"femeia care trăiește între două drumuri" – 20104 rezultate
0.07 secundeMeilisearch
MGMaria Gold
Jurnalul meu de măritată,roman, Editura Semne Bucuresti, 2006 referine critice:Prof. dr. Zenovie CARLUGEA, Dumitru Augustin Doman Născută în Alba-Iulia. Mamă a trei zmei, plus o prințesă pe drum. Licențiată în drept. Nu doar testez apa, mă arunc și înot cu toată pasiunea. Nu mai profesez, trăiesc simplu iubesc caut învăț umblu prin lume nu mai dau credit școlii cred mult în educație și mentori reciclez, nu mai mănînc procesate, nu carne și nu mă uit la reclame mi-am făcut o grădină în mijlocul unei metropole vecinii își rup gîtul privind peste gard nasc îmi țin copiii la sîn și nu-i vaccinez ei se iau la întrecere cu sălbătăciunile și eu pe urmele lor am iubit numai bărbați pe care voiam să-i repar (și nu m-am oprit) și am împărțit cu ei nopți sălbatice fructe și fericire foarte des mă întreb cine-i femeia aceasta? Inventez rețete sofisticate din nuci, legume și fructe colorate frumos de mama natură. Invit prieteni la masă tot timpul. goldiada@gmail.com goldiada@yahoo.com
163 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
DLDoris Lessing
Laureată a Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2007. Doris Lessing, s-a născut cu numele de Doris May Tayler la data de 22 octombrie 1919 în Iran, din părinți englezi, perioada in care parintii sai traiau la Kermanshah, Persia (acum Iran). In 1925, impreuna cu familia, s-a mutat in colonia britanica din Rhodesia de Sud, acum Zimbabwe. In 1949 s-a mutat la Londra, unde traieste si acum. Scriitoarea britanica Doris Lessing este cea mai in varsta persoana si cea de-a 11-a femeie care primeste aceasta distinctie. In justificarea premiului, Academia Regala de stiinta a Suediei a apreciat-o pe Doris Lessing drept "o naratoare a experientei feminine, care, cu scepticism, ardoare si forta vizionara, a expus critic o civilizatie divizata". Numele autoarei constituie o surpriza deosebita, aceasta fiind preferata de Academie scriitorilor mai cunoscuti, considerati favoriti la acest premiu, precum Philip Roth, Haruki Murakami sau Amos Oz. In ciuda unei copilarii dificile si nefericite,...
0 poezii, 0 proze
oana blandiana betlevy
Ca fiecare , a trebuit sa fiu mai intai nascuta , deprinsa cu primii pasi , sa fiu iubita , sa iubesc, sa fiu dezamagita in rasfatul ce ma caracterizeaza, sa ma trezesc dupa un somn cuprins de lacrimi, sa invat ceva despre oameni , sa continui ceea ce nu mereu inteleg : viata. Asa cum in cateva ocazii din graba pasilor ceva m-a tintuit in poluatele intersectii , ademenindu-ma cu iluzia ca voi fi spusa cu secretul existentei , tot astfel mi-au pus ganduri in vorbe scrise si penel in mana pentru a le face vazute citirilor. Nu am o “biografie”, sunt o femeie care isi uita poeziile pentru ca nu le crede ale sale; dar recunosc ca simt o altfel de fericire trecand emotional prin ele; Sunt nascuta in Bucuresti, si traiesc monologuri voite a fi lirice pe scena virtuala a site-ului Agonia . Multumesc.
13 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
AAnticipate
Sunt binele. Sunt răul.Cred în miracole. Cred în Dumnezeu. Cred în trecut. Sunt cu picioarele pe pământ,dar cu capul în aer.Sunt Balanță. Mă-nclin. Trăiesc prin doza de nebunie fără de care nici unul din noi n-ar putea trăi. Sunt rea. Sunt bună. Sunt femeie. |
2 poezii, 0 proze
ALAndy Ludu
O carte: prea mult, mai multe: prea putin. Consecinta: O femeie, prea mult! Multe femei, asa de putin! Nascut 1955, Scorpion pur. In Ploiesti am invatat viata de cartier. In Fagaras am invatat frumusetea si maretia singuratatii. In Bucuresti am invatat. La Frankfurt am invatat Salsa. La Giessen nu am terminat. In Brussels am inteles cum se gateste cu vin rosu. La Baton Rouge traiesc. In Natchitoches am avut cea mai frumoasa toamna a vietii mele. Acum sunt Antwerp. Nu stiu de ce, am uitat.
