"adevăr vă zic" – 17667 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
BFbodea emil felician
Eu sunt mereu prezentul și trecutul! Viitorul?!... deocamdată, să vă rămână vouă, celor care citiți! Nu-mi aparține!... după cum nu-mi aparține nici lumea asta, literară! Mă muncesc să devin om, învelind cuvântul, în așa fel, încât frumosul să se miște între demon și sfânt! Am scris mai demult că vreau să găsesc linia frântă și curbă, deoarece, linia dreaptă-continuă, o găsise Brâncuși. Adevăr vă spun! nu caut nimic cu adevărat !.... orișicât aș căuta, dau numai de mine, care după părerea unora și poate și a altora- nu sunt mare lucru! Am absolvit liceu, facultate, masterate și chiar păcatele unora, dar asta nu cred că are prea multă importantă. Oricât de mult mă străduiesc să mă accept, e adesea foarte greu să nu mă revolt!
710 poezii, 0 proze
RRRomain Rolland
Motivația Juriului Nobel "ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane". Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Romain Rolland s-a născut la Clamecy, unde și-a făcut o parte din studiile liceale(1873-1880). În 1884 devine elevul lui Paul Claudel, la Liceul "Louis le Grand" din Paris, iar în 1889 este absolvent al "Școlii Normale Superioare".Își continuă studiile la "Școala franceză" din Roma, unde o cunoaște pe muziciana Malwida von Meysenburg, mare admiratoare a lui Wagner. Se căsătorește cu Clotilde Bréal(1892), de care se va despărți în 1901. Doctor în litere în 1895, este și profesor de istoria artelor la Sorbona (1904 - 1912). Încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite...
0 poezii, 0 proze
Issa
S-a nascut in satul Kashiwabara, situat in provincia Shinano, cunoscuta in ziua de azi drept prefectura Hagano. Numele sau era Yataro, fiind primul fiu al unui fermier, supranumit Kobayashi. Pe cand avea trei ani, ii moare mama, ramanand spre a fi crescut in grija bunicii. 5 ani mai tarziu, tatal se recasatoreaste, noua sotie purtandu-se intr-adevar ca o mama vitrega fata de micul Yataro. La 14 ani ii moare bunica, anul urmator plecand la Edo (actualul Tokyo). Nimeni nu stie ce a facut urmatorii 10 ani. Il regasim la varsta de 25 de ani ca membru al scolii de haiku \"Chikua\", sciind sub pseudonimul Ykio. Ulterior il va schimba in Issa (Ceasca-de-Ceai). In 1790, devine maestrul scolii \"Chikua\". In 1801 se intoarce temporar in satul natal, unde isi gaseste tatal pe moarte. Acesta il va pune sa promita ca va ramane sa aiba grija de familie, insa din cauza mamei vitrege si a fratelui din aceasta de-a doua casatorie, nu-si va putea tine promisiunea. De-abia in februarie 1813 se...
8 poezii, 0 proze
Ioan Missir
Un scriitor adevărat: Ioan Missir Probabil că nimeni dintre cei ce trăiau la începutul deceniului al patrulea al secolului trecut în preajma avocatului Ioan MISSIR, aproape cinquagenar, fost ajutor de primar și primar al Botoșanilor, nu bănuia că, peste numai cîțiva ani, acesta va fi celebru nu datorită vreunui proces cîștigat ori încredințării vreunui portofoliu ministerial, ci unei cărți de război. Într-adevăr, Fata Moartă, cum se intitula ea, îl consacră pe autor fulgerător, îndată după apariția sa, la începutul verii anului 1937. Ea suscită elogiile unor importanți critici literari, cunoaște mai multe ediții (cinci în primii opt ani, alte două peste cîteva decenii), este încununată cu două premii mult rîvnite, unul al Societății Scriitorilor Români, altul al Academiei, iar autorul ei este admis, cu derogare de la statut, în Societatea Scriitorilor Români. O surpriză a fost cartea și pentru N. Iorga, care, botoșănean și el, îl știa pe Ioan Missir mai ales ca pe unul dintre adepții...
0 poezii, 0 proze
Diana
"Adevar periculos", "Crima in lumea buna", "Pisica rosie", "Ucigasul ABC", "Paienjenisul terorii", "Nu privi inapoi!", etc.
1 poezii, 0 proze
CMCosmin C. M.
