"Vesmantul ei" – 1465 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
OGOctavian Goga
Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist și anti-semit și prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920. Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari, de pe versantul nordic al Carpaților, în casa cu nr. 778 de pe Ulița popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga și al soției sale, Aurelia, învățătoare (și colaboratoare în tinerețe la ziarul Telegraful român și la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscălița. Cea mai mare parte a vacanțelor, așa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, și le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud....
98 poezii, 0 proze
Vesmantul ei
de slavitescu violeta
E toamna mea, e toamna ta, e toamna tuturor, Nu-i doar a mea, nu numai eu am pus mana pe ea. Vesmantul ei innoroiat nu doar pe mine m-a atins, tristetea ei, ochi de smarald, pe voi din nou va fi...
Iluzii
de Vacaroiu Alexandra
Am trimis spre tine pasarea dorului, cucuveaua, Sa-ti deranjeze nepasarea maiastra. Vesmantul ei e impodobit cu aspra nehotarare; Ochii sunt colorati cu graba deciziilor, Si livida tacere e insusi...
Amantă noaptea, ziua zână
de Ovidiu Oana
Se ascunde luna-n zare Ca o amantă tăinuită. Stinsă de lumini solare De-a lor lucire risipită. În nopți pe boltă reapare Purtând veșmântul ei din voaluri, Croit din razele de soare Și-nchipuit în...
Adoris si Kromia(34)
de Viorel Darie
Adoris si Kromia(34) Șuvoaiele înviorătoare ale ploii de amiază fuseseră înghițite de pământul avid. Norii fugari se risipiră iar cerul senin și liber promitea o după-amiază liniștită și plăcută....
Adoris și Kromia(25)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia(25) Pentru simțirile cu adevărat nobile, fericirea poate însemna chiar și o scânteie de lumină, o mângâiere ușoară, ori un gând nou dătător de speranță. Acel grăunte de optimism...
vesmantul negru
de Strugariu Sabina
o noapte!... m-ai acoperit cu vesmant negru la tine-i linistea linistea-i tulburarea mea eu ma framant intens sub lung vesmantu-ti negru dar tie nu iti pasa prea multi aduni sub el poetii nu te lasa...
Veșmântul
de Daniela Luminita Teleoaca
Foarte probabil, își ratase și de data aceasta rochia de toamnă! Nici mama, nici bunica nu înțeleseseră ce ar fi vrut ea. Așa că, fără să stea prea mult pe gânduri, își aruncase cât colo darurile cu...
iubirea-i cuvant eufonic
de nicu brezoianu
feline silențioase ochii amanților alunecă în mister dezbracă nervos veșmântul trupurilor mulate cu fibră de fier iubirea-i mister este trecut de ora trei a sunat sirena trenului de noapte coarda...
Ulcica si poetul
de valeria tamas
Ulcica si poetul El, ii privea ei formele rotunde Si-o urmarea cu sete cu privirea Si vin sorbea din trupul ei Ca asta e ulcelelor menirea. ................................... Ii curg pe umeri plete...
am ascultat graiul nopții
de Rodica Lupu
am ascultat atentă niarne graiul nopții răscolind cenușa pământului de parcă din spuza ei răsăreau ca ciupercile făpturi adormite suspinând la fiecare obstacol înfășurat de somn odată cu vântul acum...
cădere autumnală. altfel
de Daniela Luminita Teleoaca
frunzele cui poartă vântul acesta ale pădurii îmbătrânite care de mult n-a mai îmbrăcat veșmântul miresei a ales în schimbul nemorții repetiția toamnei ca pe o otravă bună agonia singura cale a...
cădere autumnală. altfel (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
frunzele cui poartă vântul acesta ale pădurii îmbătrânite care de mult n-a mai îmbrăcat veșmântul miresei a ales în schimbul nemorții repetiția toamnei ca pe otravă bună .... de crengile copacului...
re:facerea de sine
de marjus dasad
poate sunt prea mort azi refuz adevaruri ca implicite sau prea ascuns sub vesmantul meu cat sa devin strain lumii. nu cred ca rationamentul meu este unul adecvat, sau macar acceptat, nu cred ca te-am...
Simfonia frunzelor cazute
de felicia mirela
Fâșâie, de cruzii pași grabiți sfâșiate Frunze căzute, ai toamnei cavaleri. Le mătură vântul, Le rupe-n mii vesmântul Și părăsite-n toamnă Gingaș ating pământul. Ei cântă în surdină Un cântec...
vis de vara
de valeria tamas
ea vine spre mine si azi zambitoare macii cei rosii ii rad in obraji buzele-i calde cu aroma de fragi sanii ei pasari pregatite sa zboare. trupul ii freamata, salta pamantul sub pasul ei iute, usor...
Ultima căprioară
de Dumitru Pricop
Mi s-a lăsat un munte moștenire dar l-am pierdut la jocuri de noroc o dată cu veșmântul alb de mire și numele din care mă invoc. A mai rămas în munte-o căprioară nespus de grațioasă și de vie care...
Jurnalul XXIII - 1810
de Johann Wolfgang Goethe
Atunci cântă cocoșul. Ea degrabă Țâșni din cuverturi să-și ia veșmântul, Și, regăsindu-se ciudat, se-ntrebă Clipind din ochi, dar ne-ndrăznind cuvântul. Iar când pieri, frumoasa ei podoabă Încă-i...
Tu
de Andrei Trifas
În umbra nopții Încet coboară, Printre stele Drum făcând, O tainică făptură. Cu trupu-i mlădios, Cu mintea ei sublimă, Cu zâmbetu-i aparte, Mă poartă departe. Ea elegant își poartă Veșmântul său...
Languedoc
de Gabriel Dedula Septimius
La Carcassone trăit-au ai Domnului copii, În straie albe ei umblau prin castel, Erau conduși cu cinste de cel mai bun din fii, El era Raymond Roger conte de Trancavel. Dar Papa Inocențiu ura pe...