"Uite cum ne crește iarba din tălpi " – 20130 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
BDBalan Florentina Daniela
M-am nascut in Buzau, un orasel mic si prietenos, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea...desi daca merg acum acolo, chiar si o saptamana sa ma plimb zilnic pe strazile orasului, este posibil sa nu mai recunosc nici jumatate din oamenii pe langa care voi trece. Am fost (...si cred ca inca mai sunt)..un copil romantic...visator..cu suflet de artist..care din pacate in prezent este prins in mrejele cotidianului artificial si superficial care ne conduce viata prin prisma banilor (sau a nevoii de bani)... Recunosc ca de multe ori uit cum sunt cu adevarat,..si devin un robot economic, o unealta a societatii...insa in momentele cand ma regasesc...incerc sa scot ce e mai frumos din suflet si sa exprim iubirea prin arta...poezie...fotografie...rareori desen... Sunt in Bucuresti deja de 6 ani...nu imi dau seama cand a trecut timpul...lucrez la o banca cu nume...visez la ziua cand o sa traiesc cu adevarat din iubire, pentru iubire, iubind...arta...
5 poezii, 0 proze
Roman Ionela Nicoleta
Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...
6 poezii, 0 proze
DVdiaconu valentin
sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!
2 poezii, 0 proze
Miron Costin
MIRON COSTIN (1633-1691) Cea mai proieminenta si cea mai expresiva figura a culturii romanesti din Moldova, din sec. al XVII-lea, a fost Miron Costin. Carturar distins, iesit din scoala umanista a Poloniei, diplomat iscusit in mediul viciat de intrigi si de framintari politice ale sec. al XVII-lea, scriitor si patriot-Miron Costin intruchipeaza toate trasaturile vietii politice si culturale ale Moldovei din acea epoca. Alaturi de Nicolae Milescu si mitropolitul Dosoftei, Miron Costin ilustreaza epoca de tranzitie in viata culturala a Moldovei, iar in istoriografia noastra el marcheaza cea mai constienta si cea mai clara afirmare a ideii individualitatii noastre nationale, a unitatii de neam si a latinitatii poporului roman. Prima lucrare istorica a lui Miron Costin este scrisa intre anii 1675-1677. Dupa cum marturiseste cronicarul in Voroava catra cititoriul, el isi scrie letopisetul ca sa nu se uite lucrurile si cursul tarii. O alta opera a lui Miron Costin este intitulata De neamul...
1 poezii, 0 proze
pintescu adrian
sunt absolvent al liceului grigore tabacaru filiala radauti cu profilul de matematica informatica intensiv.in prezent ma uit cum se plimba furnicile
1 poezii, 0 proze
chirea alexandra
coca cola,cioran,fum de tigara,sylvia plath,veverite triste,milka,ceainarie,facultate,limba franceza,nietzsche,ingeri,condillac,micsunele,negru,camus,abba,last year at marienbad,guns&roses,our generation,francois villon,ness cu cola,1984,seasons in the sun,turta dulce,ceai negru,ferma animalelor,sinestezie,marchizul de sade,te iubeam,pink floyd,cimitire,ian mcewan,miros de moarte,cruci,rascruci,blesteme,enjoy the silence,concert depeche,scooby doo,descartes,nichita stanescu,blaga,te uita cum ninge decembre,piata romana nr 9,accident,fericirea i un lucru marunt,o aripa care vibreaza,un pitic ce danseaza..
1 poezii, 0 proze
Rraluca
incep cum a inceput un bine cunoscut simbolist roman: "aici sunt eu, un solitar"...sunt solitara cand plang si rad, cand urasc si iubesc, cand uit si invat...cuvinte simple, o idee, o viata intreaga am petrecut incercand sa aflu totul, dar m`am ales doar cu frumusetea si misterul pe care le voi venera pana la moarte...
5 poezii, 0 proze
Ciu Radu
Cum trece timpul......daca as putea sa stau pe loc, poate ca lacrimile ar inceta sa curga si as putea sa uit cat de albastru arata cerul in seara asta.
