Căutare

Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.

14 poezii, 0 proze

florentina pop

Bucureșteancă, licențiată în teologie-limba și literatura română, Universitatea Oradea, căsătorită cu un clujean și mamă a unui viitor paleontolog-medic-egiptolog. In România, am fost un an profesoară de română la Liceul „Aurel Lazăr” Oradea. Din considerente financiare am renunțat la învățământ și am ales munca de redactor la câteva edituri orădene: Ed. „Scriptum”,Ed. „Casa Cărții”, Ed. „Hyporgamus”. În cadrul acestor edituri m-am ocupat de editarea, de stilizarea și de corectarea textelor. În perioada imediat următoare plecării mele din învațământ am colaborat la un proiect internațional (suținut de Societatea Biblică Internațională)de traducere a Bibliei din limbile originale în limba română, ocupându-mă de corectura finală a textului. În prezent, pentru că m-am stabilit cu familia în Belgia, frecventez, pe o perioadă de 2 ani, cursurile de limbă Neerlandeză din cadrul Ateneumului Regal, Turnhout, iar în timpul liber mai colaborez cu una din editurile mai sus amintite și mai scriu...

12 poezii, 0 proze

Ignacio Garcia Valiño

Ignacio García-Valiño (Zaragoza, 1968), de profesie psiholog, îmbină creația literară cu activitatea de scenarist. Este autorul unui volum de povestiri, "La caja de música y otros cuentos" ( "Cutia de muzică și alte povestiri" ) și a cinci romane: "La irresistible nariz de Verónica" ("Irezistibilul nas al Veronicăi") - Premiul pentru Roman José María de Pereda; "Urias y el rey David" ("Urie și regele David"); "La caricia del escorpión" ("Mângâierea scorpionului") -Premiul Nadal, 1998; "Una cosa es el silencio" ("Una e liniștea"); "Querido Caín" ("Iubite Cain") - cel mai recent roman al său. *** Ignacio García-Valiño es un escritor español, nacido en Zaragoza en 1968. Licenciado en psicología, ha trabajado como orientador psico-pedagógico. Además de su trabajo litarario destaca por escribir guiones cinematográficos. Entre sus obras destacan el libro de relatos La caja de música y otros cuentos, las novelas La irresistible nariz de Verónica, con la que obtuvo el premio...

1 poezii, 0 proze

François Villon

François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...

38 poezii, 0 proze

George Boitor

S-a născut la 1 noiembrie 1934 în localitatea Supuru de Sus, județul Satu Mare, localitate în care își face studiile primare cunoscând groaza războiului care, de altfel i-a și schimbat cursul firesc al școlirii. Gimnaziul și-l face la Zalău, unde urmează cursurile unei școli medii tehnice de administrație economică, devenind absolvent în 1953. Urmează apoi la Satu Mare cursurile altei școli medii financiare, absolvite în 1954, fără să-și dea bacalaureatul. În anul următor frecventează cursurile altei școli tehnice cea de impegați la Satu Mare, luând diploma la Cluj. Lucrează în diferite funcții în unitațile C.F.R. de pe ruta Dej – Baia Mare.În perioada 1959-1961 se stabilește la Baia Mare. Anul 1959 este și anul debutului său literar, în revista Luceafărul, cu poeziile Sara și Poetul , moment în care se apropie de mișcarea literară de la Baia Mare, urmând perioada cea mai rodnică din punct de vedere creativ. Mutându-se la Câmpina, tot în C.F.R., demisionează în urma unei sancțiuni pe...

1 poezii, 0 proze

Gustave Flaubert

Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez.Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857). BIOGRAFIE: Tinerețea Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din \"Doamna Bovary\". Mama scriitorului,...

3 poezii, 0 proze

Andreea Filofteia Vîlcu

M-am născut la 06 decembrie 1988, în orașul Brezoi din județul Vâlcea. Am început în orașul natal cu școala primară și cu gimnaziul, urmând și ciclul inferior liceal în același loc. Am "debutat" literar în cadrul unei reviste școlare încă din anii 1999, fiind undeva prin clasa a treia, cu proza scurtă "Gânduri pentru mama". Urmeaza alte apariții de proză scurtă în cadrul acestui proiect desfășurat de către liceu, după care, la vârsta de 16 ani încep o colaborare în regim de redactor cu un ziar saptămânal local. În 2006 mi se oferă o altă colaborare în regim de redactor în cadrul unei reviste lunare din Râmnicu Valcea, distribuite și în Germania. Simultan scriu poezie și proză scurtă și pentru un alt cotidiam săptămânal dâmbovițean, ulterior devenind Secretar General de Redacție în cadrul revistei sus amintite. Am reununțat însă mai târziu la toate aceste lucruri, momentan făcând încercări de a realiza proiecte personale.

