"el cântă" – 20380 rezultate
0.03 secundeMeilisearchJimi Hendrix
La 27 noiembrie 1942 se naste la Seattle James Marshall Hendrix dintr-o familie in care s-a amestecat sange de alb, negru si rosu. La unsprezece ani, putin dupa moartea mamei sale, incepe sa cante la chitara. La 16 ani abandoneaza scoala si devine un muzician ratacitor. Ei, nu trubadur, nu, ci rythm&blues si rock’n’roll. Dupa ce face armata la parasutisti, la 21 de ani devine session man, adicatalea canta si el cu cine avea nevoie de un chitarist de acompaniament. In ‚65 isi face primul grup, dar nu are prea mare succes in America, asa ca un baiat dragut, Chas Chandler de la Animals il duce la Londinium, unde Jimi devine star. Dupa ce da niste albume tari gen „Are you experienced?”(‚67) sau „Electric Ladyland”(‚68) si dupa ce face istorie la Woodstock(‚69) si in insula Wight(‚70), Jimi moare din cauza unei supradoze in anul de gratie 1970. Daca va fascineaza chitara lui ca si pe mine, va invit sa-i cititi si versurile. Merita.
28 poezii, 0 proze
Peter Beagle
Prozator, eseist, scenarist si cântăreț, Peter Beagle s-a născut în 1939 în Manhattan și a crescut în Bronx. Ca adolescent citea imens și scria poeme și povestiri. În 1955 a fost remarcat de editorul lui Seventeen Magazine și a câștigat, în urma unui concurs literar, o bursă de patru ani la Universitatea din Pittsburgh. In anii ’70, după ce a urmat cursurile unui atelier de creative writing la prestigioasa Stanford University, a hoinărit de a lungul și de a latul Statelor Unite pe un scuter. Tot în această perioada începe să scrie scenarii, fără să-și abandoneze vocația de cântăreț de muzica folk („Cântatul si spălatul vaselor sunt singurele lucruri pe care le-am făcut pentru bani“, avea el să declare). Și-a câștigat existența ca scriitor liber profesionist, cunoscând succesul în 1968, o data cu apariția cărții „Ultima licornă”, roman fantastic devenit clasic și tradus în peste douăzeci de limbi. A mai publicat volumele de povestiri „Rinocerii care citau din Nietzsche... și alte...
1 poezii, 0 proze
George Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Delmira Agustini
Delmira Agustini (1890 în Montevideo — 1914) a fost o poetă uruguaiana. Una dintre personalitățile literare feminine însemnate ale continentului sud-american. Născută in Montevideo (Uruguay) din părinți de orginie italiană, Agustini a fost un copil precoce înca din primii ani de viață. Ea a început să scrie poezii de la vârsta de 10 ani și tot atunci a avut primul contact cu limba franceză, muzica și pictura. Ea s-a măritat cu Enrique Job Reyes pe 14 august în 1913. Căsnicia lor n-a durat mult pentru că la mai puțin de un an divorțul era deja finalizat pe 5 iunie, 1914. O lună mai târziu, Reyes o omoară pe Agustini împuscand-o în cap după care se sinucide. Lirica ei este vitalistă, pasională, de o deplină sinceritate a sentimentelor, notabilă prin stil și perfecțiune formală. Opere Cartea albă (El libro blanco) - 1907 Cântecele dimineții (Cantatos de la mañana) - 1910 Caliciile deșarte (Los cálices vacíos) - 1913 Mătăniile lui Eros (El rosario de Eros) - postum 1924
3 poezii, 0 proze
Langston Hughes
Drumuri lungi de-a lungul intregului continent si scoala primara la intamplare. Liceul l-a urmat la Cleveland si a inceput studii la Universitatea din Columbia, abandonate din motive materiale. A practicat meseriile cele mai diverse si a colindat lumea lucrand prin diferite porturi. In 1924 il gasim la Paris, apoi la Genova pana reuseste sa-si cumpere biletul de intoarcere in patria sa. Este descoperit de Vachel Lindsay care il ajuta sa publice primul sau volum. Langston Hughes este considerat un Sandburg al negrilor fiind un cantaret popular, un poet al Harlemului exprimand in versuri cantabile si orale sufletul poporului sau. Prin specificul situatiei, negrii nord-americani impletesc in lupta lor tendintele demnitatii nationale cu acelea de dreptate sociala, si poezia lui Hughes are intotdeauna aceasta dubla rezonanta. Printre exegetii sai el trece drept poet angajat, si lirica lui indreptateste din plin calificativul.
