"Umilitoare tăcere" – 1112 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
MJMax Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
AMA. Mirea
Pseudonimul A. Mirea!” sub care se ascund poeții St. O. Iosif (11 septembrie 1875-22 iunie 1913) și Dimitrie Anghel ( 16 iulie 1872- 13 noiembrie 1914) apare prima dată în iulie 1907 în revista „Semănătorul” și apoi în revista „Viața Românească”, în ziarul „Minerva” și alte publicații. Versurile se publicau sub titlul general „Caleidoscopul lui A. Mirea” Cei doi poeți mai colaboraseră și până atunci publicând traduceri din Paul Verlaine, H. Ibsen, Fr. Halm, Lafontaine ș.a. De asemenea mai semnaseră împreună o serie de lucrări originale: poemul dramatic „Legenda funigeilor”, comedia „Cometa”, poemul istoric „Carmen saeculare” precum și două volume de proză: „Cireșul lui Lucullus” și „Portrete” Interesul lui St. O. Iosif pentru temele sociale și verva uimitoare a lui Anghel se împletesc. Este greu de apreciat ce aparține unui poet și ce se datorește celuilalt. Cu toate că au colaborat foarte bine cei doi au iubit aceiași femeie Natalia Negru. Aceasta se căsătorește cu Șt. O.Iosif....
17 poezii, 0 proze
Umilitoare tăcere
de Alecu Ciobanu
Umilitoare tăcere cu simțul vederii pre noi ne preaschimbă în bestii deșarte cu gînduri furate prin noi ea ne vinde complexe haine în noi și în mine rămin a fi culte cu nopți și cu zile ne macină ele...
Umilitoare tăcere - 2
de Alecu Ciobanu
Umilitoare tăcere cu simțul puterii cu noi nu se luptă cu torți de izbindă rămîne tot blîndă prin noi ea ne uită cu ele haine complexe martire nu scapă,nu piere nu pleacă,nu vine în noi și în mine...
Mic tratat despre morți
de Jianu Liviu-Florian
MIC TRATAT DESPRE MORÞI Morții nu te contrazic niciodată. Este adevărat, nici nu poți să le impui ceva. Însă eu nu doresc să le impun nimic. Morții impun. Prin tăcere, prin eleganță, prin ultimul...
Ziua Scadentei
de sanda deme
Ziua Scadentei e calculata pe fila aceea, gri-alb-negru, fara alte variante. Cuvantul insuportabil e lipsit de sens, oglinzile aburite de pacate si bucurii ne voaleaza, ne mint si ne ascund. Vanduti...
Mă umilește...
de Zoltan Terner
Mă umilește... Mă umilește această rotunjime diamantină a picăturii de rouă.Mă umilește sfiiciunea firului de iarbă.Desăvârșita lui simplitate. Existența lui atât de plăpândă. Mă umilește mugetul...
O clipă de nemurire
de Somesan Sergiu
O clipă de nemurire Soarele se pregătea să răsară cu străluciri solemne deasupra munților. Totul părea plin de măreție aici, aproape de acoperișul lumii, și John Smith era cuprins până în adâncul...
Între Mitică și Hyperion
de Remus Cretan
Noi, românii, am avut destinul de-a ne fi născut undeva între Mitică și Hyperion, trăind în Caragiale și visând în Eminescu. Încă de la vârsta copilăriei trăim cu spiritul turmentat și ne legăm viața...
Aforisme
de Grigore Vieru
Cântăriți sufletul și veți afla greutatea gândului. Doina este forma sublimă a suferinței omenești. Adevăratele tristeți sun trei: de maică, de cel drag și de muzică; restul sunt păreri de rău. Ne...
Despre stadiile spiritualului
de Matei Calinescu
Celebrelor stadii ale lui Kierkdegaard – esteticul, eticul si religiosul – Zacharias Lichter le substituie ierarhia circ – nebunie – perplexitate . orice viata spirituala – sustine el – se...
Tăcerea, taina sufletului meu
de Mihaela Spanu
Uneori prefer să tac Nu este un act Poate am ce spune Dar nu pot expune. Pentru cei din jur Par un om obscur Închisă în mine Așa e mai bine. Aleg să nu vorbesc Nu innebunesc Compania mea Îmi e...
fă ordine în frigider
de Dacian Constantin
limbută e tăcerea. există zile în care nu ai vrea să ai vreo inițiativă. atunci ai nevoie de o realitate care să se impună ca un decolteu hărțuitor privirii. de ce suntem noi oare o generație de...
Meşterul Sticlar
de George L. Dumitru
Oasele nostre mult umblătoare se cred păsări călătoare. Se duc şi se întorc după Toamnă, nu se mai satură de cer cu lună plină, mireasă portocalie, deopotrivă regină, prinsă-n horă cu stele pe muzici...
Poezii
de Ioan Iulius Muraru
ninsoare(8) zàpezile urcau spre cer cu o repeziciune uimitoare pàrea cà ninge invers si cà pier ìn revàrsarea asta ìnsesi petele din soare sà fi fost glezna mijlocul sau pieptul erau...
fairytale
de Goea Maria Daniela
să ai mereu pregătită ultima țigară pentru clipa în care vei fi condamnat la moarte fără să știi de sălbăticia orașului de tăcerea unui prieten sau de privirea neagră a nopții care nu mai cântă totul...
Pe marginea luminii
de Andrei Dumitrescu
Cum este lumina?Incerc sa o patrund prin cuvinte.Sa-i ofer drept recunostinta cateva cuvinte care sa o cuprinda in a sa maretie.Imi dau seama brusc ca inocenta luminii este tacerea.Aici ea este...
DACÃ TOTUL AR TÃCEA…
de ROBERT TRIF
Dacă totul în jurul nostru ar tăcea atunci am fi cu toții morți Îngroziți de singurătatea ce ne-ar cuprinde sufletele ne-am prăbuși Disperați în țărâna din care se spune c-am fi plămădiți, Dar natura...
Invisible
de Ela Victoria Luca
am înțeles că nu sunt margini uneori doar moarte prin respirație ni se vorbesc palmele în trecut ca-ntr-o carte de pământ abia atinsă de a nu fi fiind azi-mâine ceață nu sunt ca și cum s-ar face aer...
Oare de ce?
de Silvian Costin
Oare de ce e-atât de liniște pe buze De ce-s uscate toate vorbele de-amor Oare de ce cuvântul umblă să se scuze Tăcerea curge necăjind otrăvitor Oare de ce sunt amintirile ursuze De ce privirile sunt...