"continuare la ,,lume..2" – 20207 rezultate
0.03 secundeMeilisearchflorian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
ASAntoine de Saint-Exupery
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "Le Petit Prince" ("Micul Prinț", 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi. Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la 29 iunie 1900 în Lyon. În 1910 intră în colegiul din Mans și își continuă studiile la Fribourg (Elveția) . În 1921 intră în aviația franceză și, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de al doilea război mondial se înrolează în aviația militară franceză și, după armistițiul din 1940, părăsește Franța și se stabilește la New York. În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăsește America și își reia activitatea de pilot de război. După o perioadă de instructaj în Statele...
12 poezii, 0 proze
Violeta Zamfirescu
În mijlocul verii, la 21 iulie 1920, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu, venea pe lume viitoarea poetă și prozatoare Violeta Zamfirescu. Se școlește în orașul natal, Craiova, apoi urmează studii de drept la Universitatea din București, dar nu reușește să le finalizeze. Își câștigă existența lucrând în mass-media: redactor la Gazeta literară (1954-1976), la Radio, ca redactor pentru emisiunile literare (1953-1959), la revista Luceafărul, redactor șef al redacției de poezie la Editura „Eminescu” (1969-1971). Începe să scrie versuri în Viața Românească, iar editorial iese pe piață în 1955, cu volumul „Inima omului”, în care abundă portretul, descrierea și comentariul liric. Violeta Zamfirescu este un poet prolific, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: „Rodul pământului” (1957); „Ceasul de slavă” (1960); „Frumusețe continuă” (1964); „La gură de rai” (1965); „Dragoste” (1968); „Colind de primăvară” (1969); „Poezii” (1972); „Simfonie” (1975); „În aerul vibrând”...
1 poezii, 0 proze
HAHans Christian Andersen
Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Hans Christian Andersen a fost scriitor și poet, rămânând celebru în special pentru poveștile sale. El s-a născut la Odense, Danemarca, marți, 2 aprilie 1805. Cele mai multe surse englezești, germane și franceze folosesc numele întreg (Hans Christian Andersen), însă în Danemarca și restul Scandinaviei el este cunoscut ca și H.C. Andersen. Prenumele Hans Christian este un prenume tradițional danez și este folosit ca și un singur nume, deși, la...
14 poezii, 0 proze
CGCornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
PRPărintele Serafim Rose
Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose, (n. 13 august 1934, San Diego - d. 2 septembrie 1982) a fost un călugăr ortodox american. A aparținut de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Deși nu a fost canonizat, este venerat ca sfânt de numeroși credincioși ortodocși. Parintele Serafim Rose - este considerat ca fiind primul american care preia si continua traditia sfintilor parinti. Seraphim RoseS-a nascut intr-o familie tipic americana de protestanti, in orasul San Diego, California. Numele de Eugene, dat la nastere, inseamna "nobil" sau nascut intr-o familie buna S-au întâlnit, Serafim Rose și Iisus Hristos, pentru a nu se mai despărți niciodată. În mod neașteptat pentru toată lumea, tânărul genial și boem, tipic în comportare pentru generația beat, devine un adevărat model de credință ortodoxă. Se va boteza în această religie, murind pentru lume și pentru păcate, implicându-se cu toată râvna în viața Ortodoxiei americane. Are bucuria să cunoască pe Sfântul Ioan...
