"Vorbesc doar copiii și rupe la munte" – 13817 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
AMApostu Mihaela
NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...
12 poezii, 0 proze
CCcojocariu cristian-ilie
nu as vrea sa vorbesc despre trecutul meu .. eu sunt doar o umbra calatoare pe acest pamant si decat sa va plictisesc cu trecutul meu mai bine ud o floare:)))
3 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
LCliviu clisu
dar eu mă tem și compar, eu vorbesc despre slăbiciunea mea, despre ceea ce ar putea avea legătură cu mine, și niciodată analizînd, niciodată, e un lux atroce.
81 poezii, 0 proze
Corina Pascalu
Probabil ca ar trebui sa vorbesc despre viata mea. Mi-ar placea sa stau la taclale si sa povestesc intamplarile vietii mele... insa nu stiu sa scriu biografii sau autobiografii. As fi hazlie. Dar am totusi 25 de ani si sunt profesoara.. probabil ca multi altii de pe acest site. Predau engleza si romana. As vrea sa nu fie nevoie sa parasesc aceasta tara vreodata. Dar probabil ca o voi face...
2 poezii, 0 proze
GGalina
Am avut o bratara de aur extraordinara - maistru energetician - dar si un hobby : literatura scrisa in fel si chip, pornind de la poezie si mergand pe traseul schitei, piesei de teatru, romanului. Fiind autodidact si avand serviciu permanent pana la pensie nu am acumulat destula practica din cenaclurile pe care le-am frecventat in Bucuresti si in Iasi. Am participat la un concurs de proza scurta si am fost apreciata cu mentiune. Am editat neinspirata un roman la o editura care, prin contract trebuia sa-l promoveze dar nu a facut-o astfel ca raman o anonima chiar si pentru cei care ma cunosc din moment ce nu au aflat de nicaieri despe aparitia in librarii a romanului meu. Nu stiu daca e bun pentru ca nu a fost lecturat de persoane competente. Totusi am curajul sa-l prezint: Si pestii vorbesc in somn, autor Galina Mihoc Nedelcu. M-am gandit sa mentionez si numele de la parinti in speranta recunoasterii mai usor in cazul ca cineva dintre cunoscutii vechi ma vor descoperi. Nu stiu daca...
11 poezii, 0 proze
Vorbesc doar copiii și rupe la munte
de Dragoș Vișan
Uite, tati, v-am spus eu că nu trebuie să ieșim după ora 17, vezi, Petruț, plouă din nou Aoleu, uite cât de deștept e ăsta, aoleu, dacă asta a mai fost o dată eu o să mă enervez A făcut și el așa......
Sperietura
de nicolae tomescu
Se aduna vecinătatea, în serile lungi de toamnă, la desfăcutul cucuruzului. Se apărau, mai ales copiii, de frigul pătrunzător, îngropându-și picioarele și chiar pieptul, în frunzele albe, ușor...
Povestea porumbelului călător...
de Stancu Leliana
... care într-o zi de pe la 1185 I.C., sub soarele veșnic dogoritor de la Ras Shamra, a reușit a rupe lanțul unui biet sclav ce se voia, el însuși, porumbel călător. M-am născut ca om liber, într-o...
Redundanța de a fi, tehnici de machiaj, vestimentație sau comportament pentru a evita repetițiile
de Bogdan Geana
Să vă spun o poveste! Bine, o poveste este și anecdota cu „copii, vreți să vă spun o poveste?” dar, cum nu e vreme de povești, mai puneți-vă pofta-n cui! Acum destui ani, pe când făceam tot felul de...
Pentru o lume mai buna...
de Ioan Stoenica
Dacă există limite, atunci ele sunt făcute în așa fel încât să le poți depăși! Două zile. O aventură greu de uitat, cu atât de multe lucruri de învățat din ea... 8 voluntari (4 nemți, 1 francez și 3...
Strabunica mea, Cloe
de Elena Cardas
Străbunica mea,Cloe „ Dragă mamă, nu știu dacă ți-am povestit despre Gury. E și el aici, ca și mine, de numai două luni. Suntem singurii estici ne-sovietici, cred că ți-ai dat seama după nume că e...
Rupi
de Schonthal Nicolae
E soare afară, o zi toridă în 96', o minge pe jumătate dezumflată se rastogoleste pe asfaltul încins, în spatele blocului 36 ne jucăm desculți un soi de fotbal și am luat cupa! Am învins! Aveam ochi...
Amuletul
de Stoica Nicolae Ciprian
-Cum a fost în excursia ta? Te-ai relaxat când soarele te-a privit? La mine și tragedia mea te-ai gândit? Sunt atât de supărat pe voi, cuvintele mele... Nu reușesc deloc să descriu fericirea pe care...
Dosar închis
de Liviu Nanu
- …și atunci am luat cuțitul în mînă, știți, am un cuțit lung și ascuțit, taie ca briciul, l-am privit în ochi și i-am spus: „Georgică, am să te tai, fir-ar citoplasma ta de jmecher, că mi-ai...
Cumplitu incendiu în urbea noastră
de Mihail Dincă
„Azi noapte, după orele două, un cetățean întârziat anunță foc pe strada Catargi carele dă în Strada Mare. În marele grabă căpitanul Vasiliu adună pompierii și cu o pompă din dotare, merseră la fața...