"el Prado" – 20380 rezultate
0.02 secundeMeilisearchRafael Alberti
Rafael Alberti (n. 16 decembrie 1902, El Puerto de Santa María - d. 27 octombrie 1999, El Puerto de Santa María) a fost poet și dramaturg spaniol, reprezentant al Generației de la '27. Opera 1925: Marinar pe uscat ("Marinero en tierra") 1926: Iubita ("La Amante") 1927: Zorii micsandrei ("El alba del alhelí") 1927: Calcar și cântec ("Cal y canto") 1928: Despre îngeri ("Sobre los ángeles") 1937: Dintr-o clipă în alta ("De un momento a otro") 1938: Capitala gloriei ("Capital de la gloria") 1940: Viața bilingvă a unui refugiat spaniol în Franța ("Vida bilingüe de un refugiado español en Francia") 1940: Între garoafă și spadă ("Entre el clavel y la spada") 1942: Cărarera pierdută ("La arboleda perdida") 1944: Maree ("Pleamar") 1944: Caraghiosul ("El adefesio") 1954: Balade și cântece din Paraná ("Baladas y canciones del Paraná") 1956: Noapte de război în Muzeul Prado ("Noche de guerra en el Museo del Prado") Împreună cu Federico García Lorca și José Bergamín, întemeiază revista El...
108 poezii, 0 proze
Ramón Ortega
(Comayagua, 1885 - Tegucigalpa, 1932) Poeta hondureño, uno de los principales representantes del modernismo en su país. Realizó estudios en Honduras y Guatemala. De regreso a su tierra se desempeñó como funcionario en la Administración del presidente Francisco Bertrand. Para algunos de sus críticos, Ortega como poeta ahogó el tono grandilocuente de sus predecesores e inició en Honduras el "predomino del raso y el marfil"; se le acusa de ser, en ciertos casos, un romántico arcaico, pero otros críticos lo ponen en duda. Su obra no es muy abundante, pero su exquisita factura suple ventajosamente la cantidad, pues la época de su producción fue realmente muy corta: en una edad muy temprana lo acometió cierto desequilibrio mental, sumiéndolo en una prematura esterilidad creativa. No obstante, se le valora que haya escrito los versos de más refinada expresión estética en Honduras; toda su poesía exhala una fragancia de romanticismo y aún en la modernidad de sus poemas galantes trata de...
4 poezii, 0 proze
Tirso de Molina
Nació en Madrid en el seno de una familia humilde. Cursó estudios de Humanidades e ingresa, en 1600, en el convento de la Merced, para ser ordenado un año más tarde en Guadalajara. Durante la primera década del XVII realiza estudios universitarios de Artes, Teología y Sagrada Escritura. Fue discípulo de Lope de Vega. Residió en conventos de Guadalajara, Toledo, Soria y Segovia. Se trasladó a Madrid y Toledo, y viajó a Santo Domingo. A su vuelta se traslada a Sevilla, En donde publicaria la primera parte de sus comedias. Escribió textos religiosos y una historia de su orden. Su estilo en la comedia es claro y libre de afectación. En 1632 es confinado en el convento de Cuenca, privándosele de su cargo de cronista. En 1635 se publicaron de la segunda a la quinta parte de sus obras. La más conocida es El burlador de Sevilla . Otras obras destacadas son, Marta la piadosa (de 1614) y Don Gil de las calzas verdes (1615) y El condenado por desconfiado, (1635). En 1646 fue elegido definidor...
3 poezii, 0 proze
Nichita Stănescu
Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuși, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder și nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980). În perioada 1944 -...
913 poezii, 0 proze
Ionita Ioana
Am 14 ani. Fiind o copilitza si in acelasi timp foarte matura, innocenta si diavolitza, prada durerii si iubirii, pot zice ca inca nu mi-am format caracterul, sau daca mi l-am format el este caracterizat prin doua elemente opuse, gen foc si apa, placere si durere...
5 poezii, 0 proze
George Ranetti
n. 19 octombrie 1875, Mizil, Prahova d. 25 mai 1928, București Poet și publicist, părintele revistei Furnica, colaborator la Moftul Român, Zeflemeaua, România, Epoca, Lupta, Pagini Literare. A semnat cu pseudonimele Romeo, Tarascon, Gh. Biciușcă, Jorj Delamizil, Chiriac-Napadarjan, Contele de Tekirghiol, Prințul Ghiță, Coco, Cyrano, Sandernagor sau Ghiță Delagambrinus. Volume De inimă albastră (1899) Strofe și apostrofe (1900) Ahturi și ofuri (1901) Eu râd, tu râzi, el râde (1903) Franțuzomania (1904) Scrisori din Italia (1904) Romeo și Julieta la Mizil, Săracu’ Dumitrescu!... (1907) Schițe vesele (1908) Matache Pisălog (1914) De atunci și de-acolo. Versuri ușurele scrise-n clipe grele (1921) Poezii (1924) Domnișoara Miau (1926) De inimă albastră. Dom Paladu (1928) Madam Strakinidy (1928)
6 poezii, 0 proze
Andrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
Alecu Russo
Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche, dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean, "raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata. Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de parintele sau la studii...
