"devreme este un altfel de târziu" – 11420 rezultate
0.04 secundeMeilisearchOtto Rene Castillo
In condițiile tragice ale anului 1954, un adolescent, încă elev de liceu, dar participant activ la luptele politice din țara sa, Guatemala, este nevoit să ia drumul exilului. Avea abia 18 ani și îl chema Otto Rene Castillo. L-a primit plină de dragoste și înțelegere, Republica Democrată Germană astfel numită până la căderea zidului, unde tânărul surghiunit a studiat literatura și cinematografia. Reântors în Guatemala, țara lui de baștină, se reâncadrează în rândul acelor Fuerzas Armadas Rebeldes implicându-se la instaurarea unui regim al moralei și echității sociale. Rănit în luptele de guerillă, este torturat în chip sălbatic și asasinat mișelește în luna martie a anului 1967. In rest, biografia lui se descifrează cu intensitate din versurile în care și-a nemurit sufletul, fiind cum însuși zice “văduv de lume” la o vârstă când alții își fac încă mari planuri de viitor, prea devreme smuls dintre cei vii. Ne rămân de la el poemele din volumul “Jertfa sărutului”, versuri de o gingășie...
3 poezii, 0 proze
CAcarlova andrei-a
Am vrut sa opresc sentimentele mele punand lacat pe inima mea dar n-am putut legatura noastra este atat de puternica incat nu poate fi rupta IUBIREA ESTE UN RESORT SPLENDID AL VIETII UMANE-NOI2 TREBUIE SA NE TRAIM ACEASTA IUBIRE SI SA FACEM CA FIECARE CLIPA SA FIE SPECIALA:* IN FIECARE ZI SIMT NEVOIA SA TE AM APROAPE SI SA ITI FIU APROPAE CEEA CE SIMT PENTRU TINE SE AMPLIFICA DIN ZI IN ZI Tu pentru mine esti soarele in noapte Esti precum oceanul in pustiu, Esti aproape dar si departe Si devreme si tirziu… Eu cu tine am sa fiu
38 poezii, 0 proze
NGNadine Gordimer
Premiul Nobel pentru Literatură. Nadine Gordimer (n 20 noiembrie 1923 în Springs, provincia Gauteng, Transvaal) este cea mai cunoscută scriitoare sud-africană. Nadine Gordimer s-a născut într-o familie de emigranți evrei săraci. Ea a început să scrie foarte devreme și prima ei carte s-a publicat când avea 14 ani. În 1974 primește premiul Booker Prize, iar în 1991 va fi desemnată cu Premiul Nobel pentru Literatură. Romane Zile mincinoase (romanul ei de debut) (The Lying Days, 1953) O lume de străini (A World of Strangers, 1958) (Occasion for Loving, 1963) (The Late Bourgeois World, 1966) Un oaspete de onoare (A Guest of Honour, 1970) Ecologistul, distins cu Premiul Booker (The Conservationist, 1974) Fiica lui Burger (Burger's Daughter, 1979) Oamenii lui Julie (July's People, 1981) (Sport of Nature, 1987) Povestea fiului meu (My Son's Story, 1990) Nimeni care să mă însoțeasca (None to Accompany Me, 1994) Arma din casa (The House Gun, 1998) (The Pickup, 2001)
0 poezii, 0 proze
CȘConstantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
CFConstantin Fântâneru
Constantin Fântâneru (n. 1 ianuarie 1907, Glodu, județul Argeș, după unele surse în satul Budișteni, Argeș – d. 21 martie 1975, Ștefănești, județul Argeș) a fost un scriitor român care a activat și publicat cu precădere în perioada interbelică. Un veșnic neadaptat, l-a făcut să scrie pe Eugen Ionescu, cu care a fost prieten în tinerețe, că „nu se simte bine nici la oraș, nici în cultură, nici printre oameni, nici singur”. Elenist, a fost profesorul de limbă greacă al lui Constantin Noica. În anul 1932 a publicat singurul său roman, numit „Interior”, roman al adolescentului întârziat. În anul 1942 suferă o depresie nervoasă, din care își revine cu greutate, în anul 1948, când devine profesor de țară. Uitat o bună bucată de vreme, este recuperat în perioada recentă, operele sale (puține la număr) fiind republicate și bucurându-se de interesul moderat al criticii literare. A fost un prozator, critic literar, poet și dramaturg român. Activitate publicistică la Prezentul, apoi la Universul...
1 poezii, 0 proze
ISIacob Sorina-Laura
...este mult prea devreme pentru biografia mea.....
