"cutremurare" – 3103 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AHAileen Havaa
Când lumea se cutremura, eu vroiam să mă nasc...când pămîntul nesătul îngurgita trupuri, eu mă bălăceam în lichidul amniotic, bucurându-mă încă de găzduirea în uterul de 5 stele, all inclusiv. De atunci tot merg împotriva curentului...mi-am trăit adolescența la 7 ani, maturitatea și mai devreme, iar acum mă hrănesc din câteva fărâme de copilărie. La 3 ani, pe când tăiam cu foarfecele ombilicul fratelui născut sub privirile mele, brusc m-am trezit din toropeala postnatală. Hormonii colcăind prin trup, mi-au lăsat liberă mintea, care a decis să trăiască în altă ordine.
5 poezii, 0 proze
TAtodor adrian
Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.
60 poezii, 0 proze
Rotariu Ema Bianca Nicoleta
Biografie? Biografia mea?! Eu! Eu sunt ceea ce scriu. Chiar sunt ceea ce scriu. Iubesc sa ma transpun in lumile mele a caror usi sunt inchise pentru ceilalti. Da, am mai multe lumi! Mi-am creat cate una pentru fiecare anotimp, pentru fiecare vis sau angoasa. Imi iubesc lumile! Asa cum si ele ma invata pe mine sa iubesc! Scriind invat sa iubesc. Imi dau lectii singura, zi de zi. Si uneori e greu si uneori ma las mult timp. Sunt perioada in care nici macar nu citesc. Ma cutremura. Cum sa nu citesc? Si apoi nici nu scriu. Dar mereu ma intorc la ...as spune coala de hartie, dar e tastatura de multe ori si ma uit. Ma regasesc.
1 poezii, 0 proze
cutremurare
de Ursu Marian Florentin
Ca să poată zbura spre înălţimi pasărea trebuie să urască pământul fiindcă altfel s-ar zdrobi de prăpăstii, cutremurându-se de frumuseţea prăbuşirii În căderea lor, frunzele ar trebui să urască...
Frică și cutremurare
de laurentiu gheorghe
sunt legat prin nenumărabile fire de necesar nenumărabile tresăriri mai mult sau mai acut dureroase: sentimentul ardent al neputinței de a spune, suferința anticipării seriilor imense de capete de...
tu clipind din gene false și trecând pe lângă mine
de Sebastian Dorin Barna
e ciudat cum simt așa ca o cutremurare undeva la periferia ființei mele ființa ta cu rochița ridicată nevinovat ca și umerii cu uimirea ridicând din ei și nevinovăția vicleană făcându-și codițe de...
Luna pe mare
de Ion Pillat
Taci — totul nu e decât O slabă cutremurare. Taci — suie numaidecât Păunii lunii din mare. Își lasă cozile lungi Pe înflorirea de valuri Și tot mai adânci, mai prelungi Se-ncheagă albe portaluri. Și...
Eu și timpul
de Nicolae N.Negulescu
Stau în poarta crucii genezice eu și timpul speriat la vuietul puterii de cutremurare a lacrimei și se deschide uraganul culorilor din visul sălbăticit și nu mai suntem zburătorii osminului văzuți...
Pădurea din valea mare
de Ion Pillat
O simți deodată toată, cu o cutremurare, Cum stăpânește peste micimea ta de om.
marina
de George Pașa
melci pe uscat note de subsol: -1- impactul unui melc marin cu sine însuși cutremurarea ființei dinăuntru sunetul viu din urechea depărtării -2- sub tălpi mișcarea algelor nisipul nivelat de valuri...
pastel printre versuri
de Marian Topana
Niciodata nu mi-am lasat degetele prada instinctelor.. Am mers intotdeauna pe urmele Celui ce m-a daltuit in stanca vietii. Si asta ma face fericit... Uneori,in clipe de adânca cutremurare...imi las...
Criminal în serigrafie
de Vasile Munteanu
am surpat în mine moara firelor de praf pe care le purtam de-atâtea lumi neștiute în spinare mi s-au frânt genunchii mi-au urlat rărunchii porumbeii verbelor se-nfig în soare ca un ciob nebun ca un...
Nu-mi atinge nașterea
de Nicolae N.Negulescu
Nu-mi atinge nașterea iertată care se leagănă pe o întindere dăltuită de timp între ritmurile valurilor și aureolele peștilor. Fără reverențe o poți întreba cum vede ea din afară arta exilului...
27 septembrie albastru indigo
de Mihai Leoveanu
dacă timpul dinlăuntrul fiecăruia - proba la care suntem supuși – durează numai atât nu cumva recunoscându-și vina Marele Maestru aspiră continuu să-și corecteze eroarea ? poate că moartea însăși nu...
Balada lui Arthur din Octogon, întîi vestitorul Medellinei
de Sorin Rosca (Rosentzveig)
Pînă să-și pună ea trupul pentru astă lume și să coboare, Arthur așeză prag de cetate întîia filă din astă carte prevestitoare și începu să pună lațuri, să amăgească, să vină cuvintele din...
O singură singurătate...
de iscru adrian
Nu există o singură singurătate există tot atîtea singurătăți cîte clipe altfel orientate față de tine sau tu față de ele cînd orientul tău va coincide cu orizontul lor se va întîmpla acea...
E p i l o g
de Ion C Pena
Lăsați licuriciul să vie la pasărea din colivie să i-aducă lumină sacră în colivia acră. Pasăre sunt și eu în colivia lui Dumnezeu dar sărăcia și migrenele mi-au escamotat penele. C-o schiloadă mînă...
ploi de octombrie
de Ursu Marian Florentin
Doar ploaia mai mângâie uitarea iar uneori prin estomparea memoriei naşte un buchet de lacrimi, important este să nu-i privești cutremurarea decât printre pleoape Ploaia nu trebuie să o vezi, trebuie...
fragmente de raționament post despărțire din care rezultă că șarpe-meu are astăzi grad de ofițer
de Bogdan Geana
nadirul chiar nu freamătă, așa am fost educați rectiliniu, la rece, pentru că în cutremurarea bengoasă a plăcilor tectonice nimănui nu îi mai arde de training, părinții năvălesc peste copii, copiii...
doar vis?
de Iulia Negreanu
era ceva...stiam eram, si parca nu eram \"muguri de roua sapau in palme de cer, blamata-i privea luna topindu-i sanctuarul... tacere divina, auzi tu moartea cum suspina? clipiri de stele isi cautau...