"azi nu a fost" – 20119 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DKDimitrie Karnabatt
"Copil al Dunării", născut la Giurgiu, în 26 octombrie 1877, oraș care-i lasă puternice amintiri exotice și impulsuri de evaziune maritimă. Apropiat și apreciat în cercul "Literatorului" lui Al. Macedonski, care-l și "consacră", elogiindu-l în presă. Va desfășura o activitate publicistică intensă și de bună calitate, apreciată de confrați și public, sub semnătura D. Karr (pseudonime: Diodor, Censor, Pierrot). Căsătorit cu Lucrezzia Karnabatt (Karr.), scriitoare și ziaristă. Adept declarat al simbolismului (Misticism și simbolism, în Renașterea, nr. 120, 26 oct. 1918): " Azi chiar nu se mai vorbește în batjocură, ca înainte, de simbolism, de Macedonski, de Petică și chiar de Săvescu, care, deși nu a fost simbolist, a plutit în atmosfera noastră sufletească" (M. Cruceanu, Convorbiri cu D. Karnabatt, în Rampa, I, 90, 8 februarie 1912). La bătrânețe va evoca, în "Boema de altădată" (Buc., Vremea, 1944), mediile literare și publicistice ale epocii sale, pe care le-a cunoscut bine. Tot...
5 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
GPGeorge Popa
George Popa (1912-1973) a fost un poet ardelean din Mediaș, asociat cu grupul "tinerilor poeți ardeleni" din anii '30 (Emil Giurgiuca, George Boldea, Ion Th. Ilea, Mihai Beniuc etc.). A fost editorul revistei Lanuri (1933-1939). A nu se confunda cu poetul ieșean George Popa născut în 1923, care a scris "Laudă formei", "Orfeu și Euridice", "Spațiul poetic eminescian" etc. Opere * Plecarea spre legendă, Editura Lanuri, Mediaș, 1936 (premiată de Societatea Scriitorilor Români) * Literatura ardeleană azi, Editura Lanuri, Mediaș, 1939 * Mâhniri lângă leagăn, Colecția Retrospective lirice,Editura Minerva, București, 1972 (cu prefață de V. Fanache)
1 poezii, 0 proze
GGGheorghe Grigurcu
Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, Republica Moldova) este un poet, critic literar, eseist și comentator român. Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Мihai Eminescu", apoi la Cluj, unde a studiat Literele. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia”, pentru ca, după ce a fost îndepărtat din redacție, să se retragă la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi. Nu s-a considerat însă niciodată un provincial. În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare. Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”,...
63 poezii, 0 proze
GBGottfried Benn
Gottfried Benn (2 mai 1886 în Mansfeld, Brandenburg - 7 iulie 1956 în Berlin) a fost un doctor, poet și eseist german. Se recunoaste azi ca Benn nu este numai unul dintre marii poeti germani ai vremii, alaturi de Rilke, George, Trakl ci poate celk mai influent, pentru ca a sintetizat o intreaga epoca si un intreg curent. *** Born: 2-May-1886 Birthplace: Mansfeld, Germany Died: 7-Jul-1956 Location of death: Berlin, Germany Cause of death: unspecified Remains: Buried, Dahlem Waldfriedhof, Berlin, Germany Gender: Male Religion: Lutheran Race or Ethnicity: White Sexual orientation: Straight Occupation: Poet, Author Nationality: Germany Executive summary: Postwar Germany's T. S. Eliot Military service: German Army (WWI) Wife: (#1, d. 1914) University: University of Marburg University: Medicine, Kaiser Wilhelm Academy, Berlin Georg Büchner Prize 1951 Author of books: Morgue und andere Gedichte (1912, poetry) Fleisch (1917, poetry) Statische Gedichte (1948, poetry) Doppelleben (1950, memoir,...
5 poezii, 0 proze
ADAlexandru Depărățeanu
Alexandru Depărățeanu (25 februarie 1835 - 11 ianuarie 1865) a studiat în țară și apoi la Paris, unde și-a însușit idei revoluționare. Amestecat în mișcarea politică a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat (1864), dar a murit tânăr. A lăsat totuși pe lângă o dramă Grigore-Vodă o colecție de poezii, care s-a tipărit pentru prima dată în 1861 sub titlul Doruri și amoruri. E sigur că avea talent, dar natural, el n-a ajuns decât în faza de imitație și de inspirație după maeștrii săi, mai ales francezi. Influența aceasta se vede chiar în vocabularul întrebuințat de el, fapt care-l apropie de Heliade, care pare a-i fi fost maestru, dar îl face neînțeles azi. Probabil că nimeni nu i-ar fi reținut numele bietului Depărățeanu, dacă Topîrceanu nu l-ar fi parodiat memorabil în Vara la țară. De altfel o parte din scrierile lui aflate la moșia din Deparați a fost arsă la răscoala din 1907. Să remarc totuși talentul lui Alexandru Depărățeanu, care promitea, dar nu se copsese...