1 poezii, 0 proze
Fanuș Neagu
Studii 1939-1944 - Școala primară în satul natal 1944-1948 - Liceul Militar din Iași (trei ani îi urmează la Liceul Militar din Câmpulung Muscel) 1949-1951 - Școala Pedagogică nr.2 din București 1951-1952 - continuă la Școala Pedagogică \"Costache Negri\", Galați 1952-1953 - Cursant al Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" 1954-1957 - Facultatea de Filologie din București. Nu își termină studiile Cariera 1953-1954 - Profesor suplinitor la Școala Generală din Comuna Largu, Județul Galați 1954-1956 - Redactor la \"Scînteia Tineretului\" 1954 - debutează cu povestirea \"Dușman cu lumea\", în revista \"Tînarul scriitor\" 1959 - debut editorial cu volumul de povestiri \"Ningea in Bărăgan\"; volum retipărit in 1954 sub titlul \"Cantonul părăsit\" 1960 - \"Somnul de la amiază\" 1962 - \"Dincolo de nisipuri\" 1967 - \"Vara buimacă\" 1968 - \"Îngerul a strigat\", primul roman, considerat evenimentul editorial al anului 1972 - \"În văpaia lunii\" 1972 - \"Cronici de carnaval\", volum de...
5 poezii, 0 proze
GDGeo Dumitrescu
Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București - d. 28 septembrie 2004) a fost un poet și scriitor român. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, impunându-se în lumea literară încă din primul an de studii. Debutează, în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția. A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”). A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele...
59 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
Badulescu Mihail Gabriel
Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...
20 poezii, 0 proze
continuare la ,,lume..2
de ana maria ciubotariu
...tată, de ce-i întunecat cerul și pasul dinainte-mi încotro mă duc când mă chiamă clipa ce vine, cu glas de salcie mlădie ca și speranța ...uite, eu vreau să plec acolo, sus, este o stea mare...
Festivalul de umor de la Vama, 2014
de Gârda Petru Ioan
În zilelel de 5-7 septembrie, comuna Vama din județul Suceava a găzduit Festivalul „Umor fără frontiere în Þara de Sus” . Deși s-a scris deja despre acest festival, cred că merită și agonia o...
Festivalul Național Povestea vorbei - Rm. Vâlcea, 2013
de Gârda Petru Ioan
În zilelel de 1 și 2 noiembrie s-a desfășurat la Rm. Vâlcea Festivalul Național - Concurs de Satiră și Umor “POVESTEA VORBEI” “De la lume adunate și-napoi la lume...date” (Anton Pan)...
Fundația Spielberg (2)
de Vlad Solomon
În \"Jurnalul Săptămânii\" de joia trecută vă relatasem despre angajarea mea ca voluntar în cadrul proiectului Fundației Spielberg (înființată în 1994, la Los Angeles, prin inițiativa...
Singularizarea Hidrogenului
de cornel marginean
Singularizarea Hidrogenului, un exercițiu al criteriilor ( continuare la textul : Alcătuirile) Lui Evarist Galois Nu avem cum nu privi mai îndeaproape, măcar din curiozitate, cărămizile din care...
Ploua.....
de anonimul
Plouă...Plouă de aseară. Plouă peste tot ce a mai rămas din visele mele. Plouă peste un mic Paris in declin...Plouă și îmi aduc aminte de zilele frumoase...zilele de demult. Plouă peste toate rugile,...
Timpuri și destine
de valeriu danalachi
După plecarea mezinului, gospodăria rămase fără talpă băiețească. Tata făcea zâmbre. Cine-i mai urca lui popușoi în pod, cine-i mai tăia lemne?.. La început i-a venit greu, mai ales la o treabă...
Scrum, aur
de Gheorghe Ana
Scrum, aur Numai să scrii, numai să scrii... Am această nevroză a gunoiului, aceste speranțe-n altceva, această mare care ne face pe toți să plângem ca turbații. Nu simt împotriva ta război, doar o...
Apologia scaunului
de Nitu Maria
Apologia scaunului -pseudoeseu subiectiv- Fabricând imaginar, pentru lectură, voluptatea unui șezlong relaxant, citeam o carte de Adrian Dinu Rachieru, lansată triumfal în anul de grație 2003,...
Cartea pe care n-am vrut s-o cadonez
de Valerian Ciobanu
Cine are cartea ”Chisinăul meu” îl rog să știe: cartea dată este o insultă adusă tuturor românilor și chișinăuenilor de origine română. Din aceste considerente eu am refuzat să i-o cadonez unui bun...