"cât mi-a fost dat" – 20256 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Ioana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de 25 iulie in Oradea.De mica mi-au placut cartile si de mica am inceput sa scriu.Prima mea carte,Rex cainele erou.Din pacate aceea carte nu a fost scoasa niciodata dar atunci mi-am dat seama cat de mult imi place sa scriu.A urmat apoi,Dincolo de Viata,o carte in memoria unui prieten,care tot nu a fost scoasa dar e terminata si astept sa o lansez.Acum lucrez la un roman numit Si frumoasele plang, un roman de dragoste,ura si razbunare.Mai scriu pe blogul \"Blogul dragostei si sperantei\" si \"Monden West\" sub numele de jurnalista mondena.Imi doresc sa ajung o scriitoare celebra,scenarista si actrita, actoria fiind o alta pasiune mare a mea. ioanadumitrachescu@yahoo.com
1 poezii, 0 proze
Alexandrina Cristina (Adina) Niculescu
M-am născut în orașul Constanța, unde am fost dată la grădiniță la șase ani și jumătate, de aceea, atât în școala generală cât și în liceu eram cea mai mare și în același timp cea mai mică din clasă. Cea mai mică de varstă și cea mai mare ca înălțime. Am studiat la Institutul National de Chimie timp de 4 ani, luându-mi licența cu diploma in chimie fizică, cu acad. Eugen Segal, cu nota 9. Am fost chimistă la SOTRM Eforie Sud, timp de cinci ani. Apoi am fost pensionată medical, acum încadrându-mă în gradul doi de handicap. Sunt căsătorită și nu am copii. Am fost pe rând admiratoare, colaboratoare, iar acum membră a Cenaclului Literar "Mihail Sadoveanu" al Cercului Militar Constanța. Sunt autoare a plachetei de versuri "Rime si flori" de la editura VIF 2013. Colaborez la revista "Albatros" a societății de haiku Constanța și sunt membră a "Careului Artelor" de la Casa Armatei Constanța.
14 poezii, 0 proze
andrei dragomir
poeticus_poezel@yahoo.com Am vazut ca un text postat de mine pe acest site si, ulterior, sters tot de catre mine, a aparut pe un alt site. Nu mi-a cerut nimeni permisiunea si consider ca e o forma de abuz. Rau sau bun, cum o fi acel text, e proprietate intelectuala si drepturile mele au fost incalcate. In viitor, va rog sa ma intrebati si pe mine daca doresc publicarea vreunui text scris de mine pe alt site. Altfel, la cat sunt de sarit de pe fix, cei care sunteti amatori de a dispune de textele altora si de a le posta in locul autorului pe unde va tuna voua, s-ar putea sa va treziti citati la tribunal. Daca doriti sa-mi puneti vreun text pe vreun site, contactati-ma la adresa poeticus_poezel@yahoo.com, vreau sa stiu si eu ce se intampla cu textele mele dupa ce le public pe agonia. Completare pentru asa-zisa mea biografie: puteti sa-mi dati si nivel -2000, asta nu va salva acest site de mediocritate. Dovada - faptul ca va temeti de mine, altfel nu mi-ati fi interzis comentariile. Cat...
5 poezii, 0 proze
Victor Doman
Sunt student la Facultatea de Hidrotehnica din cadrul Universitatii de Constructii Bucuresti, iar liceul l-am facut la Colegiul National Vlaicu-Voda. Am trait copilaria intr-un oras minunat, cu verdeata si cu liniste, cu o manastire faimoasa si cu o legenda pe masura : Curtea de Arges. Orasul acesta este o adevarata Gradina Eden, dar asa cum se intampla intotdeauna in viata, nu mi-am dat seama de cat de minunat este decat dupa ce am ajuns la Bucuresti. Perioada liceului a fost una foarte tulbure, una a cautarii de sine - care nici acum nu a incetat, in care am trecut de la a fi cel mai aprig ateu, cu o teorie bine pusa la punct, la a fi un om cat mai spiritual. Acum perioada studentiei...
1 poezii, 0 proze
Albert Cătănuș
Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...
196 poezii, 0 proze
Anca Ciobanu
M-am nascut in singura zi din vara in care toti se asteapta sa toarne cu galeata-si chiar a turnat.13 ani am fost suparata pe ploaie ,pana cand am realizat ca simbolizeaza belsugul-nu pe cel material,ci pe cel spiritual. Multi si-au imaginat ca mai am un nume legat de un sfant,de ziua in care m-am nascut-o vreme am considerat ca sunt fata cu parul de ape datorita ploii de mai sus-dar doar mi-am imaginat povestea…sau cine stie?Poate inca nu s-a dus vremea copilariei. Iar cat timp am fost soarece de biblioteca mi-am dorit sa devin medic sau profesor;la inceput de liceu mi-am dorit sa fiu actor,iar catre final mi-am dorit sa scriu,sa citesc,sa dictez sau sa evadez. Intre timp am devenit studenta,dar nu am de gand sa fiu absenta la admiterea de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din iulie 2010. Despre mine nu am scris niciodata,nici urat si nici frumos-poate doar fara rost-si totusi sper sa fie un pas mai mult spre maine decat spre ieri cand nebunia se transformase in...
