Giovanni Pascoli

S-a născut la 31 decembrie 1855 la San Mauro di Romagna. Tatăl său moare când poetul are numai 12 ani, iar mama după încă un an. Studiază limbile clasice la Universitatea din Bologna, după care e profesor de latină și greacă mai întâi la diverse licee (Matera, Massa, Livorno) apoi la diverse Universități (Bologna, Pisa și Messina), ca să-i urmeze din 1905 lui Carducci la catedra de literatură italiană de la aceeași Universitate bolognesă. Începând din 1895 se retrage împreună cu o soră a sa (Mariú) la Castelvecchio di Barga (în Garfagnana), unde va scrie o bună parte din operă. Moare la 6 aprilie 1912 la Bologna. Opera: Myricae (1891); Poemetti (1897); Primi poemetti (1904); Nuovi poemetti (1909); Canti di Castelvecchio (1903); Poemi conviviali (1904); Odi e Inni (1906); Poemi italici (1911); Canzoni di Re Enzio (1909); Poemi del Risorgimento (1913). A scris poezii în limba latină (Carmen) pentru care a primit mai multe medalii de aur din partea Academiei din Amsterdam, organizatoare...

1 poezii, 0 proze

Giovanni Giudici

S-a născut în localitatea Le Grazie (La Spezia) la 26 iunie 1924. A studiat literatura franceză la Universitatea din Roma (terminând cu o teză asupra lui Anatole France), apoi a trăit la Ivrea și Torino, iar din 1958 la Milano, unde a lucrat în calitate de copy-writer la Olivetti. În prezent face gazetărie. Colaborează la „Paragone”, „Rinascita”, „Aut Aut” etc. Primele plachete (Fiori d\'improvviso, 1953; La Stazione di Pisa, 1955; L\'intelligenza col nemico, 1957; L\'educazione cattolica, 1963) vor fi reluate apoi în La vita in versi (Mondadori, 1965), după care urmează Autobiologia (1969); O beatrice (1972); Il male dei creditori (1977); Il ristorante dei morti (1981); Salutz (Einaudi, Torino, 1986). În 1976 publică un volum de eseistică sub titlul semnificativ La letteratura verso Hiroshima (Editori Riuniti, Roma). A tradus de asemeni din E. Pound, Sylvia Plath, Pușkin și din poeți cehi. „Forța specifică a poziției lui Giudici - spune criticul Mengaldo - derivă din modul...

0 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

1 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

0 poezii, 0 proze

E.T.A. Hoffmann

Ernst Theodor Amadeus Hoffmann - de fapt Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann, cel de-al treilea prenume fu ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt Piticuț - zis și Cinabru, Spărgătorul de nuci, Elixirele diavolului, Urciorul de aur și Domnișoara de Scudery. Fiu al unui jurist, Ernst Theodor crescu din 1780, de la divorțul părinților, alături de mama sa în casa bunicilor de linie maternă. El se bucură de la o vârstă fragedă de o bună pregătire muzicală și se îndeletnici cu desenul, dovedind aptitudini mai ales în domeniul caricaturii. Despărțit de fratele său, el își petrecu copilăria într-un mediu...

7 poezii, 0 proze

E. Ar. Zaharia

E. Ar. Zaharia (n. Zaharia Macovei pe 24 ian. 1911, Horodnicul-de-Sus (jud. Rădăuți) - d. 2005) a fost un poet român din Bucovina, ultimul rămas în viață din grupul iconarilor. Despre autor: ”Scriitorul interbelic E. Ar. Zaharia, pe numele real Zaharia Macovei, le-a fost profesor la Oradea multor scriitori din zonă, sau care au trecut prin Bihor, după 1950, Mircea Zaciu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Vasile Dan, Octavian Doclin, Ioan Derșidan, Ileana Zubașcu ș.a. Născut în Bucovina, în 1911, a fost fixat de George Călinescu, în marea sa Istorie a literaturii române…, la subcapitolul Suprarealiști bucovineni, dedicat “iconarilor” (o prelungire zonală a Gândirii și gândirismului), din grupul cărora făceau parte Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, Traian Chelariu ș.a. Puțini, însă, dintre cei care au învățat literatura română de la profesorul Zaharia Macovei, știau că a publicat ( înainte de 1944) 13 volume de versuri, pentru că după instaurarea regimului comunist la...

2 poezii, 0 proze

Anatol E. Baconski

Anatol E. Baconski (n. 16 iunie 1925, Cofa, județul Hotin — d. 4 martie 1977, cutremurul din București) a fost un poet, teoretician literar, eseist și traducător român. A fost fiul lui Eftimie Baconski, preot, și al Liubei, respectiv fratele criticului și istoricului literar Leon Baconski și tatăl publicistului și diplomatului Theodor Baconski. A urmat liceul la Chișinău și la Râmnicu-Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul Poezii. A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din...

23 poezii, 0 proze