"cum nu-s decât acel ce..." – 20352 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
SHSven Hassel
Sven Hassel (numele său adevărat Sven Pedersen) s-a născut pe 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli, muncitori. La varsta de 14 ani a intrat in marina comerciala ca "baiat de cabina" pana in 1936. In 1937 Hassel s-a mutat in Germania pentru a se inrola ca voluntar in armata. Într-un interviu în 1990,el a spus , "Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia, m-am dus la un birou de recrutare Wehrmacht-ului pentru a ma înscrie, dar nu a fost la fel de ușor cum am crezut. Numai cetățenii germani puteau sa se inroleze. După șase luni de încearcare, al șaptelea regiment de cavalerie, m-a acceptat în cele din urmă, cu condiția de a deveni cetatean german." Un an mai târziu, el a încercat să scape. "... Am fost pur și simplu epuizat. Nu m-am întors la unitatea mea, după o scurta plecare.Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condus de criminali și disidenți." El a servit Regimentul 2 de Cavalerie și mai...
12 poezii, 0 proze
Silviana
Vreau ceva consistent! Palpabil! Adevărat! În afară de cuvinte, n-am nimic! Cuvintele sunt cea mai mare bogăție a mea…restul e tăcere…vid…întuneric și nimic . Nu mă încarc cu regrete. Știu cine sunt. Dar toată lumea spune ca sunt nebună. Irațională și haotică. So what if I’m so…? It’s funnier ! Not to care and struggle…not to worry and have doubts….It’s heaven here! E much much better! Pentru că nu-mi pasă decât de tot ce e frumos și bun. Dau toxicul la schimb pentru zen. Și zen-ul ăsta e bun. E zen-ul meu, în care pot fii așa cum vreau, fără să-mi pese. Și nu-mi pasă…drept pentru care continui să fiu așa. Nimic interzis, nimic dubios…nimic nu e imposibil la mine pentru mine. Sunt cine vreau să fiu, și mă simt extraordinar de bine în compania mea . Ce praf sunt, am uitat să mă prezint…
3 poezii, 0 proze
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
LMLELIA MOSSORA
Profesor de limbă și literatură romană si franceză, Lelia Mossora s-a născut pe 26 iunie 1951, în Hîrlău, localitate apropiată Cotnariului, în județul Iași. Moștenește harul artistic de la tatăl său, fost marinar de cursă lungă și mai apoi professor, care în lungile-i peregrinări prin lume, își scria memoriile în pagini de o deosebită frumusețe și sensibilitate. Lelia Mossora a debutat în anul 1968 în revista “Iașul literar”( revistă care astăzi poartă numele de “Convorbiri literare”) sub îndrumarea maestrului Horia Zilieru, pe atunci secretar general de redacție la revista amintită. Dupa termianarea liceului, își urmează studiile la Facultatea de litere din Iași, Universitatea “Al.Ioan Cuza”. Funcționează ca profesor la mai multe școli, până prin 1990, când are „privilegiul” să lucreze la școala unei case de copii din judetul Iași, loc în care a putut să descopere sufletul copiilor așa cum nu ar fi reușit altundeva: „Am lăsat acolo o parte din mine și anii aceia m-au marcat profund...
14 poezii, 0 proze
RNrozina nicolae
"Nu cum sunt eu sunt eu. Ci cum esti tu sunt eu. Un fel de tu intors, pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu"N.S.
7 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
LDLiviu Deleanu
Nascut la 8 februarie 1911 la Iasi. La 16 ani, ii apare prima carte, "Oglinzi fermecate". Cartea s-a bucurat de o larga si pozitiva presa literara. La aceeasi virsta, redacteaza "Vitrina literara", dupa care se incumeta sa-si editeze propria revista, "Prospect". In 1937, ii apare la Bucuresti cea de a doua carte, "Ceasul de veghe", care are numeroase ecouri in presa, fiind mentionata de G. Calinescu in "Adevarul literar si artistic", precum si de Isabela Sadoveanu, Enric Furtuna, St. Popescu, G. Spina etc. In acelasi an, publica ciclul "Sabii peste Spania", tradus in citeva limbi. In 1940, editeaza al treilea volum de versuri cu titlul sugestiv "Glod alb". Liviu Deleanu este cunoscut ca un poet prin excelenta liric, stilist remarcabil si minuitor iscusit al cuvintului. "Liviu Deleanu porneste din noapte si poposeste in bezna. Nu stiu cum s-a facut ca acest pui (...), crescut pe maidanele Iasilor, nu e nici sentimental, nici elegiac, nici liric; e dur ca un pietroi si aspru ca zgura....
1 poezii, 0 proze
cum nu-s decât acel ce...
de Vasile Muresan
cum nu-s decât acel ce... cum nu-s decât acel ce pus-a de-o-ntristare de-a da s-aveți cu pietre în cineva mereu acel ce nu văzuse nici măcar vreo mare și-nchipuit al întristării zeu de n-or mai ști...
Teoria vieții reale
de Emil Dogaru
Înlocuirea statutului de student cu cel de salariat impunea unele referiri la teoria vieții reale. Era un subiect care-l pasionase în dese rânduri. Începu... — Poate că nimic nu marchează mai net...
prețul nemulțumirilor
de Mihaela Postolache (Gorban)
„Tot timpul ești nemulțumită de fizicul tău, de forma și structura din care ai fost creată. Poate într-o zi vei vedea lucrurile altfel”, îmi răsunară în minte spusele prietenei mele, care nu contenea...
Asa grait-a Zarathustra
de Friedrich Nietzsche
Omul este ceva ce trebuiește depășit. Făcut-ați voi ceva, să-l depășiți? Ce e maimuța pentru om? Luare în râs, rușine dureroasă. Așa va fi și omul pentru Supraom: luare-n râs, rușine dureroasă. În...
Demonul
de Roxana Breazu
Nu trebuie sa existe nici trecut nici viitor. Nici unul dintre cele doua nu uneste momentele, nu elibereaza clipele de povara timpului, pentru ca ele sa poata ramne asa, goale, pure, ceea ce sunt,...
Caiete (1969-1972)
de Emil Cioran
1 ianuarie 1969. Ieri seară la familia Corbin, ascultat concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Rahmaninov. În afară de câteva momente foarte frumoase, multă umplutură ce strică bucata. Devin tot...
Aparitia imperialismului canibal al Stilului 1900
de Salvador Dali
Cauzele \"manifeste\" ale producerii acestui stil ni se par, inca, prea confuze, prea contradictorii si prea vaste, pentru a se pune, azi, problema exactei decelari a lor. E ceea ce se poate spune si...
Acel ce nu zâmbea
de Eduard Burlacu
Nașterea a decurs normal, nu au fost nici un fel de probleme, copilul era calm și liniștea sa a crescut o dată cu el, insoțindu-l prin copilărie, adolescență și chiar mai târziu, mult mai târziu, în...
Între ieri și mâine, sau de ce totul și nimicul pe-aceeași foaie-s scrise
de Kliushin Oleg
- 48 - Și-apoi zile trec în urmă și rămân în urmă ani, Mânați de nevoi, de glorii și de goana după bani, Undeva-n răscrucea vremii cineva-și aduce-aminte De ce-a fost, de ce-o să fie, de rostitele...