"cumva ceva mai mișcă prin mine" – 20024 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
MCmarius ciobanu
Nu stiu ce mare lucru as putea sa spun despre mine. Am publicat prin ceva reviste in timpul liceului si intr-o antologie undeva prin 1999 care se numea "Melancolii la ore princiare". Au urmat apoi foarte multi ani in care nu am mai scris nimic si nu stiu daca pentru ca nu am mai putut sa scriu sau pentru ca nu am mai vrut sa scriu. Am luat-o de la inceput de un an aproape si inca mai am multe de invatat. Ii multumesc in primul rand domnului Constantin T. Ciubotaru care desi nu mi-a fost dascal mi-a transmis cumva ceva din dragostea dumnealui pentru scris.
33 poezii, 0 proze
GEGusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
GAGOLCEA LAURENTIU ALEXANDRU
Am început să scriu la începutul anului 1991 pentru a spune cumva ce nu puteam spune pe vremea aceea care încă mirosea a dictatură . Am început să scriu bacovian descoperind că există întradevăr "terapie prin scris ". În anul 1993 încurajat de colegii de clasă și de profesoara de limba română Gearmaty Salvina am obținut locul doi la concursul din vremea aceea "Tinere condee" . Am scris și scriu poezii despre viață, despre tine, despre mine și despre gândul nostru nespus, ascuns poate și nouă în momentul acesta . "Nu scrii fiindcă ai ceva de spus , ci fiindcă ai dori să spui ceva " Cioran - Sfârtecare
8 poezii, 0 proze
AAndreiMarinescu
Despre mine atat as vrea sa cunoasteti:cred ca m-am nascut din cuvinte,de aceea cand termin de rostit un cuvant,mi-e teama ca nu cumva sa se destrame ceva din launtrul meu ingeresc.
1 poezii, 0 proze
FCFlorina Caldarariu
Nu am avut curajul sa arat cuiva ceva din ce scriu.
3 poezii, 0 proze
VRValeria Lioara Roman
Șapte lucruri pe care nu le vei regreta niciodată: *Să arați bunătate unei persoane în vârstă. *Să distrugi o scrisoare scrisă la nervi. *Să-ți ceri scuze, salvând o prietenie. *Să oprești o ceartă pe cale să distrugă reputația cuiva. *Să-l ajuți pe adolescent să se găsească pe el însuși. *Să-ți faci timp să faci ceva frumos pentru mama ta. *Să accepți părerea lui Dumnezeu despre orice lucru. Doar câteva dintre motivațiile care aș vrea să mă însoțească pentru restul vieții mele... oricum, nu prea palpitantă. Cât despre regrete...ele n-au viitor! http://oamenganduri.blogspot.com/
58 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
UGUliana Gaina
Absolventa a Universitatii de Stat din Republica Moldova, facultatea Litere, specialitatea Limba si literatura romana - limba engleza. Am inceput a scrie din placerea de a ma ascunde printre cuvinte, din dorinta de a spune ceea ce nu pot spune cu glas tare; mult timp mi-a fost teama sa arat cuiva gandurile mele din frica de a nu fi inteleasa si din frica de a fi considerata ciudata, dar fiecare dintre noi este ciudat in felul sau pana la urma, nu?! Scrisul ma linisteste, imi permite sa fiu "eu", imi permite sa iubesc, sa urasc si sa ma regasesc cand ma pierd...
1 poezii, 0 proze
MDmarjus dasad
sunt cumva altfel...
205 poezii, 0 proze
cumva ceva mai mișcă prin mine
de Bejliu Anne-Marie
mă tem și nu mai știu de ce mă tem poate fi frică această corupere a gândurilor către niciunde și apoi tremurul mâinilor tremur ușor de cuvânt împletit cu altul până la nebunia simțurilor cândva...
Făpturi de o clipă
de Rotaru Mircea
E o duminică de primăvară la câteva săptămâni după echinox. Stau la masa din sufragerie. Sufrageria e într-un bloc la etajul al treilea. Într-un bloc din beton cu ferestre și balcoane. Deodată îl văd...
Istrati
de Ovidiu Baron
Liniște... Prietenia e ca un ciob de sticlă, cel mai neuniform dintre toate. Cădere, risipire, nepăsare, uitare. Îl bate soarele, îl udă ploaia și îl suflă vântul, dar nu vrea sau nu poate să plece...
dare
de alice drogoreanu
* =most recent entries țin ochii deschiși și nu văd nimic o furnică ajunge pe deget s-ar încumeta la mai mult o urechelniță o mierlă tot felul de urme și mirosuri verzi o invazie care crește devine...
În trecere prin Predeal
de Somesan Sergiu
În trecere prin Predeal Victor se trezi abia atunci când un tunet prelung scutură geamurile camerei. Încercă o clipă să ridice capul, dar fulgerul care îi străbătu gelatina care îi ținea loc de...
Dascalul inimii mele...
de Gheorghe Aurel Pacurar
Domnului profesor Virgil Ciotlos cu dragoste din Deutschland catre eternitatea lui. \"Hallo! Wie geht es Ihnen? Gut! Es freut mich! Und Sie! Danke! Es geht! \" Uite-asa ne salutam de cate ori ne...
Și totuși...
de Nicolae Goje
Toți pornim de la un punct, o licărire de idee, ceva care crește asupra noastră și ajunge să ne sufoce. Și totuși nu e nimic tragic în asta, e doar lipsit de sens. undeva am mers împotriva naturii...
Agonia
de Alex Paven
\"Migrenele iar îmi dau dureri de cap\"... de unde gândul ăsta stupid? Și totuși, e purul adevăr. Îmi simt capul greu în timp ce stau în fața biroului guvernat de o dezordine inexplicabilă și mă...
ilustrissimi 1
de emilian valeriu pal
o dimineață plină de contradicții mărunte. două aplicații meteo una arată grindină cealaltă ploaie extrem de rece măcar s-au pus de acord că afară e minus un grad. rememorez ziua de ieri a fost una...
de LUMINITA SOARE
Aura, măicuța Lenuția, măicuța Sacre Coeur, Isus, mai mulți călugări și preoți, un secretar care notează ceea ce Aura, arhitecta orașului dictează. Scena se petrece în prima încăpere a bisericii, în...