Sari la conținutul principal
Poezie.ro

"de acolo se auzea un lan de lăcuste"25018 rezultate

0.03 secundeMeilisearch
45 rezultate
ora-de-televizor

ora-de-televizor

ColecțieRubrică5 texte

agenția de monitorizare a presei Agonia

de Radu Herinean

spectator_de_cinema

spectator_de_cinema

ColecțieRubrică1 text

Spectator de cinema

de Luminita Suse

cutitul-de-argint

cutitul-de-argint

ColecțieRubrică63 texte

Cutitul de argint

de felix nicolau

poezii-de-dragoste

poezii-de-dragoste

ColecțieTemă7184 texte

Poezii de dragoste

poezii-de-8-martie

ColecțieTemă63 texte

Poezii de 8 Martie

ZZZZ

ZZZ

AutorAtelier

Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...

7 poezii, 0 proze

Stefan Leon OrzuSO

Stefan Leon Orzu

AutorAtelier

Vad ca toate textele postate de mine sunt catalogate drept "nesatisfacatoare". comentati-ma, oameni buni, injurati-ma cu patima si spuneti-mi cat sunt de dobitoc, sa stiu si eu ce-mi lipseste(in afara de creier). Despre mine: Am terminat Colegiul Costache Negruzzi din Iasi, locul unde formarea mea spirituala s-a conturat cel mai bine si unde am invatat sa deschid ochii larg. Nu e meritul liceului in sine, cat a oamenilor de acolo, atat colegi, cat si (unii) profesori. In prezent sunt student al Facultatii de Informatica Iasi, univ. Al. I. Cuza, si indiferent de orice ar crede majoritatea, acolo se afla oameni care au imaginatie vie si care pot crea mult mai mult decat programe de calculator.

7 poezii, 0 proze

AC

Alexandru Ciobanu

AutorAtelier

Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...

66 poezii, 0 proze

SA

stoian aurel

AutorAtelier

sunt nascut la tara... o binecuvantare consider.. pentru ca radacinile mele se alimenteaza de acolo.. din locuri care niciodata nu au tins sa isi piarda originalitatea in dorinta de a imita noile standarde.. simplitatea imi sta la radacina.. si poate a reusit chiar sa ma urmareasca pana acum.. chiar si fara sa o observ ceva timp... apoi s-o ignor... iar apoi sa nu mai stiu s-o implor... mai vedem.

1 poezii, 0 proze

Mihail BocanceaMB

Mihail Bocancea

AutorAtelier

1980-absolvent Institutul Politehnic București, inginer,profil electric 1990-absolvit secția Matematică Universitatea Timișoara (cursuri fără frecvență). Cânt la pian de la 6 ani, la chitară din clasa a 10-a, am activat în liceu și studenție în trupe Rock(soft, hard, metal) - a se vedea poezia mea "Flori de metal". De vreo treizeci de ani am renunțat la muzica rock, trecând la Mozart,Vivaldi,Bethoveen, dar culmea ,ascult și dau tare, tare de tot AC/DC, DE CE?, mă-ntreb și eu.Aș vrea să am 4 mâini, să fac de toate, să cânt la sintetizor,chitare, să scriu poezie și proză, să tastez computerul, să conduc mașina, să gătesc la bucătărie, să dau cu aspiratorul, să mă duc la Biserică, să fac din toate puterile mele bine peste tot.Dau un exemplu: nu mă las dacă la un magazin, farmacie,posta,...văzând, oameni-de-acolo îngândurați, să nu-i fac să zâmbească, nu știu cum fac, dar nu am greșit niciodată, am obținut zâmbete, lumina, în sufletul meu-bucurie, iar în mintea mea bile albe.

142 poezii, 0 proze

Radu D. RosettiRR

Radu D. Rosetti

AutorClasic

Despre familia Rosettise stie ca e una dintre familiile boieresti foarte vechi din Tarile Romane. Era originara din Italia, unde radacinile ii coborau pana la inceputul secolului al XIV-lea. O ramura a sa si-a continuat existenta acolo, cu succesiuni remarcabile, iar o alta a ajuns la Constantinopol. De acolo, primii reprezentanti ai ei au poposit prin secolul al XVII-lea in Tarile Romane, unde s-au despartit in doua ramuri. Una s-a stabilit in Valahia, iar cealalta in Moldova. In ramura valaha, Radu D.Rosetti (1874-1964) era fiul lui Dumitru Rosetti, deputat si ziarist, cunoscut si sub pseudonimul Max, descendent din contele Nicolae Rosetti, care fusese ginere al lui Constantin Brancoveanu. Radu Rosettia fost, cum scrie George Calinescu, un avocat abil, dar si un scriitor prolific, adaptand pentru literatura romana o maniera franceza a vremii, prin poezii sentimentale ce ilustrau viata celor de jos. Potrivit aceluiasi George Calinescu, "cu Radu D. Rosetti se inaugureaza la noi o...