47 poezii, 0 proze
ionut
Iubesc asa cum iubesc si nimeni nu o sa ma invete sa iubesc caci stiu sa iubesc Cand m-am nascut ... cineva mi-a daruit o poza rosie..Era inima mea ... Mi-a spus sa am grija de ea si sa n-o daruiesc nimanui ... numai lucrurilor sfinte ... marilor si stelelor Dar eu nu am ascultat si am daruit-o.Ea a inceput sa se joace cu "ea" de-a fericirea ... pana cand s-a plictisit ... Apoi a aruncat-o in spinii unui trandafir. Am gasit-o ... era ranita si plangea ... de durere si tristete ... Am incercat sa o vindec cu orice P.S Nu uita: Sa iubesti de ajuns sa fi iubit cat se poate ...
1 poezii, 0 proze
ionela media
Sunt, cum spunea Jane Austen, genul de om pe care fiecare il vorbeste de bine si pe care nimeni nu-l baga in seama, pe care toti sunt incantati sa-l vada, dar toata lumea uita sa discute cu el
2 poezii, 0 proze
Uite cum ne crește iarba din tălpi
de Sosea Anda
Uite cum ne crește iarba din tălpi Se face plapumă între noi și pietre Când se înrădacinează cu toamnă din privirile triste și apoi uită-te în ochiul tăcerii mele să vezi cum cresc buruieni și din el...
Rădăcini
de Sosea Anda
Uite cum ne crește iarba din tălpi Se face plapumă între noi și pietre Se înrădăcinează cu toamnă din privirile triste se moare dureros călcată în picioare de noi și apoi uită-te în ochiul tăcerii...
Masa cu oglinzi (fragment)
de Ștefan Bănulescu
Masa cu oglinzi Capitolul IX Plînsul lui Caius Bendorf mergea înaintea lui Caius și a lui Marteș, cu mîinile la spate, călca pe miriștea pustie, căutînd la fiecare pas să-și așeze talpa pe...
death.exe
de Leonard Ancuta
stăm așa și așa și ne uităm fără grabă unul la celălat. niciunul dintre noi nu face nimic. cred că starea asta ne face să arătăm jalnic. nu știu dacă îți mai bagi mîna în chiloți. ca să îmi simți...
cum sa mori acasă
de Dorina Șișu
˗˗ De ce ai venit la mine? ˗˗ Să îți dau aceste însemnări. Mergi cu ele la o editură și le publici. Eu nu mai am timp. ˗˗ Dar unde pleci? Abia ai venit. ˗˗ Nu...
În floare-i iarna
de Dragoș Vișan
În floare-i iarna (pastelul ultimei toamne vampirizate) Motto: “Vântul bate, apa trece, pietrele rămân” Dedicație: Pietrelor pe (de) liste, sfinte Nicolae, taie-le odată semnul florii de pe listă !...
A treia bancă - Cap. 23 – Patru pompieri, fără cel din tribună
de Laurențiu Orășanu
Cap. 23 – Patru pompieri, fără a-l mai socoti și pe cel de la tribună Din Dămăroaia, de la atelierul fraților, de unde preluasem mașina de pompieri, condusesem în viteză, trecusem de vreo trei ori pe...
Pământul
de Camelia Oprița
De ce moare Pământul când moare Poezia? Voi mă judecați pentru că spun că pământul se „fabrică” și nu mai crește în ploaie, dar uitați că lumea în care trăiți a devenit un imens atelier de înlocuit...
poezi2
de Ilie Grigore
Pe malu celălalt după ce ai trecut / în stânga Gârla, cât te țin în lumină ochii se-ntinde Lunca Raiului, de cum sui malu, imediat ce-ți înalți de sub vad capu zărești o stână înțărcuită cu cruci...
Tablouri suprapuse IV
de Maria Prochipiuc
m-am lăsat în brațele tale ispită dincolo de albastrul privirii neantul descoperă adâncurile ființei ochii tăi eresul cuvintelor îngrămădite într-o inimă de piatră timp adus la hotarul dintre viață...