1 poezii, 0 proze
Aandrada
hhmmmm....:-? ma numesc Dada-Andrada si.. primii pasii i'am inceput nu de mult, cu multe interese ce ma atrag de la drumul initial.. Ziua in care m'am nascut (25.07.1992)..a fost banala.. aiureah.. pana cand glasul meu.. a spart acea monotonie absurda.. am reusit sa supravietuiesc de atunci pana azi.. cu intamplari placute.. neplacute.. Trecutul meu a inceput sa prinda glas, pacat ca ma irita bratara , ca scriam mai multe.. Poate k privirea ta se va ingropa in frazele contradictorii cu viata.. Nu ma vei cunoaste niciodata foarte bine, nu sunt o oarecare, mintea mea are cu totul alte legi... Prin natura mea.. zambesc la orice, insa un zambet parfumat... rar il vezi.. Sunt condusa de visele realitatii, pacat ca tu nu ma vei conduce...].. Nu'ti imagina lumina ochiilor mei, aproape de tine, din moment ce nu ma cunosti.. Imi cresc sansele sa te cunosc, asta numai daca te'ai intrebat vreodata cum reactionez la cuvintele tale.. Imi place sa dorm, sa ajung cu mainile in lumea abisului, sa...
2 poezii, 0 proze
LRLiviu Rebreanu
Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). Din păcate, nu toți frații sau surorile sale au supraviețuit până la majorat. În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. În scrierile sale de...
6 poezii, 0 proze
Victor Croitoru
Victor Croitoru - un autor trecut prematur în lumea umbrelor (3 iunie 1951 – 24 august 1994), despre care aflăm că a fost o figură insolită a boemei băcăuane, în perioada ei de glorie „ateniană” si că a fost elogiat la debutul său în revista „Luceafărul” (2 august 1975), de criticul G. Dimisianu, care observa în poemele încredintate tiparului „o senzatie de preaplin sufletesc, de tumult lăuntric abia stăpînit, de comprehensiune în limita exploziei”. Destinul său ar fi fost cu totul altul dacă manuscrisul volumului încredintat Editurii Albatros, în 1976, ar fi urmat cursul firesc spre publicare si nu ar fi alimentat cimitirul sertarelor cu „refuzati” de asa-zisele exigente propagandistice ale cenzurii, pe seama căreia puteau fi puse însă si năravurile balcanice ale redactorilor. Victor Croitoru nu seamănă în poezie cu nici unul din poetii Bacăului, de ieri sau de azi, a fost un solitar si un singular, iar retrospectivele culturale destul de numeroase în urbea lui Bacovia merită să-l...
21 poezii, 0 proze
Dimitrie Petrino
Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...
2 poezii, 0 proze
azi nu a fost
de Alexandru Dan-Alexandru
între ieri și mâine azi nu a fost între ieri și mâine a fost jumătăți de zăpadă congelați ne țineam de buric unul pe altul fără giovanni pico della mirandola fără mere șerpi noe săracul săracul...
azi nu a plouat
de ioana negoescu
azi era să plouă, dar nu a plouat. mă gândesc că tu ai un tablou cu o iarnă pe mare ascuns după ușa din baie. cred că că l-ai uitat acolo după ce s-a uscat. și eu aș fi vrut să merg la mare acum....
M-am obișnuit cu ce nu a fost
de Luntraru Rodica
Þipă mâna mea pierdută în cearceafuri aruncate, cea ce nu cunoaște vina unor șoapte spulberate; lasă-ma doar o secundă să mai mângâi un parfum, pe care-l sorbeam din pielea-ți asudată – să mai am...
din lipsă de interes ziua de azi putea să nu mai fie
de Andre Donescu
cel de pe munte făcătorul de zile s-a plictisit din lipsă de interes ziua de azi nu se mai face m-am oferit cu multă empatie acasă am spus ce vreau nu m-a contrazis nimeni perechea mea a zâmbit fie...
Frântură dintr-un azi...
de Oana Izbașa
Azi, a fost dimineață la un moment dat. Adică, am auzit o voce bine intenționată care m-a trezit. Am vizionat împreună cu subconștientul meu, ultima parte a unui vis haotic din care nu am înțeles...
azi unde esti?
de ioana dinu
Azi unde esti? Si ieri a fost insorita... Dar soarele ala care m\'a privit Nu a uitat sa pateze Soarele de azi... Si foaia de azi,nu seamana Cu cea de ieri In niciun rand,in nicio urma. Tu unde esti?...
mi-a mai murit o poezie
de Andre Donescu
eu nu am iubit niciodată am încercat doar și uneori mi s-a părut sau mi-a plăcut ieri pe înserat am băut mai mult fiind cam trist că iar am fost trădat de parcă asta nu mi s-ar mai fi întâmplat fiind...
Ion HOBANA: Anticipația ieri și azi
de Sitar-Taut Daniela-Monica
Ion HOBANA: Anticipația ieri și azi Nu mai există îndoieli astăzi că numele Domnului Ion Hobana a devenit similar cu acela al anticipației românești, printr-o viață depusă în slujba valorificării și...
A ta privire...
de Alina Diana FLITAN
A ta privire… A ta privire cu-ale mele gesturi Nu au, demult, nimic, nimic comun. Să cred în jurăminte ruginite, Ar însemna să par a fi nebun! Cât de infim e să rostești cuvinte, Să pari a fi un...
Experimentul Aman - partea a II a
de Ioan Dan
Dimineata era mohorata cand Gigi se trezi cu o durere sacaitoare de ceafa. Nu dormise aproape deloc si acum se scula greu, fiind aproape mahmur. Zabovea la marginea patului si-si balansa piciorele...