Căutare

Mă numesc Berinde Ovidiu,născut acum 29 de ani în orașul ce urmă să fie simbol al Revoluției din 89,oraș al florilor sau mai numit orașul de pe Bega.A fost într-o zi de marți,pe data de 13,tocmai de aceea ,făcând haz de necaz,spun mai mereu că m-am născut într-o zi cu șase ceasuri rele și nu trei.Totuși,nu sunt deloc superstițios ,iar numărul 13 mi-a adus de cele mai multe ori noroc. Încă de mic,din clasele primare am fost atras de materiile umaniste,în defavoarea celor reale,pe care le găseam foarte complicate ,și greu de a le deslus””taina”.Dacă mai ține bine minte,era în clasa a patra,moment deciziv,când a trebuit să particip la un concurs de poezie pe oraș.Atunci mi-am încercat așa zisul talent pentru prima oară,scriind o poezie ,după puterile mele,despr flori.A fost apreciată ,câștigând chiar un loc doi,și am fost încurajat de către doamnă învățătoare să continui.Unele poezii din această perioadă ,cam puține la număr însă,le mai păstrez și astăzi,că o amintire a copilăriei și de...

22 poezii, 0 proze

D.H. Lawrence

D.H. Lawrence (1885-1930), scriitor, critic, poet si pictor englez, a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale literaturii engleze a secolului XX. “Snake” si “ How Beastly the Bourgeoisie is” sunt probabil cele mai popularizate poezii. David Herbert Lawrence s-a nascut pe 11 septembrie 1885 in Eastwood, Nottinghamshire, in centrul Angliei. Era al patrulea copil al unui miner sarac si alcoolic. Mama lui D.H. Lawrence era o fosta invatatoare, cu o educatie mult superioara celei a sotului sau. Copilaria lui Lawrence a fost dominata de saracie si de neintelegerile dintre parintii sai. Primește o bursă la Nottingham High School și lucrează ca funcționar într-o fabrică de instrumente chirurgicale. După terminarea studiilor la Nottingham University, devine profesor la vârsta de 22 de ani. Mama lui Lawrence a murit in 1910, el ajutand-o sa moara cu o supradoza de somnifer. In 1909 un numar de poezii ale lui D.H. Lawrence au fost publicate de catre Ford Max Ford in “English Review”....

2 poezii, 0 proze

Radu Stanciulescu

După ce m-a adus barza și am facut toate vaccinurile necesare și recomandate de medici, am început să învăț câte ceva despre această lume. Mai întâi de la mama, apoi de la tovarășa învatatoare, după aia de la tovarășii profesori (7+8 ani în total). A urmat liceul, alți tovarăși profesori, alți 4 ani de viață. Am vrut să fiu student. Am reușit - vreo 3 ani cu tovarășii profesori și alți doi cu domnii profesori (adică, revoluția "m-a prins" prin anul III :-) ). Alți 5 ani de viață. La absolvire, mama mă visa "baiat cu studii" dar am devenit "somer cu diplomă". M-am "încordat din toți porii ființei mele" (pe banii alor mei :-) ) și am făcut/absolvit colegiul de informatică. Din 1995 lucrez în domeniul informatic. Mie îmi place să cred că sunt programator, dar am lucrat și ca admin de LINUX și ca un fel de analist-programator în probleme de gestiunea și managementul materialelor la o firmă de construcții metalice. Conform mersului timpului, când totul pare a se muta pe Internet, am...

