Eu și timpul

O poezie interesantă despre trecerea timpului... despre măcinarea vremii. Cu toate acestea este dificil de citit datorită așezării... dacă ați încerca să îi oferiți o nouă îmbrăcăminte, poate atunci va fi mai reușită.

Cristina

Din Jean Burgos, citire:
- “ Oricat de multe precautii ne-am lua, cum sa speram sa regasim experienta primordiala a scriitorului, pentru a incerca s-o retraim in sanul operei, printr-un fel de identificare cu creatorul, asa cum ar vrea o anume critica tematica contemporana ? “
- “ Or, asa cum am aratat-o cu prisosinta, lucrurile se petrec cu totul altfel in cazul textului poetic, deoarece actualitatea sa este mai mult un punct de plecare decat un punct de sosire, iar procesele sale genetice nu dau seama de el decat intr-un mod cu totul nesatisfacator “
- “ Preocupat in acelasi timp de devenirea genetica a textului in care traieste si se traieste actualitatea poemului si de principiul atemporal in care sa ii surprinda coerenta si sa innoiasca modurile de intelegere a virtualitatilor lui, conditionand felurile de a salaslui intr-ansul, poeticianul va trebui sa se intoarca spre epistemologia genetica, daca vrea sa iasa din impas “
- “ Deci, oricat de circumscris ar fi prin locul scriiturii sale, spatiul textului nu este cu adevarat inchis; dimpotriva, el nu conteneste sa se deschida virtual, iar aceasta la infinit, spre organizari noi, concomitent in el si in afara lui “
- “ … sa se inteleaga textul nu in intreruperile, ci in trecerile lui si, deci, in situatia lui de lucru insufletit “.
Cu bine, N.N.Negulescu .