"Unei morți străine" – 20726 rezultate
0.03 secundeMeilisearchprofa-la-liceu
Jurnalul unei profe de liceu

clopote
Enciclipedie despre clopote - Trilogia `Proiectul unei limbi universale`
de Ovidiu Oana
parerea-unui-om-obisnuit
Părerea unui om obișnuit
de Radu Herjeu
nebunul_secolului
Confesiunile unui nebun al secolului
de Gelu Diaconu

portret
Portret în ulei de măsline
Jacques de Launay
Jacques de Launay este un scriitor și istoric belgian, specialist recunoscut în istorie contemporană, ocupându-se mai ales de perioada celui de-al doilea război mondial. A fost secretar general al Comisiei internaționale pentru Învățământul istoriei. Cărți publicate Istoria secretă: mari controverse ale contemporaneității (Ed. Științifică, 1970) Ultimele zile ale fascismului în Europa (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1985) Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial - 2 vol. (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1988) Istoria secretă a petrolului. 1859-1984 (Ed. Politică, 1989) - împreună cu Jean-Michel Charlier Eva Hitler născută Braun (Ed. Venus, 1993) - împreună cu Jean-Michel Charlier Istoria secretă a Cominternului (1919-1943): Eșecul unei speranțe (Ed. Venus, 1993) Morți misterioase ale istoriei contemporane: istoria secretă a timpurilor noastre (Ed. Anotimp, 1993) A cincea valiză: Titulescu și Europa (Ed. Agni, 1993) Marea prăbușire: 1944-1945 (Ed. Polirom, 1996)...
1 poezii, 0 proze
Mario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa este un scriitor peruan născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui e mort și că fusese un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare din Lima – experiența descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1955 se căsătorește cu o mătușă, provocând mare scandal în familie, și divorțează de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, să se căsătorească cu verișoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franța ca profesor de spaniolă și ziarist. După o tinerețe în care se apropiase de comunism, ia distanță față de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine scriitor celebru prin forța epică,...
11 poezii, 0 proze
florian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
Don Pedro Calderon de la Barca
DON PEDRO CALDERÓN DE LA BARCA (1601-1681) Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoșii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet. În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra și în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută șederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă. Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale. În schimb, în viața sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său,...
1 poezii, 0 proze
Immanuel Kant
Immanuel Kant se naște la 22 aprilie 1724 la Königsberg, în Prusia orientală. În toamna lui 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg. Nu se cunoaște la care dintre facultăți s-a înscris. Urmează cursuri de filozofie și matematici (cu Martin Knutzen până la moartea acestuia în 1756) și de fizică. Kant se orientează spre secțiunea clasică, Lateinschule. Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (un soi de buchisire superficială a catehismului); se familiarizează cu filozofia lui Leibniz. De aici dragostea lui Kant pentru poezia latină și aversiunea față de formalismul cultului religios. Kant va lucra trei ani la Reflecții asupra unei veritabile evaluări a forțelor vii, lucrare care va fi imprimată în 1746 dar a cărei versiune definitivă datează din 1749. În 1747 părăsește universitatea înainte de a fi obținut toate gradele, din pricina morții tatălui său. Devine astfel preceptor în familii nobile și burgheze din împrejurimile...
0 poezii, 0 proze
Vincenzo Monti
"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...
1 poezii, 0 proze
Georges Schehadé
Georges Schehadé, né le 2 novembre 1905 à Alexandrie et mort le 17 janvier 1989 à Paris, est un poète et auteur dramatique libanais d'expression française. Issu d'une famille bourgeoise, ses parents le destinent à faire des études commerciales mais il préfère se tourner vers le droit. Sa licence obtenue, il devient rédacteur au Ministère de la Justice puis assistant de Gabriel Bounoure. Schehadé est l'auteur d'une importante oeuvre théâtrale proche des conceptions du nouveau théâtre, dont il est l'un des chefs de file avec, entre autres, Beckett, Ionesco ou Arthur Adamov. Sa pièce la plus célèbre, Histoire de Vasco (1956), a été traduite en 25 langues, jouée un peu partout dans le monde pendant les années 1950 et 1960 et elle a même été l'objet d'une adaptation opératique : The Story of Vasco (1974) par le compositeur anglais Gordon Crosse. Et Schehadé est également l'auteur de plusieurs recueils poétiques (Rodogune Sinne, L’Écolier Sultan, Poésies I à VI, Poésies VII (posthume). Tôt...