14 poezii, 0 proze

Nicolae Popescu-Meriș

S-a născut la data de 26 octombrie 1907 în satul Meriș din județul Mehedinți. Între anii 1915-1920 face clasele primare la Meriș, apoi gimnaziul tot în satul natal, după care urmează cursurile liceale la Școala Normală de învățători „Domnul Tudor” din Turnu-Severin. În anul 1926, se angajează ca învățător la școala din Dedovița, Mehedinți. În toată viața lui, s-a dedicat apostolatului și poeziei. În 1929 scrie poezia De vorbă cu mama dedicată mamei pe care o venerează. În 1931 publică, în 2000 de exemplare, Povestește moșul – partea I, la editura Datina românească din Turnu-Severin. În 1932 se căsătorește cu Ioana Strechescu, învățătoare și ea. În 1937 publică un alt volum de poezii, Glumește moșul, și partea a doua la Povestește moșul, la aceeași editură severineană. În 1950 ocupă postul de profesor de limba română la catedra Școlii Generale Broșteni și până în 1968 predă, pe rând, la Roșiuța, Ploștina, Horăști și Motru unde este pentru o perioadă director de liceu....

1 poezii, 0 proze

Matei Vișniec

Matei Vișniec este născut în 1956 în România. Copilăria și-a petrecut-o la Rădăuți. Tatăl era contabil iar mama învățătoare. Familia sa a avut experiența dureroasă de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deținea și îl lucra. De mic observă că trebuie să adopte la școala și mai târziu în viața activă o ideologie de care știa că nu este chiar așa de perfectă și de adevarată. Această diferență între realitate și modul în care este înfățișată realitatea, cum ar fi spus tatăl său contabil, între scriptic și faptic, va fi inspiratoarea multora din piesele sale. Din copilărie într-un oraș în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuți. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentația teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la București unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică și...

54 poezii, 0 proze

Florentina Anghel

M-am nascut in anul 1960, in aprilie, o luna plina de flori, miresme si promisiuni. Am urmat cursurile Liceului de Muzica nr.1 (clasele a IX-a si a X-a) si, pentru ca liceul s-a desfiintat in anul 1977, am continuat cursurile la Liceul C.A. Rosetti. Am absolvit Facultatea de Filosofie (specializare Sociologie) in 1983 si Facultatea de Drept (in 1992). Pana in 1989 am fost profesor in Cernavoda, invatatoare (prin forta imprejurarilor, demisionasem din postul in care primisem repartitie guvernamentala) si profesor in gimnaziu, undeva in Pipera. In 1990 am dat concurs si am ajuns la lucrez (sociolog si apoi cercetator) la Institutul de Stiinte ale Educatiei din Bucuresti. Aici am avut sansa sa imi propuna coordonarea tezei de doctorat directorul acestei institutii, un om remarcabil si am obtinut doctoratul in anul 2002. Am lucrat la institut, am lucrat pentru o institutie care gestioneaza fonduri europene (din 1996 pana in acest an).

2 poezii, 0 proze

Eugen Cioclea

Eugen Cioclea este un poet, eseist și publicist moldovean contemporan Membru al Uniunii Scriitorilor din România și Moldova. Traducator în diferite instituții, din 1992 funcționând ca redactor-șef la “Tineretul Moldovei”. S-a născut pe 4 august 1948 la Druță, Edineț, ca fiu al lui Sergiu Cioclea, profesor de limbă și literatură română și al Iuliei Cioclea, învățătoare. Devine cunoscut ca poet încă din anii șaptezeci pe când își făcea studiile la Facultatea de Matematică a Universității “Mihail Lomonosov” din Moscova cu o bună parte dintre poemele ce vor alcătui mai târziu, abia la 40 de ani, volumul de debut “Numitorul comun”. Cartea va fi publicată în 1988 într-un tiraj de 3000 de exemplare, deschizându-se cu o prefață de reputatul critic literar Eugen Lungu și se va bucura de o largă apreciere în lumea literară. Biologic vorbind, dar și din punctul de vedere al recunoașterii literare, Eugen Cioclea e mai mult șaptezecist decât optzecist (optzeciștii sadea, colegii săi de generație –...

9 poezii, 0 proze

emil cosgarea

M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...