3 poezii, 0 proze
VBVirgil Bulat
Poet, eseist și traducător român. Născut la 24 februarie 1940 în Răduleni, Basarabia, într-o familie de învățători, rămîne orfan cînd tatăl său este dat dispărut la Cotul Donului; urmează refugierea la Balș, în Oltenia; în 1953 este admis la Institutul Politehnic din Timișoara; în 30 octombrie 1956 participă la adunarea generală a studenților; plecînd de la ședință mai devreme, nu-i dus la Becicherec, ci rămîne o săptămînă arestat împreună cu colegii săi; după 21 ianuarie 1958 este adus pentru anchetă la securitatea din Deva, întrucît Vlăduț Mihai, socotit șeful lotului, fusese arestat la Petroșani; Tribunalul Militar Sibiu îl condamnă în iulie 1958 la 12 ani muncă silnică pentru ‘crimă de uneltire contra ordinii sociale’, iar Tribunalul Militar din Cluj mărește sentința la 18 ani muncă silnică; abia în 1960, Tribunalul Suprem micșorează detenția la 7 ani temniță grea. Din Deva, prin Jilava, ajunge la Gherla, Galați, Stoenești, în Balta Mare a Brăilei, de unde, bolnav, se reîntoarce...
1 poezii, 0 proze
GDGabriel Beniamin Duciu
Născut prea devreme trăit prea târziu...
69 poezii, 0 proze
ADAndrada Dinu
M-am născut prea devreme sau prea târziu pentru a realiza că nu trăiesc ci doar exist
20 poezii, 0 proze
ASAurelian Stroe
Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.
14 poezii, 0 proze
devreme este un altfel de târziu
de Valeriu D.G. Barbu
la pomul recunoștinței m-am oprit și am plâns cade câte o frunză de unde să fi știut că fiecare dintre ele este o mână fluturând adii a celor cărora nu mi-am luat vreme să le mulțumesc? ramuri tinere...
sumar de eu
de Mihai Leoveanu
democrația stresului ce să fie, Doamne? când nu poți să taci altfel taci pe silabe, Bedranos … aș vrea să DA mai peste margini totul izbucnește în flăcări… ai ajuns și aici, Nenumito? (făptură de aer...
Culoare
de Popescu Ioan
Le simțim Și le vedem Aevea nu-s și totuși sunt A fost odată ca niciodată Un eu și o fată De mă uitam la ea încremeneam Nu puteam să-ți spun acum Eu sunt eu Ea-i muritoare Plângând îți spun acum...
Întâia iubire
de Octavian Paler
Scrisoare domnului Unamuno Am uitat în ce împrejurări am văzut prima oară această moară de vânt. Þin minte doar că aripile aproape putedre, bălăbănindu-se în aer, mi s-au părut atunci produsul ironic...
111, Zamorei...
de Livia Georgescu
Motto: “Dar iată, mâna celui ce Mă vinde, este cu Mine la masă” (Luca 22,21) A fost o iubire absolut fantastică, trăită intens, cu toate că nu ne-am întâlnit niciodată cu adevărat, subiectivitatea,...
frica de rani
de teddy
Am intalnit ieri un vechi si bun prieten. Arata pierdut. Era imbracat frumos, avea un costum negru, ingrijit bine, avea o cravata rosie, si o camasa alba cred…si totusi, ceva ce nu tinea de modul cum...
De ce doare adevărul?
de Vali Nițu
Nu știu dacă voi putea înțelege vreodată, de ce doare adevărul atunci când este spus „verde-n față” ? De ce oare supără adevărul? Poate nu voi înțelege niciodată, deși, dintotdeauna mi-am dorit acest...
O carte-mărturie: Arhipelagul Gulag de Alexandr Soljenițîn
de Roman Anamaria
„Și, dacă tancurile patriei sale au scăldat în sânge asfalturile unei capitale străine, atunci petele brune au rămas pentru totdeauna pe chipul scriitorului (...) Oare vom avea impertinența să...
Tatălui meu
de Cătălin Găian -Konig
Dorul meu oricum nu-ți va mai fi de folos Am tăiat vița atât de târziu, nebunia M-a cuprins atât de devreme. M-am întors De la coasă. Am să-ți spun lucruri mici Lucrurile mari nu au semne și nici nu...
Leontina lui Gheorghe Craciun
de angela furtuna
Gheorghe Craciun nu mai este. Acum, cand este vremea amintirilor despre marca lui inconfundabila, imi vine in minte un episod. In revista 22 din Anul XVI (799), Ioana Anghelescu a avut inspiratia sa...