"iar calea noastră plină e de spine" – 20581 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
NMNicolae Andreea Madalina
Mă numesc Nicolae Andreea Mădălina, m-am născut pe data de 3 aprilie 1993, în Târgoviște, orașul în care locuiesc și în prezent. Sunt elevă în clasa a VIII-a la școala “Mihai Viteazul”Târgoviște. Sunt o persoană optimistă, îmi place să tind spre perfecțiune, de aceea cred că viitorul meu e unul propice , iar calea planurilor mele va fi presărată cu succes.
6 poezii, 0 proze
MSMihnea Simian
http://www.fotolitera.com/?user=mihneasim http://www.fotolitera.com/down/CV.html Long story short, m-au fascinat devreme programarea si webul din toate punctele de vedere, am luat-o pe calea asta a calculatoarelor, apoi fotografia, arta in general, iar fotografia pura ca subiect de discutie si critica si bineinteles ..lumea internetului. Am infiintat sau administrez comuntati online de cultura (fotolitera,fotodigital,fotocamera) sau pur si simplu am dat o mana de ajutor (licart,ideis) unde a fost nevoie.. fie ca pasiune, fie ca serviciu, am lucrat sporadic in lumea webdevelopmentului si ceva mai concret vara asta la un proiect mai serios (ubervu.com). Ma intind oricand la discutii lungi despre curente in fotografie, tendinte in web, filozofia internetului si implicatiile sociale etc.
4 poezii, 0 proze
CCCiprian Cioiulescu
M-am născut și am copilărit în Brașov. Am locuit în extreme: cartierul Steagul Roșu, actual Astra și Calea Poienii. Grădinița și școala generală le-am facut “la nemți”, liceul “la români”, la Info – Revoluția m-a prins într-a zecea. Am participat fără să vreau la revolta din Brașov din ‘85, mergeam în Prund la meditații de Română. Mi s-a părut distractiv, deși pe undeva mi-era teamă. Deși eram de mic pasionat de calculatoare, am studiat Medicina la U.M.F. – Informatică știam deja destulă, iar Pishologia mi se părea cu aplicare prea limitată. Mi-am dat seama însă repede că n-am ce trebuie ca să devin medic. M-am mirat că mulți colegi care aveau și mai puțin din acel dar, nu-și dădeau seama. Majoritatea spuneau că este “o meserie bună”. Ciudat. Am terminat Medicina și am creat … o firmă de soft, în București. În 2000 am plecat cu tot cu mica mea echipă în Germania, cu Greencard. Am suferit, am învățat, m-am însurat. Am călătorit mult. M-am specializat în Project Management și am văzut...
2 poezii, 0 proze
Feru Emilia
Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...
8 poezii, 0 proze
GMGaloiu Marian
Am descoperit în Marian Găloiu un veritabil fieldworker, adică un cercetător de teren dedicat ținuturilor natale, un dumitreștean aplecat asupra trecutului acestui colț de țară, mult încercat de-a lungul istoriei. Într-o vreme în care – așa cum spunea Simion Mehedinți – „nepoții nu mai cunosc nimic din vremea bunicilor”, iar trecutul se destramă atât de repede, Marian Găloiu luptă pentru protejarea patrimoniului local de orice agresiune exterioară. De la „Ursul de la Plai” (Al. I. Zamfirescu) la Căpitanul Nae Constantinescu, de la calea ferată ce urca pe Valea Râmnicului la „Drumul Sării”, de la podul peste Râmnic la școala de băieți, cartea descrie realitatea de altădată a celei mai mari așezări rurale de pe Valea Râmnicului Sărat, cuibărită între dealurile curburii carpatice, la hotarul celor două vechi principate românești. O undă de regret transpare din lucrarea dumitreșteanului convins că, întocmai ca noblețea, trecutul obligă....
25 poezii, 0 proze
Cocos Cristina Andreea
Ma numesc Cocos Cristina Andreea si am 11 ani. Am invatat sa scriu poezi scurte, cat si lungi, si proze pline cu expresii. In realitate sunt o fata obijnuita, la fel ca orice om. Am o viata superba, iar talentul meu ma poarta mereu pe culmea imaginatiei. Asta m-a adus pe acest site. Vreau sa scriu si sa povestesc amintiri sau sa imi imaginez unele pe care sa le scriu aici. Persoane carora as vrea sa le multumesc: *Doamna invatatoare: Istrate Marioara -Va multumesc pentru ca m-ati indrumat pe calea cea buna. Va multumesc pentru ca m-ati incurajat sa scriu si sa particip la concursuri. *Domnul profesor de la cercul de literatura: Petcu Abdulea -Va mulrumesc pentru ca m-ati luat sub aripa dumneavoastra si m-ati ajutat sa evoluez la nivelul urmator. *Colegii mei -Va multumesc tuturor colegilor mei de clasa pentru ca m-ati sprijinit si pentru ca mi-ati spus sincer, parerile voastre despre poeziile sau prozele mele.
