"așezându-ți o coroniță de flori de oleandru în olimp" – 1831 rezultate
0.03 secundeMeilisearchDandu Alexandu
1 poezii, 0 proze
Morais, Marcus Vinicius Melo de
Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
0 poezii, 0 proze
Morais de, Marcus Vinicius Melo
Vinícius De Moraes Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
1 poezii, 0 proze
STSorana Tarmu
Sorana Tarmu s-a născut în Sălaj și locuiește la New York. Recită poezie proprie de la vârsta de cinci ani, o scrie de la opt, desenează, pictează, cântă, îndrăgește natura sălbatică, alegându-și profesia în domeniul studiului acesteia. A publicat poezie și recenzii în presa națională și regională. Are multă literatură de sertar, mai ales sub formă de jurnale. Într-o zi va publica în volum, poate poezie, poate eseistică, poate o colecție de povestiri; până atunci o admiră pe Emily Dickinson...
9 poezii, 0 proze
SSappho
Sappho (Σаπφω(lb.greaca), Safo sau Psappha), poetă din Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr. . Ea a fost cea mai de seamă poetă lirică a antichității grecești. Sappho (numele ei adevărat, în dialectul eolian, era Psappha) s-a născut în insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu. Sappho a fost alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii, și s-a dus la Siracuza, în Sicilia, dar acest exil n-a durat mult și ea s-a întors pe insula Lesbos pe care a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la Leucada sunt pure legende. Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune. Cei vechi o numeau pe Sappho "a zecea muză" și-i așezau uneori opera alături de cea a lui Homer. Puținele versuri rămase de la ea sprijină această apreciere. Ea știa...
7 poezii, 0 proze
VMVIOREL MUHA
Da, exist! Și dacă exist, pot constata că mai există și alții. Și am costatat că mulți sunt mai buni ca mine. Nu sunt stea, nu sunt fulg de nea, nu sunt nici primăvară, dar nici toamnă. Prin venirea mea pe lume, probabil că ursitoarele au uitat, ieșind pe coșul casei, din fiecare lucru din lumea asta câte o minusculă urmă, ca apoi să mă ostoiesc a le înțelege și descifra. Așa că am reușit cât de cât să înțeleg și să învăț, mai mult sau mai puțin, mai bine sau mai rău, că trebuie să știu… mai bine ce-am învățat! Am învățat să învăț mai întâi, căci nimeni nu-i din început născut a ști! Am învățat ce-i fierbințela focului, arzându-mă de câteva ori cu flacăra iubirii. Am învățat să nu suflu în jăratec prea tare și de aproape, căci pot orbi de scânteile care sar din el. Am învățat ce-i răceala gheții, atunci când fără nicio remușcare, am fost părăsit sau ingnorat. Am învățat ce-i bunătatea, gustând ce-i dat să iasă din pământ, trudit sau din gura celui care știe ce-i bun în lume, punând în...
10 poezii, 0 proze
ABAttilio Bertolucci
S-a născut în 1911 la S. Lazzaro (Parma). A urmat facultatea de drept, pe care o abandonează pentru a se înscrie la aceea de Litere din Bologna. Predă istoria artei la Parma, colaborând, la reviste precum „Letteratura”, „Circoli”, „Corrente”. Din 1939 va înființa și dirija colecția de poeți străini „La Fenice” a editurii Guanda. După război se mută la Roma, unde lucrează pentru programul III la Radio și colaborează la cotidianul „La Repubblica”. Debutează cu placheta Sirio, Parma, 1929. Celelalte volume sunt: Fuochi in novembre, 1934; La capanna indiana, 1951; Viaggio d\'inverno, 1971; La camera da letto, 1984. A îngrijit antologia, Poesia straniera del Novecento (1960). Asumându-și conștient „o muză minoră”, Bertolucci pare să refacă o tradiție a poeziei italiene din secolul trecut, trimițând la pastelul carduccian și la „idila” leopardiană; dar tot acest epigonism programatic „răspunde unei tematici închisă voluntar într-un autobiografism elegiac și defensiv” (Pier Vincenzo...
