"clipa de pustiu...." – 20109 rezultate
0.01 secundeMeilisearchBivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
CAcarlova andrei-a
Am vrut sa opresc sentimentele mele punand lacat pe inima mea dar n-am putut legatura noastra este atat de puternica incat nu poate fi rupta IUBIREA ESTE UN RESORT SPLENDID AL VIETII UMANE-NOI2 TREBUIE SA NE TRAIM ACEASTA IUBIRE SI SA FACEM CA FIECARE CLIPA SA FIE SPECIALA:* IN FIECARE ZI SIMT NEVOIA SA TE AM APROAPE SI SA ITI FIU APROPAE CEEA CE SIMT PENTRU TINE SE AMPLIFICA DIN ZI IN ZI Tu pentru mine esti soarele in noapte Esti precum oceanul in pustiu, Esti aproape dar si departe Si devreme si tirziu… Eu cu tine am sa fiu
38 poezii, 0 proze
SBStella Braga
Mă numesc Eu. M-am născut într-o familie de credincioși,locul de reședință - casa părintească. Mi-am pierdut copilăria cercetând, întrebând natura, infernul și universul de lumina adevărului. Azi sunt ucenic al cosmosului. Stau în prima bancă într-o clasă pustie. Carte îmi e clipa, caiet îmi e trecutul, condei e gândul. Realizări : gânduri purtate în valuri de versuri.
16 poezii, 0 proze
Pop Stelu
ma regasesc in fiecare clipa de tacere, imi pun pe frunte raze din COROLA DE MINUNI A LUMII, imi spal sufletul in lacrima universului, si ma las coplesit de/o simpla mangiiere.
2 poezii, 0 proze
VAVasile Andreica
Jurnalist si webmaster la Informatia Zilei Satu Mare, m-am nascut cu un handicap fizic, dar am razbit, si acum privesc lumea clipa de clipa altfel...
4 poezii, 0 proze
SCSemida Ciorogar
... sunt o vioara neacordata... ...un suflet flamand... ...o poezie inca nerostita... ...o clipa de mult trecuta... ..sunt nimic...
6 poezii, 0 proze
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
moisin
imi place ziua de azi privita prin clipa pierduta de maine
2 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
HSHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
clipa de pustiu....
de maftei relu valentin
Solemnă clipă, circumcizie rece Din timpul dur ce pare-a nu mai trece Parazitar te legi de conștiință Continuu chinuind a mea ființă... Același gând, aceeași palidă secundă Se propagă etern,simt cum...
Doliu
de Andreea Nicolae
Noi am fost condamnati la doliul iubirii ca sa nu suferim in continuu de moartea sufletului Si sufletele noastre totusi nu au murit o singura data, ci mor in fiecare clipa de nefericire Ne pierdem in...
Ergo sum
de Olteanu Irina
Esti tot ceea ce misca, esti tot ceea ce crede, si tot ceea ce zboara, si tot ce nu se vede. Esti inima simtirii, si visul in nestire, esti roua despartirii si darul de sosire. Esti stropul de pe...
Si-a fost ultima zi
de Gica Strimbu
E frig, e întuneric, e noapte și e vânt. Departe te zăresc...și te sărut în gând. Ca o lumină-n-suflet mi se aprinde Și-apoi încet, încet ... se stinge. Mereu îmi pun aceeași întrebare De ce am...
Reincarnarea
de Bogdan Anghel
Un amurg de toamna pustiu, plin de pacate, cu-o fata rosie si plina de mizerie... si-asteapta- mi-asteapta sufletul desmierdat de roua lunii cazuta in nestire din praf si intuneric. O lumina ma...
La o cafea...
de Gabriela Marieta Secu
La o cafea amară In zori Si o țigară M-agăț de-o clipă Ca de o comoară Si intr-o risipă Scot din călimară Varf de aripă Zbor pentru o vioară... Adun scăderea Depărtării in care Apropierea Pare un...
Mâine poimâine
de Gabriela Marieta Secu
Mâine poimâine de anul trecut m-am dus cu treburi prin cea Capitală... Am acceptat drumul deoarece știam că ești pe acolo pe undeva... Scosesem un volum de versuri și voiam să-mi pui notă... Of,...
Þi-am spus
de Gabriela Marieta Secu
Þi-am spus: Lasă-mă să te iubesc pentru iubirea de dincolo de mine de dincolo de tine așa doar pentru frunzele ce desprind acum când ploaia îmi plânge visul rănit cel fără drum și pentru clipa...
7
de Tanz
pe-un picior de lacrima imi rodeam eu unghia de la degetul mic asteptand sa-mi fie si mie toamna macar odata in viata... pe mine alergau vocile multe voci,cu multe picioare alergau deasupra mea;...
Din Cer renaști spre abisuri
de George Minea
În Împărăția Cerului plânge neîncetat inima de nori, Către viața cea nesigură ,sub un cer senin, ascunde misterele întunecate De atâta dor și plâns în întuneric se arată clipă de rămas pur. Pe tot...