22 poezii, 0 proze
José Agustín Goytisolo
S-a născut în Barcelona - 13 aprilie 1928. Studiază în Barcelona și Madrid în a cărei Universitate se licențiază în drept în anul 1950. Se sinucide la 19 martie 1999, aruncându-se de la balconul casei sale. volume: Întoarcerea (Madrid 1955) Psalmii vântului (Barcelona 1958) Claritate (Valencia și Mexic 1961) *** Poeta nacido en Barcelona el 13 de abril de 1928, de familia burguesa y castellano-hablante, que se vio brutalmente sacudida por la muerte de la madre -Julia Gay- víctima de un bombardeo franquista sobre la ciudad en 1938. El hecho dramático afectó a todos los hijos, pero especialmente a José Agustín, que puso a su hija el nombre de la madre perdida, y que en uno de sus más célebres poemas (musicado y cantado por Paco Ibáñez), Palabras para Julia, une voluntariamente, en amor y deseo, a las dos mujeres. En 1993, en el tomo Elegías a Julia Gay reunió todos los poemas de tema materno, principal en su primer libro, El retorno (1955) y en otro, muy posterior, en que pretendía...
0 poezii, 0 proze
Vicente Espinel
Vicente Gómez Martínez-Espinel (Ronda, 28 de diciembre de 1550 - Madrid, 4 de febrero de 1624) fue un escritor y músico español del Siglo de Oro. A partir de sus Diversas rimas de 1591, transformó la estructura de la décima, estrofa conocida también como espinela en su homenaje. En la música se hizo famoso por dar a la guitarra su quinta cuerda, añadiendo una cuerda más aguda - llamada mi agudo o prima - a las cuatro existentes en aquel momento. Hijo de Francisco Gómez, que procedía de las Asturias de Santillana, en la actual Cantabria, y de su legítima esposa Juana Martínez, estudió sus primeras letras y música en Ronda con el bachiller Juan Cansino y se matriculó en la Universidad de Salamanca, donde aparece registrado los cursos de 1571 y 1572 con el nombre de Vicente Martínez Espinel, tomando el segundo apellido de su padre. Se sostuvo dando clases de canto, \"antes dadas que pagadas\", y contempló el proceso inquisitorial contra fray Luis de León. Volvió a su tierra, como él...
1 poezii, 0 proze
Mihai Nenoiu
Mihai Miltiade (Nenoiu) Magnificul (n. 31 august 1937, București) Fagotist, solist concertist, conducător la Cvintetului de suflători „Concordia”, profesor universitar de fagot, a făcut o impresionantă carieră muzicală, fiind unul dintre marii fagotiști ai lumii contemporane. A cântat în Orchestra Națională Radio timp de 47 de ani (1956 – 1 octombrie 2003), dând strălucire instrumentului său. Ca solist, s-a impus pe scene românești și din străinătate, impresionând printr-o muzicalitate aparte, sensibilitate, ton personal, tehnică excepțională, un repertoriu amplu care cuprinde o literatură muzicală diversă, de la concertele pentru fagot de Vivaldi și Mozart la piese de compozitori contemporani, multe dintre ele fiindu-i dedicate (a cântat în primă audiție mondială 149 de compoziții care au fost scrise special pentru el de nume mari ale muzicii contemporane). Miltiade Nenoiu a avut ocazia să-i întâlnească pe Stravinski și Șostakovici și să colaboreze cu Aaron Copland, André Jolivet,...