12 poezii, 0 proze
Paul-Jean Toulet
Paul-Jean Toulet, né à Pau (Basses-Pyrénées) le 5 juin 1867 et mort à Guéthary (Basses-Pyrénées) le 6 septembre 1920, est un écrivain et poète français, célèbre par ses Contrerimes, une forme poétique qu\'il avait créée. Paul-Jean Toulet perd sa mère à sa naissance. Tandis que son père regagne l\'île Maurice, il est confié à un oncle de Bilhères, dans la vallée d\'Ossau. Il séjourne trois ans à l\'île Maurice (1885-1888) puis un an à Alger (1888-1889), où il publie ses premiers articles. Il arrive à Paris en 1898. C\'est là qu\'il se forme véritablement, sous la tutelle de Willy, dont il est l\'un des nombreux nègres, notamment pour Maugis en ménage. Colocataire du futur Prince des Gastronomes Curnonsky, il fréquente les salons mondains et les boudoirs demi-mondains qu\'il évoque dans Mon Amie Nane. Il travaille beaucoup et se livre à divers excès, dont l\'alcool et l\'opium. Il collabore à de nombreuses revues, dont la Revue critique des idées et des livres de Jean Rivain et Eugène...
2 poezii, 0 proze
Philippe Desportes
Philippe Desportes, né à Chartres en 1546 et mort à l'Abbaye Notre-Dame de Bonport le 5 octobre 1606, est un poète baroque français. Surnommé le « Tibulle français » pour la douceur et la facilité de ses vers, il fut abbé de Tiron, lecteur de la chambre du Roi et conseiller d'État. Sa vie D’une famille de riches négociants de Chartres, Philippe Desportes, entre dans les ordres après de solides études classiques. Il suit l'évêque du Puy dont il est devenu le secrétaire à Rome où il découvre la poésie de Pétrarque, qui influença profondément son œuvre. Il était l'oncle du poète Mathurin Régnier. À son retour en France en 1567, il gagne les bonnes grâces de personnages haut placés, dont le duc d’Anjou, le futur Henri III, qu'il suit en Pologne. Lorsque celui-ci revient occuper le trône de France, il en reçoit plusieurs abbayes qui lui procurent un revenu de 10 000 écus. Préférant sa poésie plus maniérée, plus conventionnelle, plus formelle et moins inspirée que celle des poètes de la...
1 poezii, 0 proze
Maurice Fombeure
Maurice Fombeure, né à Jardres (Vienne) le 23 septembre 1906 et mort à Paris le 1er janvier 1981, est un écrivain et poète français. Issu d\'une famille d\'agriculteurs du Poitou, il fit ses études au collège puis à l\'École normale de Poitiers. Poursuivant ses études à l\'École normale supérieure de Saint-Cloud, il fut ensuite professeur de lettres dans des lycées parisiens, mais resta toujours très attaché à sa région natale. Très actif dans les milieux littéraires de la capitale, il a obtenu le Grand Prix de poésie de la Ville de Paris en 1958. Un musée lui est consacré à Bonneuil-Matours. On y retrouve des originaux de ses œuvres ainsi que de nombreux effets personnels de l\'écrivain. Œuvres Images de la nuit (Sagesse, 1935) Les Moulins de la parole (La Hune, 1936) Bruits de la terre (Debresse, 1937) Maléfices des fontaines (Feuillets de l\'Îlot, 1939) À pas de souris (Carnets de l\'oiseau-mouche, 1939) Chansons du sommeil léger (Debresse, 1941) D\'amour et d\'aventure (Debresse,...
1 poezii, 0 proze
Unei morți străine
de Ștefan-Adrian Bărbulescu
„ Te-ai dus, suflet - mort acum și aflu - acum cum Moartea fură și nu întreabă niciodată cine, de ce (oare).. Te-ai dus și tot ce a rămas în gât - în lacrimi scurse e un BUN RÃMAS mut. Străin(e)...
Inelul pescarului - X V -
de Emil Iliescu
Întoarcerea triumfală la Roma a legiunilor lui Aulus Plautus l-a acoperit pe Thorquinius cu cele mai alese onoruri. Onoruri ridicate la rang de lege romană pentru cei care se evidențiau pe câmpul de...
Hypnos Și Thanatos sau îngemănarea vieții cu moartea în poetica eminesciană
de Emil Iliescu
Hypnos și Thanatos sau îngemănarea vieții cu moartea în poetica eminesciană „Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea...
Pâclă
de Florin Andor
aștept în fața unei uși cu trecere la coadă printre dobitoace vin oameni și mă trag de mânecă întrecându-se în a fi binevoitori numesc asta destin întărindu-mă cât să aud îl vom arunca în somn...
așa te iubesc
de elis ioan
sunt singurii morți care miros frumos și gândul ăsta nu mă sperie petalele cad una câte una o răzbunare pentru fiecare schingiure căreia nu m-am opus nu aflu nimic în ochii tăi văd satele pustiite...
