"armură" – 2178 rezultate
0.01 secundeMeilisearchCoșarcă Adrian
Visul,speranța și creația sunt armele mele, răbdarea e armura mea. Credința mă ține în picioare pentru a lupta.
5 poezii, 0 proze
Romulus Vulpescu
Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea) este un poet, scriitor și traducător român. Opere Poezii * Poezii, 1965 * Romulus Vulpescu și alte poezii, 1970 * Arte & meserie, 1979; * Versuri (1948 - 1993) * Vraiștea, versuri, 2004. Proză * Proză - Exerciții de stil (proză și teatru), 1967; * Procesul Caragiale-Caion (teatru-document), 1973; * Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise și rostite de autor), disc, \"Electrecord\", 1986; * Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii și de controverse: Zodia Cacealmalei si Praznicul pușlamalelor), 2002; Traduceri * François Villon, Opurile magistrului, 1958 * Marcos Ana, Rădăcinile zorilor (poezie spaniolă), 1961 * Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9 (proză braziliană), 1962 * François Rabelais, Gargantua, 1963 * Gargantua și Pantagruel, 1968 * Poeți ai Pleiadei, 1965 * Dante Alighieri, Vita Nuova, 1971 * Alfred Jarry, Ubu (marea gesta), 1969 * Aucassin și Nicoleta, 1974 * Charles d\'Orléans, Poezii, 1975 * Pleiada (ediție...
16 poezii, 0 proze
Tudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet și traducător român. Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag. Totodată a fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Grivița Roșie). Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului. Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui. Cărți Legenda cerbului (1957) Balade (1967) Copacul descătușat (1968) Balade (1969) Țara migrenelor (1970) Balade singaporene, Ed. Tritonic Jurnal singaporean, Ed. Tritonic Sonetele aeriene (1972) Armura de sudoare (1972) Bazarul cu măști, Ed. Eminescu, 1973 Imnuri olimpice (1972) Parfumul timpului (1972) Sport și liră (1976) Sub semnul lui Hercule (1976) Catehismul iubirii (1977) Imaculatul panegiric (1978) Cupola Bărăganului (1979)...
9 poezii, 0 proze
Mitrofan Amuraritei Ioan Cantemir
4 poezii, 0 proze
Henryk Sienkiewicz
Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey) romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanis³aw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Œwiêtojañska, din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, întîi la facultatea de...
11 poezii, 0 proze
Grișa Gherghei
Grișa Gherghei (n. 30 noiembrie 1936, Galați) este un scriitor român contemporan. A debutat în 1956, în paginile de cultură ale ziarului \"Viața nouă\" din orașul natal Galați. În 1960 devine membru fondator al revistei culturale \"Pagini Dunărene\" și începe să publice versuri în reviste literare centrale, precum \"Luceafărul\", \"Contemporanul\" sau \"Viața studențească\". Debutează în volum în 1968, în \"Colecția Luceafărul\" a Editurii pentru Literatură, cu \"Nici o tangentă la inimă\". În perioada 1995-1996, a fost colaborator al ziarului ZIUA și a editat Ziua Artelor. În 2005 primește premiul \"Opera Omnia\". Volume publicate: * Nici o tangentă la inimă, Editura pentru Literatură, București, 1968 (copertă de Lazăr Agneta) * Înmulțirea cu unu, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Armuri, Editura Cartea Românească, București, 1970 (copertă de Aurelu Bulacu) * Pragul de sus, Editura Eminescu, București, 1979 * Urma, Editura Eminescu, București, 1982 * Șirul indian, Editura...
9 poezii, 0 proze
Sofocle
Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...
0 poezii, 0 proze
armură
de ștefan ciobanu
dacă e să cad măcar să cad din zbor să intru în pământ până la inimă să mă transform într-un copac de mlaștină uscat și gol pe dinăuntru ca un fluier și dacă e să fiu tăiat vreau să fiu tăiat de un...
armura lui Thomas
de Mircea Ciobanu
XXI Câtă vreme rămase în necunoștință, Thomas pătimise așa cum își ursise dintru început, la el neajungând nici tresărirea cărnii arse, nici surda durere a oaselor încinse: sudoarea care-l acoperise...
Armura-n loc de fard
de loredana tudor-tomescu
Clipele de atunci, renegate, S-au razvratit la timp tarziu Facandu-mi fericirea o povara. Spre inapoi sunt portile inchise I-am ucis in mine Pe toti cei ce i-am iubit Geloasa pe plimbarea lor la brat...
Armura de rouă
de Sorin Rosca (Rosentzveig)
De voi pleca pe mare tu vezi de scoală grîul, sărbătorește-i calea cu tinere făclii, închide, doamnă, pruncii între coperți de rouă și bate-n geamul frunzei și dă poruncă-n lume cînd s-o urni lumina...
Armura de aer
de Alexandru Lungu
Sărut pieziș Câteodată iarba se întoarce împotrivă-mi râurile pornesc înapoi pe priviri săpându-mi în orbite albii inverse răni de os adânc dat totul e o părere adevărul nerostit nesfârșit adevărul e...
armură de praf
de marin badea
cine se mai ocupă de suflet și câtă melancolie să poată căra acești umeri și până unde vezi, ziua aceasta are botul roșu și flutură din toate velele, abia așteptând să plece până când liniștea va...
O armura
de Nichita Stănescu
O armura in care sa ne-ascundem, tu in dreptul unui ochi, eu in dreptul unui ochi tu in inima mea, inima mea in fier. Piciorul tau sa curga peste bolovanul patrat al genunchiului meu; bratul tau sa...
Poartă armura de revoluționar
de Silviu Somesanu
Se-ntoarce de unde n-a fost, mușcă din mărul discordiei și se erijează în făcător de pace, în geometria lui unghiurile de vedere sunt obtuze. Poartă armura de revoluționar, întunecă tot ce a fost și...
cerului armură
de Ștefan Petrea
de stele-s zale-n cerului armură de gândurilor săbii nu pătrund când treaz enigme-ţi bea privirea sură ce la chemări de-a şti nu îţi răspund. te-nalţi cu spada visului, cea pură din teaca îngerilor...
misterioasa armurăreasă
de George Asztalos
azi am mai realizat ceva mă întrebam de ce sunt unii incurabil de misterioși și cred că ăia care-i plac nu au nevoie de explicații iar ăia care nu oricum nu îi cred apropo de plăcere vecina mea...
Paj în armură
de Ramona Rusenescu
Mă primești în sala tronului, purpuriu mă pudrez, pereții cu tapet înflorat se subțiază devenind vitralii, mă frâng la picioarele tale, scotocesc prin faldurile lipite de costumieră pe coapse. O...
Destinul în armură
de Elena Anyela Galea
ironic zâmbește deseori din trupuri destinate lui ca niște câini dresați să urmărească osul mare cu disperare să se țină de el și să sfârșească târâți în leșuri urât mirositoare. ecoul morții ca un...
plagiat în armură de criză
de Ioan Barb
am auzit peste tot în ultimul timp că plagiatul este la modă, noțiunea în sine s-a obturat, s-a extins, a devenit, deja, un mod de viață, o lecție în plină criză de autoritate dată posterității de...
