"ea e atît de albă" – 20171 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
Balica Galina
Poezia e sufletul meu... Numai prin ea imi exprim trairile intr-o versiune atat de reala incat, atunci cand ies din lumea ei, nu mai am puterea sa ma recunosc...Si, totusi sunt eu!
6 poezii, 0 proze
SLserban dacia lavinia
E greu sa iubesti cand nu esti iubit Stii ca esti viu dar simti c-ai murit Incerci sa te minti ca poate totusi te iubeste Dar nu intelegi de ce mereu te raneste Tu cauti o iubire perfecta, T-i se pare ca a ta e mult prea defecta Dar iubirea ce-o cauti nu exista, Si nu are rost sa fii trista Iubeste ce ai, ce vezi, ce simti Si nu incerca in zadar sa te minti Iubirea ce-o cauti n-ai s-o gasesti Si ce daruiesti, inapoi nu primesti Dar si cand se intampla sa crezi ca ai gasit-o Iubirea pe care mereu ai dorit-o Fii fericit atat cat o ai Primeste dar nu uita sa si dai! Si cand va pleca lasa usa deschisa Chiar daca inima ta e distrusa Ca alta iubire pe ea va intra Si viata si inima-ti va lumina!
1 poezii, 0 proze
MIMircea Ivănescu
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist și traducător român contemporan. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanți poeți români contemporani și un pionier al...
40 poezii, 0 proze
IBIurie Bojonca
Iurie Bojoncă Date biografice Născut la 28 august 1961 în satul Antonești – Stefan Vodă. Absolvă școala medie în 1978. Studiază la facultatea de Filologie a Universității pedagogice „Ion Crerangă” din Chișinău (1979-1983). Odată cu diploma de calificare primește în dar de le respectiva instituție și romanul „Tac zacalealasi stali” de N. Ostrovski. De o asemenea atenție s-a bucurat toată promoția acelui an. Prima piatră din cariera pedagogică o scoate la Tiraspol, unde lucrează două luni la scoala rusă de cultură generală nr.3 „A.P.Cehov”. Un fel de „călire a oțelului” a început odată cu predarea limbii „moldovenești” într-o școală rusă de elită în care elevii încă de pe atunci refuzau să ne învețe limba, spunând nonșalant: „Zacem nam ătot țaranschii iazâc?” Preferă să-și satisfacă serviciul militar în armata sovietică de cât să vadă armata a 14-ea în fiecate zi pe străzile Tiraspolului. Din 1985 e în căutare de muncă la Chișinău. Este educator în căminele muncitorești ale uzinei de...
22 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
Carla Biro
"Ea e femeia care porneste in campul de lupta cu o floare in mana." a spus poetul contemporan si optzecist, I. M., referindu-se la mine.
5 poezii, 0 proze
Roxana Borcan
nascuta la inceputul verii, a inceput sa-mi placa viata asa urata cum e ea. asta e, mai scriem, mai citim...traim
3 poezii, 0 proze
loredana tudor
uneori mi-e mila de poezie, alteori mi-e mila de oameni.daca mai multi oameni ar intelege mai mult poezia, nu mi-ar mai fi mila nici de ea, nici de ei.in rest, mai multe despre mine ar putea spune chiar stradania mea de a scrie cate ceva, din cand in cand.
9 poezii, 0 proze
GAGeorge Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
ea e atît de albă
de liviu clisu
ea e atît de albă de parcă s-a bronzat pe plaja lui Dumnezeu, ea e atît de cuminte încît în autobuz nimeni n-o vede, pentru că e transparentă. botticelli a încercat el ceva, dar nu i-a reușit, dali a...
vorbind de iluzii
de Maria Gold
azi am umblat iar la rochii am una albă pe care n-am apucat să o port în briza mării seara e-atît de albă încît dac-o ating se pătează ninge aici cum n-a mai nins niciodată mîine luăm biletele la...
un dreptunghi de cuvinte
de Virgil Titarenco
un dreptunghi regulat și făcut din cuvinte mă străpunge un ochi unde șarpe fierbinte noi rostim voi rostiți e tabloul de gală am ales locul cuib dintr-o singură sală bună seara în rama de albastru...
divine moments of truth
de Leonard Ancuta
v-aş putea povesti toată viaţa în ansamblu ea se reduce la întîmplarea aceea din vara lui 95 cînd am apărut în ziare & la televiziune & lumea nu a văzut că în spatele adevărului regizat de presă e un...
Scrisoarea IV
de Mihai Eminescu
Sta castelul singuratic,oglindu-se in lacuri, Iar in fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se inalta in tacere dintre raristea de brazi, Dind atata intunerec rotitorului talaz. Prin...
închipuirea
de Leonard Ancuta
aș vrea să cred că n-ai fi existat dacă nu te-aș fi întîlnit la o petrecere serioasă care moment cu moment a devenit dezmăț femeile cele mai bine îmbrăcate erau deja mai mult dezbrăcate lumini care...
+ - infinit
de Leonard Ancuta
cine e ea, întrebarea care ne face pe mulți să ne punem problema cine suntem noi cînd ne îndrăgostim, cine e ea cînd spală vasele și aragazul în bucătărie și noi ne întindem ca dulceața de caise pe...
Leda și lebăda
de rechesan gheorghe
DECOR Sediul unei televiziuni de nișă din provincie, biroul managerului: mobilier nou, modern, din furnir melaminat béige, scaune tapițate în liliachiu, mochetă vermillon cu flori galbene; în colțul...
Povestea lebedei
de Lucia Daramus
Lucia Dărămuș *** Poveste distinsă cu Premiul Editurii Porțile Iașului la Concursul Național de Povești, Povestiri, martie, 2006 Povestea Lebedei Era iarnă. Norii erau albi și grei, că abia mai...
Cade ninsoarea...
de Grig Salvan
Motorul mașinii toarce lin, ca un motan moțăind pe cuptor în plină iarnă, urcînd ușor pe drumul forestier spre cabană… Sunetul e parcă înfășurat în vată, absorbit de zăpada groasă așternută din...