2 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903).
12 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
CMCzeslaw Milosz
Czes³aw Mi³osz (n. 30 iunie 1911, Šeteniai, Lituania- d. 14 august 2004) poet și romancier polonez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980.În motivația juriului care i-a acordat premiul Nobel se amintește: "a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiția precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde. S-a născut în Lituania în familia unor nobili polonezi. A debutat in 1930, la Vilnius, într-o revista universitară. In 1936 a inceput sa lucreze la postul de radio polonez din Vilnius, dar anul urmator a fost concediat din cauza vederilor sale de stanga. S-a angajat apoi la postul national din Varșovia, iar la inceputul razboiului a fost trimis pe front, în calitate de reporter. Dupa ocuparea Poloniei s-a intors la Vilnius, de unde a fost in scurta vreme obligat sa fuga din calea trupelor sovietice: a intreprins o indrazneata si periculoasa calatorie prin liniile sovietice si germane, revenind in Varșovia ocupata de nazisti. A ramas aici pana in 1944, lucrând...
1 poezii, 0 proze
Calcea Elena Oana
Sunt nascuta pe data de 14 septembrie 1997 in orasul Intorsura Buzaului. Orasul meu actual este Galati. Sunt eleva in clasa a X-a la Colegiul Economic Virgil Madgearu din Galati.. Poezia, pentru mine e un alt mijloc artistic pe langa ceea ce fac. Am inceput sa scriu dinainte de a face 16 ani , doar incercand.. iar , ulterior, poezia , a devenit o alta pasiune de-a mea.
1 poezii, 0 proze
iar calea noastră plină e de spine
de Ștefan Petrea
trăim singurătăți în lume, proprii cu stele ce ne dau grotești destine iar calea noastră plină e de spine și nu deschidem ochi precum ciclopii. te port pe ale inimii retine de al meu "astăzi" vrând...
Victor Turburea - poetul îngerilor
de Maria Prochipiuc
Cântarea sa este plină de căldură, de seninătate, de colorit bogat și de deplină împăcare cu viața. Fiecare poet are coloritul lui în care își arată fața sufletului. Poezia lui Victor e plină de...
Înțelepciunea dragostei – o perspectivă insolită asupra iubirii
de Corneliu Traian Atanasiu
Filosofia destinsă După război, Colegiul filosofic , inițiat de Jean Wahl la Paris, aduce un suflu nou filosofiei, cultivînd o gîndire mai puțin protocolară, “eliberată de o tradiție filosofică...
Lavinia Moțoc - jumătate de vioara a II-a
de Maria Prochipiuc
Putința noastră de a ne re/găsi în sufletul celuilalt e singura valoare omenească, fără bunătate și iubire, fără încredere și fără visuri totul e zadarnic. Nu biruința e frumoasă, nu biruința e...
Vedesicredele. Partea a doua
de Darie Ducan
Profețiile de cimbru 21 Constelațiile au pus de-un porc, pixeli de porc cu piper. De la distanță mutăm întâi pe 1, mutăm apoi pe 2, pe 6 , pe 8 și iar pe 1, apoi se întâmplă să curgă un lichid care...
Contracararea proastelor obiceiuri (de a gîndi, a simți, a te comporta)
de Corneliu Traian Atanasiu
(acest text este urmarea articolului: Sărbători itinerante ) Poate că e timpul să enunț și care este adversarul cu care trebuie să ne luptăm atunci cînd vrem, atît de simplu și aparent inocent, doar...
Roadele asumării culpei
de Corneliu Traian Atanasiu
Roadele asumării culpei (Acest text este urmarea eseului: Candoarea asumării vinovăției și îl dedic, în spiritul celor spuse de Alina Livia Lazăr în propunere pentru revigorarea siteului , lui Ioan...
Roata vieții
de Dumitru Sava
Oricât mă străduiesc să-i fiu pe plac lui Melchizedek și să-mi imaginez geometria sacră numită floarea vieții, enigmatică ansamblare de cercuri, drept model al creației sub care se relevă ordinea...
Oglinda tăcerii
de Boris Druță
Boris DRUÞÃ OGLINDA TÃCERII În loc de prefață – două sincere și originale constatări despre Oglinda Tăcerii lui Boris Druță din partea celor doi copii-gemeni ai autorului, Petrică și Elena, ambii...
Voiajul cu vaporul Neptun continuă acasă, Acum
de Ioan-Mircea Popovici
Gândurile fac şi ele o lume care există pentru că există oameni. Fără oameni, n-ar mai fi nici ele. Interesant este că populaţia lor este mai mare. Şi pentru că veni vorba de gânduri, azi îţi spun...