"am furat cuvintelor un leș" – 22194 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
Popa Evelyn
Nume: Popa Prenume: Evelyn n. 1994.28.II m.?-intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat/indepartat Concursuri literare: 2010: locul I Nichita Stanescu locul II Lucian Blaga -lista ramane deschisa cat timp scriu- Domenii de interes: medicina, biologie, chimie organica, alchimie, literatura, istoria civilizatiilor, astrologie... etc. Muzica preferata: Incepand cu cea mai muzicala dintre toate( cea simfonica) continuand cu rock, pop rock, dance, bluzuri... Limbi straine: engleza, franceza, rup germana, inteleg italiana si cunosc japoneza inafara de scriere. Cateva cuvinte: Scriu deoarece am un suflet,iar el in continua-i vibratie ma face sa tremur...acest tremur il astern pe hartie, vantul imi fura slovele si le risipeste pe cer...
14 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
Corneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
Dragan Silviu
Nu am biografie. Aveam o bibliografie dar mi-a fost furata. Sunt nebun. Indeajuns de nebun incat sa imi pierd controulul uneori. Indeajuns de nebun incat uneori sa scriu cu toate ca nu stiu sa o fac. Sunt o fictiune. Si voi sunteti.
3 poezii, 0 proze
emil cosgarea
M-am nascut in Fagaras. 21 octombrie 1953. Am 50.065 ani. Copilaria in satul Vad, intr-n spatiu de o rara frumusete. Acolo este Dumbrava Vadului. Una dintre cele mai mari poiene cu narcise din lume. La cinci ani m-am mutat impreuna cu familia in Fagaras, tatal meu reobtinind dreptul la munca dupa mai bine de zece ani de restrictii. S-a angajat, avocat fiind, jurisconsult la doua gease-uri de pe raza Fagarasului. Primii cinci ani de scoala la Liceul Radu Negru- am amintiri ca fiind un copil excesiv de silitor si foarte mincinos –bun povestitor-. Invatatorul Sipos Ioan ma imprumuta la alte clase, cind lipsea careva dintre invatatoare sa le spun povesti copiilor pe durata lipsei pentru ca astia sa fie cuminti. Si erau. Ma ascultau cu gura cascata si cu degetul in nas. In clasa cincea am fugit in lume cu o barca furata de pe Olt. Gasit, pedepsit si facut de ris. Vreo sase luni de zile nu puteam merge pe strada ca ma aratau toti cu degetul: -Uite-l pe ‘aventurierul’. Clasele a sasea pina...
1 poezii, 0 proze
Florea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
ZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
AM
6 poezii, 0 proze
am fata de mancator de Baschetzi
Sunt impotriva campurilor obligatorii. Nu din principiu.
1 poezii, 0 proze
GRECU A
2 poezii, 0 proze
am furat cuvintelor un leș
de Vasile Munteanu
aleile sunt goale ai crede iarnă clipa urme de pași zac moarte între strivite flori un fir de iarbă crește nepăsător în toate și înverzește-n taină de mii și mii de ori fântâna obosită revarsă apă-n...
Traduceri adaptate
de Luchi Tenenhaus
Am adaptat în limba română textele unor șlagăre foarte frumoase, lansate încă în secolul trecut. Am plecat de la o traducere brută, foarte fidelă, făcută de către o persoană bună cunoscătoare a...
a iubi... a muri
de Bogdan Gagu
sufletele noastre s-au atins în zbor și-au vrut ca să se nască mi-ai dat în dar un anotimp o pată de lumină și un zâmbet iar eu doar versuri sau doar lacrimi \"a iubi\" mi-ai șoptit că se poate \"a...
N-am înțeles nimic
de Marius Chindris
N-am înțeles nimic Din viața mea și nici măcar A celorlalți din jur ce scriu Cu diacritice ori fără Poveștile lor intraductibile Cu iz de mucegai și lene Cu acul pe colțul ochiului Sau pe vreo...
Pagini din jurnale care-mi fură și-acum mințile
de Adrian Firica
Rar mi-a fost dat să-ntâlnesc o mai contorsionată, după unii hilară!?, apologie a umanului, cum am pățit-o cu “Îndreptar pătimaș” a lui Cioran – îmi place s-o numesc “scriere imberbă”, asumându-mi...
Copii și orfani
de Corneliu Traian Atanasiu
Ca și în studiul anterior, Cerșetori și orbi, am extras din cele patru antologii prezente pe internet poemele care cuprind cuvintele copil și orfan. Și ele se pretează la a promova doar prin simpla...
Dincolo de viață
de Dorina Șișu
Dincolo de viață Gabi a rămas în pragul ușii de la bucătărie și țeapănă mă privea cu ochii mari și nu zicea nimic. Într-un final ridică vocea acuzator de parcă era mama. – Elena, ce vrei să faci? –...
Cuvintele
de Adela Setti
Cuvintele aveau un comportament ciudat. Pronunțam unul și apoi, câteva zile la rând, îl descopeream înflorind trădător pe buzele tuturor. Pentru că în lumea mea foarte mică orice cuvânt era un nou...
Omul care adună greșelile
de Anca Vieru
A sunat la ușă omul care adună greșelile. I-am deschis și am început să mă caut prin buzunare, am găsit vreo două-trei, dar n-a plecat, am căutat după cuier, pe sub covor, în pliurile canapelei,...