1 poezii, 0 proze
Carla Biro
"Ea e femeia care porneste in campul de lupta cu o floare in mana." a spus poetul contemporan si optzecist, I. M., referindu-se la mine.
5 poezii, 0 proze
EVEugenia Vasiloae
Sunt vantul care adie bland peste orasul adormit,sunt crivatul puternic ce rascoleste zapada in miezul iernii,sunt uraganul care zdrobeste totul in calea sa,sunt briza marii intr-o seara de mai...sunt copilul trist care priveste pentru ultima oara la gradina copilariei sale,sunt fata care viseaza la dragoste,sunt femeia care si-a pierdut visul si incearca sa il regaseasca...Sunt planeta al carei soare s-a stins si care pluteste in deriva...
6 poezii, 0 proze
Nicolae Serban
îți este foarte dor! mosorul taie in femeia pe care n-o mai iubești decât cu tălpile picioarelor. când calci pe nisip întodeauna îți rămâne întipărită iubirea. auzi cum creapă catepeteasma! din Iad nu se poate auzi nici o aripă de inger,doar o crăpătura din catepeteasma,din care din când in când câte unul ,din noi își scuipă păcatele, îngropate intr-un popă păcătos.
69 poezii, 0 proze
femeia care trăiește între două drumuri
de Ottilia Ardeleanu
spăl și mă gândesc cum ne curățăm de noi de zilele tot mai puține viața e delegație o valiză care nu se golește niciodată de sentimente înghesuite între haine mereu pe ducă totdeauna lași un pat...
Sub semnul apei și al dragonului
de heghedus camelia
Volumul lui Carmen Alexandrina trebuia să apară în 1992 după ce câștigase premiul de debut al editurii Dacia. “Dar frământările editoriale din respectiva perioadă, cu desele schimbări ale conducerii...
Familia de trei milioane pe luna
de remus radu
Familia de trei milioane pe luna Guvernul a hotarit zilele trecute sa adauge 300.000 de lei la ceea ce specialistii in ale administratiei numesc cosul minim de consum lunar. Altfel spus, citi bani ar...
echilibru fragil
de Romita Malina Constantin
iubirea mea, de unde vin dragostea trăiește într-o lume care nu vede părul mi se agață de mama ca un pod cu întindere ancestrală unde stâlpii ancorați în jocuri spun că nemurirea doare îmi este teamă...
Mozaic în proză și umor ritmat ( 1999, 1998, 1997, 1996)
de Filip Tănase
Pudoarea femeii Este fascinant s-o admiri la o copiliță inocentă și care are grații nevinovate, dar este dezgustător să asiști la o vampă obosită, consumată, care are accese false de pudoare. Glorie...
„Mă simt ca peștii la piață…”
de Cristiana Popp
Povestea acestei femei pare foarte simplă. Ea este doar un copil dezrădăcinat care, în mod absolut previzibil, a dezvoltat o personalitate bipolara și, într-un final lipsit de suspans, s-a sinucis....
Desmoșteniții
de Nicolae Beldiceanu
Cît văd ochii peste lanuri, pentru cine ară pluguri, Pentru cine sapă aur felurite meșteșuguri? Mult folos aduce munca - e prielnică oricui; Și cu toate-acestea-n lume nu e bine, pace nu-i... Azi, cu...
Îmbrățișările Teei
de Liviu Comșia
N-ar trebui să ne surprindă faptul că scriitorii care trăiesc departe de țară, rămân integrați mediului cultural național. A trăi în cadrele a două culturi poate deveni un ascendent cu efecte...
La început, poemul doare
de Ottilia Ardeleanu
Motto: Jocul singur pastrează instinctul realității, trăiește și se mișcă în realitate. Toate celelalte dogme, morale sau imorale, sunt țesute în și din închipuiri. – Mircea Eliade Ce melancolic își...
balaurul verde și bun
de Florin Branza
o fu mai odată ca niciodată înghețată crăcănată un balaur verde prietenos, ce scotea aburi pe nări. Primăria îl angajase ca să încălzească locuințele sătenilor cu aburii săi calzi. Într-o zi, când...