2 poezii, 0 proze
pedro salinas
Poeta nacido en Madrid. Profesor universitario en Sevilla, Murcia, Cambridge y Boston. Los tres elementos básicos de su creación son -autenticidad, belleza e ingenio-. Autor perfeccionista, pero de gran sensibilidad. Es el principal poeta del amor de su generación. Podemos distinguir tres etapas en su producción, la primera que abarca hasta 1932. Poesía pura bajo el influjo de Juan Ramón Jiménez: Presagios (1923), Seguro azar (1929) y Fábula y signo (1931). Una segunda etapa de 1933-1939. Poeta del amor. Amor antirromántico (no es un amor atormentado ni sufrido). El amor supone un enriquecimiento de la vida y la persona, confiere sentido al mundo. La voz a ti debida (1933), Razón de amor (1936) (algo más pesimista, aparecen los límites del amor) y Largo lamento (1939) de tono elegíaco, le canta al amor que agoniza y muere. Y una tercera etapa tras la guerra civil, libros de poemas en lo que se observa una lucha entre su fe en la vida y los signos angustiosos que ve a su alrededor. El...
16 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
el cântă
de Bejliu Anne-Marie
el cântă unei păsări din sine s-a născut și-și scutură aripa de note-n chei mai noi el cântă și în sine și dăruind culorii vibrația subtilă a lumilor de ploi în fiecare notă cuprinde un cuvânt...
ea si el
de florin iordache
Ea și El Cântă cucul singuratec În pădurea de cleștar Sub o cruce la Văratec Doarme chipul legendar Despărțiți pe totdeauna... Ea-n Moldova, El la Bellu... Nu mai știu ce e minciuna Și-i pământ ce-a...
Marea
de Ștefan Augustin Doinaș
El cântă pe țărm. Perfida, unda mării s-alintă. Ea zicea: Mă simt silfidă, prinde-mă - și sunt a ta... Marea chicotea: - Ha! Ha!... Și-a sărit în apă fata. Unda mării, înspumată, doar atâta așteptă....
Marea
de Ștefan Augustin Doinaș
El cântă pe țărm. Perfidă, unda mării s-alinta. Ea zicea: Mă simt silfidă, prinde-mă - și sunt a ta... Marea chicotea: - Ha! Ha!... Și-a sărit în apă fata. Unda mării, înspumată, doar atâta aștepta....
pânză cu nu-uri curbate ușor
de silviu dachin
dar nu el cânta poate că umbra se sprijinea pe clape buzele îi erau nemișcate glasul era al unui prieten care privea înapoi oamenii din jur nu râdeau fiecare respirație trecea ușor perdeaua prin...
Nod 20
de Nichita Stănescu
Își încurcase între coastele mele aripa un vultur care credea că el cântă. Mi-a dat sângele pe gură iar ochiul mi-era o băltoacă. -Nu, am strigat la el, harfă e numai și numai orizontul, nu pieptul...
Cu cântec de greier
de Miclăuș Silvestru
Nopțile trecute tot cânta un greier Pe balcon sau poate chiar pe coridor. Cum de-i tocmai la etajul doi? Vă spun că sincer m-am mirat. În timpul nopții când eu sufăr De singurătate și nesomn El cântă...
Timiditate
de Cristina-Monica Moldoveanu
El se apropie în vârful ghearelor, cu penele strânse la subsuoară, încet atinge pâinea de pe masă și se așază pe un scaun tapițat. Apoi, cum noaptea mușcă din fereastră, el își îndoaie capul într-o...
Legenda strigoiului ce-nvăța Braille
de Ioana Camelia Sîrbu
Era tânăr și tăcut al castelului stăpân, El cânta ritmuri cu arme suave, El stăpânea și moșia și argații. Cuvântu-și avea rostul său simplu: muncea ogorul și-și zidea ideea. Când iminent s-a-ntâmplat...
Neosteneala depanatorului de iluzii
de Daradici Ladislau
chitaristul avea privirile înșurubate sub pleoapele toamnei când cânta melancolia îi devenise amantă intra dimineața pe porțile lui străbătea aleile aprindea lampadarele în fiecare amurg aburea...
