Căutare

M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...

9 poezii, 0 proze

Ion Iancu Vale

Sunt unul dintre cei care îl știu extrem de bine pe Ion Iancu Vale. Aș putea spune că îl cunosc ca pe propria-mi persoană. Între noi a existat întotdeauna o legătură și o încredere perfecte, totale, devenindu-i cu vremea un confident de neînlocuit. De aceea, pot afirma din capul locului că Ion Iancu Vale a fost, este și va fi un poet. Născut și nu făcut. Mai ales prin felul cum a trăit poezia. Așa i-a fost datul. Cei care nu au avut șansa unei astfel de condiții, cu greu pot înțelege în toată complexitatea lui un astfel de om. Iată ce îmi zicea în acest sens: „Datorită acestei condiții, obsedante și perpetue, bucuria și tristețea, victoriile și înfrângerile, dragostea și ura, curajul și teama, eu le-am trăit la alte cote, până la extaz. Am trăit și trăiesc încă prin și pentru poezie, cum numai prin și pentru Dumnezeu se mai poate trăi. Și nu voi regreta niciodată.” Nu a scris mult pentru că nu avea cum, datorită neastâmpărului său permanent și a unui nebunesc spirit de frondă. Din...

16 poezii, 0 proze

florea vanda steliana

Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii”. Asta pentru că Lightheart, așa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din București – Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia și chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuși, din motive de nimeni știute, a preferat să-și tăinuiască manuscrisele și chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimități creatoare? Poate câte puțin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înțeles că din moment ce primești un dar de mare preț precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punți durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală. Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri” de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra...

12 poezii, 0 proze

Romeo Rostas

Romeo Rostas = personaj literar Romeo Rostas există din 2001 doar pe www.poezie.ro, respectiv agonia și toate celelalte aripi adiacente stite-ului acesta. Romeo Rostas are nivel -20, cu amendamentul "clona". Romeo Rostas NU este clonă, ci personaj literar, este extrem de dificil de înțeles pentru marea majoritate a oamenilor așa-zis pasionați de literatură. Este greu, pentru cei care nu scriu PROZA, pentru cei care nu știu să dea viață unui personaj, fie pe hârtie, fie interpretat pe scene sau radiofonic. Și dacă nu înțelegeți, probabil că cel mai ușor vă vine să descalificați. Acest -20 acordat lui Romeo Rostas îl descalifică de către echipa editorială a site-ului. În acest caz și eu Autorul lui îl voi descalifica de tot, considerând dincolo de orice regulamente și politici inventate, că textele aparute în acest cont sunt insultate de cenzura acestui nivel de acces în site. Dacă acest site căruia i-am fost loial mă apreciază cu -20, atunci textele mele nu mai au ce căuta aici! Îmi...

32 poezii, 0 proze

Florea Maria Mirabela

Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...

6 poezii, 0 proze

Bogdan

Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!

6 poezii, 0 proze

Varlan Adriana Elena

Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...

2 poezii, 0 proze

Onirica Elisa

Ador descrierile neconventionale..sunt o metafora,un spirit impletit de note muzicale si litere,un perpetuu sir de intrebari existentiale.. Atentia mea se canalizeaza asupra romanelor psihologice si nu numai. Mi-as dori sa lucrez in cadrul UNICEF (sau domeniul externelor) o organizatie care ma reprezinta, unde consider ca as putea imbina calitatile mele de om si cunostiintele cu succes, ascultandu-mi astfel si sufletul si ratiunea. Iubesc oamenii, comunicarea, sa zambesc.A scrie, a citi, a asculta inseamna pentru mine a invata zi de zi sa traiesti, a te descoperi prin altii.. Ador sa dau colii sarutul gandurilor mele si mireasma acestuia o veti descoperii voi, cei ce veti avea rabdarea sa ma cititi.

6 poezii, 0 proze

Andrea Bede

Sunt un copil în creștere. Biografia mea începe acum 17 ani, dar nu conține nimic relevant pentru o antologie, mai ales pentru că textele mele nu vor ajunge acolo. Sunt un copil anormal într-o școală cu mulți copii normali cu părinți normali, profesori normali și tot ce poate fi mai normal într-un oraș normal dintr-o regiune anormală a unei țări normale din Europa. Sunt voluntar și sunt mândră când pot spune că am organizat ceva pentru cei din jur din propriile forțe și cu ajutorul celorlalți voluntari. Iar ce fac eu nu e perceput ca "normal" de persoanele din anturajul meu (de care voi scăpa în curând). Tot ce am zis aici are un singur scop: să demnonstreze faptul că disprețuiesc cuvântul "normal" și tot ce implică el. Și faptul că o carieră strălucită mă așteaptă.

1 poezii, 0 proze

Voi cei care n-ați fost executați niciodată

de Eugen Galateanu

M-am uitat mahmur în oglindă Și am văzut ochii împușcatului, ochii sugrumatului (cu garota, firește), ochii decapitatului, ochii mei, ochii fratelui meu... Mi-am dat seama Că am fumat deja ultima...

Următorul

de Liviu Ghidirim

Următorul Primul trece la perete. Deși e liber să aleagă cum să moară - cu fața spre mine, sau cu privirea în peretele pictat cu creieri - tremură. Îi simt frica, mândria, superioritatea intelectuală...

Mujdeiul

de carmen musat coman

Mulți vor spune că fac pe grozavul când vor auzi ce am de zis. Dar eu vă jur că e adevărul adevărat: urăsc vânătorile. Pe lângă faptul că unii mă vor acuza de minciună, dar vor fi și alții care vor...

amurgul gândurilor - 3

de Emil Cioran

Ce i un artist? Un om care știe tot — fără să și dea seama. Un filozof? Un om care și dă seama, dar nu știe nimic. În artă se poate orice; în filozofie... Dar ea nu i decît deficiența instinctului...

Clasic

Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (21)

de Doru Ciucescu

În anii petrecuți la Casablanca, am trecut de nenumărate ori pe lângă vitrina unei agenții de voiaj, în care se putea vedea un "poster" imens cu o vedere splendidă a cascadei Uzud. Această...

o altă vorbă a lui hamlet către duhul tatălui

de Cătălin Al DOAMNEI

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare de hamlet fiul prea iubit pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte ținându-se de crucea anglicană dacă există așa ceva gândind la reverberațiile...

Poezii din concursul Fascinația Mării 2016

de Gârda Petru Ioan

Dorul marinarului pe mare Tu ești la post pe marea furtunoasă, În orice loc, în cală sau pe punte Și execuți la timp, în amănunte, Orice lucrări, dar mintea ți-e acasă Și fruntea ta începe să...

Ωmega sutra

de Leonard Ancuta

am văzut cele mai frumoase zile ale vieții mele cum s-au dus pulii de suflet cum stăteam așa suspendat între stările anterioare și cele care urmează să vină și n-am făcut nimic n-am putut opri valul...

Pentru patrie și drapel

de rechesan gheorghe

Soarele, ca un disc de bronz înroșit la forjă, cobora dincolo de culmile zimțate ale Hindukușului. Dinspre barăcile de tablă aproape goale, unde e încartiruit batalionul X, vînători de munte, \"...