1 poezii, 0 proze

Cocos Cristina Andreea

Ma numesc Cocos Cristina Andreea si am 11 ani. Am invatat sa scriu poezi scurte, cat si lungi, si proze pline cu expresii. In realitate sunt o fata obijnuita, la fel ca orice om. Am o viata superba, iar talentul meu ma poarta mereu pe culmea imaginatiei. Asta m-a adus pe acest site. Vreau sa scriu si sa povestesc amintiri sau sa imi imaginez unele pe care sa le scriu aici. Persoane carora as vrea sa le multumesc: *Doamna invatatoare: Istrate Marioara -Va multumesc pentru ca m-ati indrumat pe calea cea buna. Va multumesc pentru ca m-ati incurajat sa scriu si sa particip la concursuri. *Domnul profesor de la cercul de literatura: Petcu Abdulea -Va mulrumesc pentru ca m-ati luat sub aripa dumneavoastra si m-ati ajutat sa evoluez la nivelul urmator. *Colegii mei -Va multumesc tuturor colegilor mei de clasa pentru ca m-ati sprijinit si pentru ca mi-ati spus sincer, parerile voastre despre poeziile sau prozele mele.

2 poezii, 0 proze

Silv

-Despre mine sätul de "Criticä profesionistä", de la tovaräsi de "breaslä", car, "fär de gresealä gramaticala", "filtreazä" arta aci in net, dupä propria matritä, cä darä la urma urmei a cui o fi Siteul Agonia? Asa cä eu mä duc un pic, sätul si amärät si i-mi iau si versurile cu mine. Un motiv de se va cäutä intrebati-o pe dna. invätätoare Marina Nicolaev,dnä. demnä de mentalitate strict comunistä färä deschideri laterale, sustinätoarea metodei "Dacä nu bati copilu nu faci om din el"! Da unu am sä las ca umbrä a problemelor mele. Min(i)a Domnului poezie [ ] Moartea viersului - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silv [Fabian ] 2005-09-28 | | Se pare mai existä, un derivat de Zeu, Sau poate-i chiar acela, cel mare Dumnezeu. Vestit a tot puternic, ieri i-am simtit minia, Sint sigur, protejazä, din umbrä Agonia! Scrisesem doar in grabä, un vers usor German, Si fär´de memorare-l public, gest uman. Dupä un timp, ferice, vreau sä mi-l recitesc, Sä-mi savurez creatia si sä mä...

3 poezii, 0 proze

ca o invatatoare a vinului

de ion toma ionescu

dar pentru cine scriu toate acestea ca o invatatoare a vinului ai ramas in griul cuvintelor mele altadata prietenii cuminecau in urma zapada memoria e surda precum carnea trupului sterp ma intreb...

Pasarea cetii

de ion toma ionescu

dar pentru cine scriu toate acestea ca o invatatoare a vinului ai ramas in griul cuvintelor mele altadata prietenii cuminecau in urma zapada memoria e surda precum carnea trupului sterp ma intreb dar...

PASAREA CETII

de ion toma ionescu

* Ce rotunzi sint umerii ploii si cit de calzi de parca m-ar alerga in furtuna heralzi... Imi vad de viata ca o prada din cind in cind sarutul pasarii de ceata adulmecind * Dar pentru cine scriu...

Cronica înscăunării unui director de școală

de Marian Pavelescu

În acel an, în care executivul cumpănea o seamă de legi europene și populația se neliniștea cu felurite presupuneri de integrare, fost-a vremea cireșelor bulgărești când s-a iscat tulburarea...

ProzăAtelier

Cronica înscăunării unui director de școală

de Marian Pavelescu

ProzăAtelier

Vînzătorul de lumînări

de Zburlea Ariana

Lumina... Era un cuvînt neînsemnat pentru acele vremuri. Oamenii se depărtau unii de ceilalți, nemaivrînd să nască povești pe urmele lor. Munceau înzecit timorîndu-se nespus în confortul închipuit....

ProzăAtelier

dans cu miei albi jucăuși

de Cătălin Al DOAMNEI

nu mai știam ce se întâmplă în asiria și ce se petrece în ninive pe crengi de măslin și de cedru se așternuse burnița voiam să te grăbești sir james frazer înaintase academiei regale a patra ediție...