0 poezii, 0 proze
Manuel Lozano
Manuel Lozano nació en Córdoba, Rep. Argentina. Es escritor (poeta, narrador, crítico literario y ensayista). Ha cursado estudios de literatura y lingüística en Europa. Es "Master en Historia de la Cultura Argentina" (Escuela de Administración Cultural -E.D.A.C-, Bs. As.), habiendo recibido la máxima calificación (10) y la medalla "Victoria Ocampo", por su tesis "El enigma Silvina Ocampo. La Paradoja y lo Sublime". Concluyó, en 1998, el "Master en Comunicación", en la Fundación de Altos Estudios en Arte y Comunicación (F.A.C.U). Para ello elaboró una tesis sobre la resignificaciones de la agonía y la muerte en los mass-media. Lozano proclamado "Joven Sobresaliente de la Rep- Argentina 1992 de la Cámara Junior", por unanimidadA la edad de dieciocho años, presentó en la Universidad Nacional de Córdoba, sus ensayos: "Shopenhauer y la Revelación del Budismo en Occidente", y "Platón, Plotino y Neoplatónicos en el Renacimiento Italiano", como así también empezó a dictar conferencias y...
9 poezii, 0 proze
el
1 poezii, 0 proze
el Prado
de Duma Virgil-Florin
mirosul reavăn al copacilor - cum de nu l-am văzut atâtea zile? cum am putut să trec pe lângă răcoarea lor fără s-observ? oh! la fel cum treci pe lângă frumusețea unei femei, poate cu-anii, fără să...
după amiază cu Margot
de Elena Malec
doi ochi căprui de copil îmi decupau cu dibăcie gândul ascuns rostirii îi arăt un album de artă din muzeul prado fetița asta cine e imi arată cu mîna coperta colorată cu infanta margarita lui...
“Fais pas le con, imbécile!”
de Ottilia Ardeleanu
Femeia. Femeia doar se amăgește că nu se va îndrăgosti niciodată. De fapt, își face curaj să nu se dea de gol. Focul ei arde rece, aparent fără degajare dinspre interior. Nu-i place să se simtă cât...
Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție
de radu-ilarion munteanu
- Chiar Carmen zici că te cheamă? - De ce te miri, călătorule? Da, aici și acum așa mă cheamă. Cum să te conving ca ne-am mai întâlnit, dar nu-ți amintești? - Fată dragă, pe mine mă taie mintea să...
Călătoriile lui Aliantus şi pumnalul timpului
de Carmen Vințan
În urmă cu mii de anotimpuri, pe continentul Atlantidei, mai precis insula Regio Patalis, situată în mijlocul oceanului Atlantic, dincolo de stâlpii lui Hercule, în anul Scorpionului, se născu un...
Paradoxuri 35,36
de razvan rachieriu
Paradoxul părului dacă lași părul în pace și nu îl tunzi părul nu te lasă pe tine fără perie sau pieptăne părul se încâlcește și crește în exces strângând în el mătreața așa cum un colecționar...
Paradoxuri 11,12
de razvan rachieriu
Paradoxul nimicului nimicului i se acordă același spațiu ca și totului numai că e rezervat în realitatea nefiindului Paradoxul morții moartea nu există decât în momentul morții dacă nu ar exista...
29 februarie
de Ioan-Mircea Popovici
credeam că-i doar o glumă să joc la pendul (pe nimica, fără miză) și-am luat țintele la rând și le-am nimerit pe toate, în centru acum pune banii, mi-a zis el și eu i-am zis că nu joc pe bani jucăm...
Paradoxuri 17,18
de razvan rachieriu
Paradoxul culorii lumina nu are culoare dar pune în evidență toate culorile și nuanțele fără culori am avea o viață ternă doar în alb și negru cu nuanțe și culori posedăm o viață policromă pe care...
Fond superficial accidentat
de Alexandra Alb Tătar
Claustrofobe trăiri expresie scuipând în diverse ipostaze carențe ale aceluiași fond interior ușor de buzunărit fără torțe fără fluturi fără măsele de minte doar praf înălțând castele sălașul...