11 poezii, 0 proze
Remus Grama
Din testamentul episcopului Policarp, 1957: ...`Am fost chemat de catre Sf. Sinod la misiunea de episcop al Romanilor ortodocsi din tarile apusene si trimis in America, de unde dupa 4 ani, revenind in Tara, am fost retinut neingaduindu-mi-se reintoarcerea la misiunea mea pana acum... ... Inmormantarea sa mi se faca cat mai simplu, cum simpla mi-a fost si viata, fara predica, de catre duhovnicul manastirii `Sf. Ioan Botezatorul`, sau de catre preotul parohiei, daca n-am fost vrednic sa-mi inchei zilele in cuprinsul Episcopiei mele din America`
2 poezii, 0 proze
Daniela Mariana Zamostean
Nascuta in Turda, am crescut in blocurile muncitoresti din Campia Turzii. Mama avea grija sa invat, chiar daca nu mi-a permis sa citesc atat cat as fi vrut. Am invatat la Scoala Generala nr.1 in Campia Turzii, iar invatatoarei si profesorilor mei le multumesc pentru ca educatia primita imi e partener de drum oricand. Am fost prima pe lista de admitere la Liceul Pedagogic Gh. Lazar din Cluj. Anii de liceu si viata de internat mi-au oferit posibilitatea de a invata despre viata, a fost prima perioada de expansiune, de care am profitat citind, studiind, exersand si literatura si arta plastica. Doream sa studiez Filologia, dar , dupa absolvirea liceului, am optat pentru Institutul de Arte Plastice. Mi-am vazut numele pe al patrulea rand sub linia de admitere si m-am resemnat 30 de ani ca educatoare. Nu pot preciza cand am scris prima poezie, dar pastrez lucrari din scoala generala. Prin 2006 am inceput sa scriu haiku, ma atrage forma concisa (sau ordinea 5-7-5) . Inca nu am publicat, dar...
8 poezii, 0 proze
Danila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
cât mi-a fost dat
de Ștefan Petrea
cât mi-a fost dat în forul meu ajunge, ca viața se topește-o lumânare de nicăieri nu cer o amânare amurguri dese-n suflet să-mi alunge. târziu ori prea devreme-aprind amnare simțirea mea o veșnicie-o...
A doua fraza
de Anisia Mădălina Sara Trandafir
M-am trezit in dimineata asta cu gandul la ziua de ieri, fara sa imi dau seama de ce trebuie sa ii fac un bilant si sa imi spun inca inainte de a ma ridica din pat: a fost in regula, iarasi a mai...
Un pleonasm românesc
de Nincu Mircea
A munci pe vremea părinților mei, așa cum văd eu acum, și a munci pe vremea mea, din perspectiva copiilor mei, necesită cel puțin un succint studiu comparativ. Acesta este motivul pentru care, în...
neplecarea din eu
de nica mădălina
Recunosc, bucuria redeschiderii stagiunii la Play -ul craiovean, de către compania Teatrulescu , mi-a fost, vineri 24 septembrie, egală cu nerăbdarea cu care așteptam să urmăresc pus în scenă textul...
sunt ca un rob în temniță niarne
de Rodica Lupu
sunt ca un rob în temniță niarne încătușată de întrebări năvălitoare peste pieptul meu rar găsesc răspuns și nu există strop de lumină neinterogat nu există pumn de pământ nescurmat nu mai văd niarne...
Înger, om, rațiune (Partea a II-a)
de Beatrice Zornek Claudia
As vrea sa ma fi putut opri cand inca nu era prea tarziu. Timpul a trecut totusi, si doar clipa a ramas eterna. Speram sa devin o lighioana a padurii, sa nu va mai cunosc si sa nu va mai amintiti de...
Recunostiinta
de ROBERT TRIF
RECUNOȘTINÞÃ Am rugat arborii să-mi povestească despre destin Cu rădăcinile lor de neclintit de veacuri, păreau oarecum triști, Și totuși, chiar dacă pentru ei timpul parc-ar fi încremenit I-am rugat...
Noriel
de Elena BARAN
Și asta o să treacă, așa cum trec toate... Nu am încredere în bărbați, mi-a spus. Eram sigur că este una din nenumăratele ei glume pe care adesea le făcea la adresa noastră. De unde să fi știut că în...
Clania si Traius
de marius cormos
A fost o dată ca-n povești A fost dar nu mai este, Și totuși, pentru că tu ești, Încep astă\' poveste. Într-o țară-ndepărtată Unde iarna-i veci prea veche S-a născut de mult o fată Ce nu mai avea...
Et in Arcadia ego
de Gheorghe Radulescu
Știe cineva măsura cuviinței pentru setea și foamea de viață? Eu sunt aproape de \"a nu fi\" și în scurgerea timpului din clepsidră n-am aflat asemenea virtute. Pentru cât și cum mi-a fost dat rămâne...
