"Umbletul lor" – 1991 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SRSebastian Reichmann
Sebastian Reichmann s-a născut în 1947 la Galați. Debutează în 1966 în suplimentul "Povestea vorbei" a revistei Ramuri, bucurându-se de aprecierea entuziastă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1967 îi cunoaște pe Gellu și Lygia Naum. Prima sa carte, "Geraldina" (1969), este ținta unor atacuri orchestrate de Scînteia și Scînteia tineretului, dar este recenzată elogios de Ion Negoițescu, Radu Enescu, Ov.S. Crohmălniceanu și alții. După retragerea din librării a celei de-a doua cărți, "Acceptarea inițială" (1971), în urma "tezelor din iulie", emigrează și se stabilește în Franța. Din 1975 scrie numai în franceză, iar în 1977 debutează în acest limbă în revista Editurii Minuit. A publicat cinci cărți în Franța: "Pour un complot mystique" (1982), "Audience captive" (1988), "Balayeur devant sa porte" (2000), "Le Pont Charles de l'Apocalypse" (2003). După decembrie 1989 reîncepe să publice în țară: "Umbletul șopârlei" (1992), "Audiență captivă" (1999), "Podul Charles al Apocalipsei" (2000)....
2 poezii, 0 proze
DADante Alighieri
Dante Alighieri (*29 mai 1265, Florența - †14 septembrie 1321, Ravenna), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodoperă a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta ("poet în cel mai înalt grad"). "Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viața lui Dante este strâns legată de evenimentele politice din Florența. În acea perioadă, Florența era pe cale să devină orașul cel mai important și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii "fiorini" de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autorității...
21 poezii, 0 proze
Umbletul lor
de Marinescu Victor
În ochii înghesuiți, nici lumina nu poate pătrunde. Într-o zi unul dintre ei s-a ridicat și a plecat. S-au adunat ca niște licurici din întuneric și l-au privit îndepărtându-se. Palmele lor albe ca...
Se odihnesc dervișii-n umbra zilei
de Adrian Munteanu
Se odihnesc dervișii-n umbra zilei, Apoi se prind în sacrul dans feeric. Planetele, cu umbletul lor sferic, Se nasc din gestul magic al idilei. Închipuie un șarpe cadaveric, Suit pe crugul cenușiu al...
Arme și nopți albe
de Bot Eugen Iulian
Locuit de nesomn ca de un munte cu piscuri deportate în ceruri, îți îngropi pașii în lumi paralele, în umbletul lor de sub puzderia de stele. Cine să calce pe urmele tale și peste capetele celor...
Daniela și Mădălina - debut editorial în volum
de Gelu Bogdan Marin
primăvara... sur les grand boulevards purtam pe braț un coș plin cu magnolii de-a valma se făcea că am adormit în iarba tăvălită de somnul căprioarelor sub meri abia înfloriți două femei amestecau...
Zbuciumul și liniștea
de razvan rachieriu
Zbuciumul este o prezență prea intensă în viață și induce o dorință de relaxare, de letargie a gândirii, care se poate face prin morfina somnului, când ne-ntoarcem în lumea marilor absențe. Simțim...
(Ieșit din apele tale)
de Paul Păun
Ieșit din apele tale, adolescență, mai port pe piele sarea lor amară mai port în mine un oraș înecat pe care l-am lăsat în întuneric. Tu, alb oraș înecat în adolescență! Nopțile lungi cu subsuorile...
Să vie
de Camelia Petre
Aș vrea să fie o dimineață însorită în care umbletul oamenilor să miroasă a foșnet de frunză îndoită de vânt, în care zgomotul străzii să fie strigăt de păsări în goana lor după cuib, în care picuri...
portabil dreams
de Mondea Adrian
generația zet În felul lor mărunt, primii oameni născuți într-o lume extrem de digitalizată percep aerul rotund al cuvintelor ca pe o tablă de șah răsturnată. Nu au nici o vină. Cumva pe nedrept,...
nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
de mihai amaradia
... se poate să fie odată cu vârsta să gândesc că-n ploile de-acum umbletul femeii s-a îngreunat, liniștea lor e deranjată de tot felul de alarme, zgomote, țipete nefirești, sunt la vârsta în care...
incognito
de Daniela Luminita Teleoaca
... și de mă vei întâlni desigur nu mă vei mai recunoaște astăzi umbletul meu poartă pecetea unui ieri ireversibil îngropat în amintire umbrele pașilor mei se destăinuie azi în vorbe mai mult sau mai...
schimbând prezentul continuu
de eugen pohontu
asemeni luminii, asemeni grădinilor suspendate e umbletul în trup, îl îndurăm în inimă, de parcă am mai fi... respirarea ne curge deasupra destinelor cu ochii spre cer și umeri în iarbă răbdăm...
căutări
de Ela Solan
urc cobor urc timpul mi se deșiră pe o sinusoidă stau lângă fereastră privesc viața de la etajul doi oamenii trec umbrele lor se agață de frica mea le simt întunericul le văd chircindu-se nu sunt...
Sinucidere
de Cezar C. Viziniuck
deschid fereastra și privesc oamenii ca păsările merg ca umbrele dintr-un spital lucrurile văzute au ceva ciudat ireal în conturile lor îți joacă prin față ca o horă de iele iar când insiști prea...
exiL
de Antrei Kranich
mă așez lângă tine doar ca singurătatea să treacă prin amândoi și să istovească în pământ umbletul ei să crape tălpile de la atâta sete marș, curvo, spune-i morții tale și alung-o din casa asta nu...
mă vărs în păhărel
de Ștefan Petrea
e zăbovită-n taine dulcea clipă în al clepsidrei adăpost feroce iubito, îți aduc o sete-atroce de-a ști cum adevărul se-nfiripă ca-n umbletul lățit de prunc precoce de timp pămânții-n pasul lor...
Noiembrie
de radoi anca alexandra
Stau si ma privesc in tine ca-ntr-o oglinda Iti vad sufletul incercanat de suferinti neadormite, Si simt prin mine umbletul a zeci de tacute cutite. Dar caut in ochii tai mari azurul de mai si...
constelația elei
de Ela Victoria Luca
cândva mi s-a spus să trag linii paralele peste oameni dar ei privesc adesea șașiu nu pot să îmi permit îndreptarea punctelor de vedere peste zona permisă de imperative mâna lor dreaptă îmi arată...
deuteronomia
de Alina Manole
david iată cuvintele pe care ți le-au spus: ei nu se pot purta singuri. ei există într-un dumnezeu fără mâini pentru că mângâierea e o stare de agregare a nopții. ei există într-un dumnezeu fără...