24 poezii, 0 proze

Marian Nicolae TOMI

Născut la Brașov, am urmat școala generalaă în com Hărman (Brașov), Brașov, Boița (Sibiu)și Sibiu, Liceul O. Goga din Sibiu și facultatea de Filologie-Istorie, secția istorie, a Univ. Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. De la absolvire sunt profesor la Vișeu de Sus (Maramureș). Aici am funcționat între 1973-1990 la școli generale, iar din 1990 până astăzi la Liceul Teoretic Bogdan Vodă. Sunt căsătorit și am trei copii (unul decedat în 2005). Am scris încă din anii '70, când am și debutat în presa literară (Tribuna, Cronica, Transilvania), dar abia din 2001 m-am ocupat serios de literartură. Așa am reușit să public 7 volume de poezie, 2 volume de proză și 2 cărți de istorie, poeme de-ale mele regăsindu-se în mai multe antologii și reviste din țară, Japonia, Serbia, SUA.

2 poezii, 0 proze

sunei ella

eh.. am castigat in anul 2004 am luat locul 2 pe tara la concursul national de poezie si proza, editia 1 "Mihai Eminescu", de asemenea, locul 1 pe Bucuresti la poezie la concursul municipal organizat de Ministerul Justitiei si Apararii. in anul 2005 am luat premiu special pe tara de la concursul national de poezie si proza, editia 2, "Mihai Eminescu", si locul 1 pe Bucuresti la poezie la concursul municipal organizat de insitutia mentionata mai sus. in anul 2005-2006 am luat la concursul national de poezie si proza "Mihai Eminescu" mentiune la categoria de proza si premiu special la categoria de eseistica- cu o lucrare de critica literara. tot in anul 2006 am publicat primul meu volum, de filosofie a durerii si introspectie, numit Edietik, sub egida Fundatiei Internationale "Mihai Eminescu". lucrez la cele doua ziare ale acestei fundatii,, detinand o cronica permanenta in unul din aceste publicatii.. uf.. cam atat.. cred..

1 poezii, 0 proze

Diaconeasa Nicoleta

N-am talent.Adolescenta e perioada cand omul are grija de sufletul lui , il descopera, il modeleaza , il formeaza.Ne intereseaza mai mult valorile, sentimentele si gandurile noastre.Spre maturitate ... adio.Nu stiu unde dispar toate acestea , sper sa nu descopar prea tarziu.Si de aceea unii dintre noi se apuca sa scrie,sa compuna versuri, scenarii ...sau oricum , sa scrie:) A scrie despre sentimentele,trairile,gandurile tale e cel mai bun exercitiu pentru a te descoperi. P.S -cei care simt nevoia sa comenteze referitor la vreun text,dar nu au cont pe acest site o pot face pe profilul meu de hi5,accesand mai sus "pagina personala web"-sunteti invitatii mei:D

9 poezii, 0 proze

Unui sus\'pus

de Ica Ungureanu

Ajuns acum pe treapta cea înaltă, Unde tronezi cu nonșalanța Papei, Nu faci decât să dai cu bâta-n baltă, Nădăjduind să spargi oglinda apei.

Unui păduche sus-pus

de Vali Slavu

Rime date: similară - capilară Cutreierând podoaba capilară A unui senator, îi zise: “Frate, Mă văd în ipostază similară.” Și râse-n barbă: “Am imunitate!” Variantă: Indestructibili Păduchele, -n...

Ah, femeile! (10 epigrame)

de Rodean Stefan-Cornel

Împlinire De câțiva ani, ea își dorea Un fruct din dragostea-i curată Și, în sfârșit, rămase grea; Acum, se simte... ușurată. Elan înfrânt El mai multe a sperat, Nu doar sărutări la poartă, Însă-a...

nepotrivitele palme

de Serban Moescu

este un timp care des cumpănește: despre mișcarea copacilor în forfota unui sticlos gând la patru fire de aer mai sus puse de inimă cum pălește ochiul meu mustos si amplu. de lacrima care se arată...

dorințe

de Miclăuș Silvestru

mă prezint cine sunt: un oarecare născut din visul unui asuprit setos de libertate pe timpul foametei ce între vietăți făcea ravagii citesc versuri cu ochii lacomi și flămânzi de aceeași libertate...