Am decis sa dau glas chemarii de a arunca intr-adevar cateva cuvinte despre mine. Viata mea este relativ banala, nimic deosebit fata de mii sau milioane de alti oameni. Copilaria a decurs in imaginatia si entuziasmul prieteniei, a strictetii impuse de parinti sau bunici si in vremurile bombardamentului cultural media post revolutionist. Si totusi, cand aveam vreo 14 ani, am pus mana pe o carte - obisnuiam sa mai citesc cate ceva. Cartea se numea Dune si e oarecum faimoasa. A avut un impact imens asupra conceptiilor mele si mai ales asupra preconceptiilor. A fost momentul in care am incetat sa mai cred tot ceea ce mi se spune daca eu nu concluzionez, pe baza logica sau fizica, acelasi rezultat. Am inceput sa-mi pun intrebari, intrebari care, in viziunea mea, erau esentiale: ce sunt? incotro ma indrept? ce imi doresc? ce este dumnezeu? ce este viata? ce este un deja-vu?... Totul s-a schimbat si s-a metamorfozat intr-o opinie solida a universului inconjurator... in timp desigur... mi-au...
12 poezii, 0 proze
iulian
roman,33 ani,locuiesc in frantade ceva timp, iubitor de frumos si adevar, admirator al Luceafarului poeziei romanesti din toate timpurile, inegalabilul Eminescu.Cred ca poezia poate face inca simtit mesajul sau, aducand mangaiere si speranta in inima omului.
1 poezii, 0 proze
corina georgescu
Nu cred ca exista ceva care sa ma caracterizeze suficient si sa poata arata asa cum intr-adevar sunt, dar tot ce pot spune este ca lumea oricum ai fi tu te schimba!!Si daca ar fi sa continuii ce as mai putea spune este ca sunt din Alexndria si sudenta in anul IV la Facultatea de Litere din Pitesti.Din totdeauna am iubit literatura considerand-o oaza mea de liniste.
5 poezii, 0 proze
roset dumitru(mitus:-))
Lumea este o iluzie...reala....Magule...tu ma cunosti..stii cine sunt....textele sunt sclipiri de adevar.....acum le inteleg....05.01.2007
1 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
adevăr vă zic
de Dumitru Sava
în numele tatălui al fiului al sfântului duh nu luaţi de bun ce vi se spune prin false taine tălmăcite ori evanghelii apocrife şi în relegeri profeţite de îngeri cu aripi înegrite doar nişte popi...
Recombinare cu dublu touluse
de Radu Haraga
Câte nopți aș vrea să pierd între elipticele druguri, pe care eu și numai eu le pot desprinde cu greu dintre nemerniciile acestei lumi, căci iată, El a spus adevăr vă zic eu vouă nu mi-a fost cu...
A fost odată ca nicio dată
de Mihai Sava
Și, iaca, vin și eu, și zic, Pierdut prin vai și aoleu si barză chioară Cu cai de mare înhămați la dric (Aceeași mare care-mi dă apă la moară...) Aduceți ceva pâine, ceva unt și mizilic Și-un șnaps,...
Despre Bătrânul Mihail
de Episcop Nicolae Velimirovici
Monahului Varahiil, despre Bătrânul Mihail (Scrisoarea a 235-a) Privind lumea așa cum este îți pui plin de mirare întrebarea: \"Oare mai sunt oameni ai lui Dumnezeu și în ziua de astăzi?\" Iată, îți...
(l-am aflat și eu de curând)
de Ioan Postolache-Doljești
la început a fost veșnicia și veșnicia era cu dumnezeu și dumnezeu era veșnicia și până la om și cuvânt a fost una cum nimeni fiind doar el/ea își cunoștea sexul atotțiitorul/atotfăcătoarea făcând și...
Înainte de magnolii (14)
de Florentina-Loredana Dalian
În atelierul său elegant de pe Champs Elysées, Claudiu Teodorini stătea trântit într-un fotoliu, în fața unui tablou la care privea lung. Părea frământat, își lua capul în mâini, vorbea pentru sine....
Eroarea
de Nichita Stănescu
Eroarea e proaspătă ca un copil și neîncăpătoare în făptura lui. E crudă, ca iarba în încolțire și viguroasă ca duhul subțiorii de luptător. Feriți-vă de adevăr, feriți-vă el este eroarea zeului, vă...
Iş, dragu lu' tata,
de Ioan Postolache-Doljești
păpuşă din lut te-am făcut după chip şi asemănare cu mine şi viaţa ţi-am suflat-o în nară, viu suflet să fii. să nu fii singur, că ştiu cât de dureroasă-i singurătatea lui unu, să-ţi ţină de urât,...
Despre Costel și alte întâmplări
de Eugenia Buzatu
Joi seara încă mai repetam discursul pe care trebuia să-l țin la Targu Mureș. Mândrie mare pe capul meu! Numa\' că un gând îmi tot da ghes. Gândul de Costel. Plus de \"probleme bărbătești\". Plus de...
definiție
de dumitru cioaca-genuneanu
eu vă zic și nu-n răspar sau că vreau să-mi dau în petic: minciuna-i un adevar prezentat foarte poetic!