0 poezii, 0 proze
așezându-ți o coroniță de flori de oleandru în olimp
de Cătălin Al DOAMNEI
timpul trecuse am vrut să te aștept o mie și una de nopți ai vrut să mă omori de o mie și una de ori zădărnicia mea era încrucișată de încrucișarea morții pe care nu eu o alesesem pe care nu eu o...
Chemarea înapoi a omului cu vânătoarea și cu gonacul
de Iulia Elize
(Poezie de tip Sonet, X.) Oprește-ți goarna în păduri ca focul Când câinii tăi, mistreții vor să-i știe Și pune-ți lăcrimarea în hârtie De, maica ta, ți-o căuta norocul. Tu cheamă iar gonacii, de la...
Ion Negrea
de mihai traista
«Sus e cerul, largă-i lumea, N-a sti nimeni că m-am dus, Bine c-a-nfrunzit pădurea, Numa’ m-or vedea ca nu-s…» (Doru Stănculescu) Pentru proaspătul soldat Ion Negrea, obișnuit cu libertatatea și cu...
în absența porumbeilor
de Leonard Ancuta
uimitor lucru că te poți bizui pe senzații străine cum se întîmplă în momentul în care treci un soare micuț din gură în gură și pui un nume simplu acestei chestii și mai ciudat e că poți pune același...
duo
de Petru Teodor
aș vrea apă doar apă rece zicea, scuturându-și o gleznă ca și cum abia ar fi intrat hainele ceea ce vezi, ceea ce simți mizerie, picioare cu oase pline de sânge ca de-un noroi dintr-o apă stătută uși...
pas de deux
de Negru Vladimir
o femeie își dezgroapă bărbatul cu palmele îi numără oasele cu aceeași grijă cu care i-a spălat veșmintele în ziua aceea a nins și parcă cerul se acoperise cu lepră aș fi putut să mă obișnuiesc și cu...
Suflet lâncezit
de Simion Mihai-Calin
Privești în jurul tău ... Dragostea nu mai există. Te rogi lui Dumnezeu Așezându-ți lacrimile pe-o batistă Și te-afunzi în lume Stând în umbra lui Amor. Iubita ți-ai găsit în fine, Dar, sfârșitu-s-au...
nici o urmă de tristețe
de Emma Greceanu
dimineți de iarnă cu ploi mărunte cernute în lumina felinarelor vechi, când doar zgomotul cadențat al cizmelor lovind asfaltul ud e singurul reper că se întâmplă, că ești treaz, că treci cu un...
Șeherezada
de Eugen Fulea
Îmi așez pe gând o floare Încercând să ți-o trimit Și doresc să-mi cer iertare Pentru visul irosit... Știu că tu veneai pe seară Așezându-te pe mal, Așteptând ca să apară Poezia – pe un val....
fața de masă
de Mircea Ivănescu
viața ca o față de masă – iată, stăm și dacă ne ridicăm ochii am putea crede că vedem prin pâcla decolorată care încet se strecoară de afară, părul ei – și după ce am privit multă vreme vremea...
În sfârşit
de Doina Cristian
Ce bine vine liniştea într-o cameră, singură, După cutii şi străzi ticsite cu oameni. O simt aşezându-se în straturi succesive, sigură, Pe ea şi pe scopul urmărit, fără patimi. Strat cu strat, spre...
Ieri și azi
de Maria Tirenescu
Þinând-o de mână pe bunica ei, Ioana iese mândră pe poarta grădiniței. Vizibilă bucurie stăruie pe chipul femeii. - Bunica Maria, putem să ne plimbăm puțin? - Da, trecem prin parc, dacă vrei. - Sigur...
Sufletul meu e în mâinile tale...
de Nelia Viuleț
Gândesc...vorbesc...lucrez...dar în același timp sunt cuprinsă de tine...numai că o anumită distanță îmblânzește prezența ta, o estompează ușor ca într-o fotografie prost developată, învăluită...