1 poezii, 0 proze

Marian C GhileaMG

Marian C Ghilea

AutorAtelier

私の名前は 間理杏 義哩開 です。 Sunt un huțul bucovinean pasionat de culturi asiatice, arte marțiale (centură neagră în Kyokushin Karate și experiență bogată în Taijiquan și Baguazhang), muzică (vioară, pian) și limbi străine. Sunt fizician de profesie. Am început să scriu poezie în limba japoneză și pentru că am fost foarte impresionat de intensitatea și muzicalitatea versurilor din cântecele lui Chihiro Onitsuka. Nu sunt foarte darnic cu laudele la poeziile mele sau ale altora, dar nu îmi place să fac nici comentarii negative. Proză și poezie apărute în „Nord Literar” și „Formula AS”. Un roman fantastic în limba engleză publicat în format electronic pe Amazon.com O parte din versurile mele mai vechi se află pe http://neutronia.googlepages.com Cine dorește să mă contacteze în particular o poate face pe adresa de acolo.

71 poezii, 0 proze

MK

Mr Khaan

AutorAtelier

Poeziile pe care o sa le pun pe site-ul acesta au fost scrise in timpul adolescentei mele, adeseori naive, dar cateodata se mai ivea cate o sclipire de maturitate... Tin mult la ele... Fiind ca am trait practic toata viata mea in Franta (fac 26 de ani anul asta si am trait acolo de la 2 ani pana anul trecut) le am scris pe toate in limba Franceza. Asa ca o sa le scriu sub forma lor originala si o sa incerc sa pun si o traducere in limba Romana care sa pastreze tot sensul lor. Tin mult la acest concept bilingv, fiind ca biculturalitatea mea ma reprezinta deplin! Sper sa fiu inteles si in special sa reusesc sa pastrez sensul si intensitatea poeziilor originale! (trebuie sa spun aici ca am invatat limba Romana singur, din pasiune...)

2 poezii, 0 proze

bendas bianca anamariaBA

bendas bianca anamaria

AutorAtelier

sunt cea mai visatoare si mai melancolica fata de varsta mea...nu-mi place sa ma caracterizez ci vreau sa fiu descoperita....iubesc universul uman si ceea ce e dincolo de el chiar dak nu stiu ce se afla acolo...dar in acelasi timp il si urasc la fel de mult.....

3 poezii, 0 proze

barbu roxana-mariaBR

barbu roxana-maria

AutorAtelier

am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...

4 poezii, 0 proze

de acolo se auzea un lan de lăcuste

de Daniela Luminita Teleoaca

câteodată mă gândesc la mine ca la o străină cum de am avut timp sau răbdare ce altceva în plus ce altceva în minus să cresc până la fereastră până la spaima-violet-spre-lăuntru până la chipul...

PoezieAtelier

La mare

de Virgil Iordache

Totuși, încercă să-și stăpânească emoția, stârnită nu atât de faptul că nu mai călcase acele locuri, un sat de pescari ale cărui ulițe păreau să aibă nisip în loc de pământ bătătorit, un nisip gălbui...

ProzăAtelier

Pasiențe la marginea lumii

de Dușan Baiski

Vameșul înjură ceva de mamă, apoi, cătrănit, intră în cancelarie și lipi nervos ștampila de filele pașapoartelor. Apa de ploaie se scurgea impasibilă prin burlanul de tablă al vamei, se prelingea de...

ProzăAtelier

cuvinte

de clara marinescu

Probabil că ațipisem în autocar, căci revenisem de la o senzație de liniște copleșitoare, posibilă doar în anumite vise. \"Nu înțeleg oamenii care nu fac ceea ce vor...\" Și acum aud în minte...

ProzăAtelier

O zi cu soare

de Moraru Igor

O zi cu soare Cu toate că era deacum aproape de amiază și soarele frigea din plin, el continua să doarmă, visând probabil al nouălea vis. Cine era el? Un băiat de 8 ani. Cum se numea? Nu știu. Poate...

ProzăAtelier