"Uimire și pîndă" – 3662 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
EMEugen MATZOTA
Nu știu nici măcar cât știau cei dinaintea noastră, doar descopăr cu uimire că nu noi suntem primii, c-au mai fost alții înainte, și din învățăturile lor mai aflăm din când în când câte ceva. Știu sigur doar un lucru: că nu sunt eu Stăpânul Inelelor...
24 poezii, 0 proze
EVEmil Vora
Poetul Emil Vora ( Maroiu ) s-a născut la 14 septembrie 1906 la Meriș-Broșteni, Județul Mehedinți și a murit la 17 martie 1979 la București. A studiat la Liceul „Traian” și Școala Superioară de Comerț din Turnu Severin. În anul 1929 se stabilește în București și lucrează ca funcționar la Ministerul de Finanțe între anii 1930 - 1935. În anul 1934 a absolvit Academia de Înalte Studii din București. Colaborează la revistele „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Luceafărul”, „Provincia” (severineană), „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din aprilie 1946. A obținut premiul Academiei Române în sesiunea iunie 1945 pentru volumul „Înalte vânturi” (1943). Volume de versuri: - Floare amară - 1936 - Fântânile tăcerii - 1940 - Cartea plecărilor - 1941 - Înalte vânturi - 1943 - Poarta destinului - 1969 - Nestinsa uimire - 1974 - Marea curgere - 1981
2 poezii, 0 proze
GGriffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
Uimire și pîndă
de Corneliu Traian Atanasiu
(urmare) Cine este însă cel menit să surprindă, cel chemat să își aleagă o soartă, colaborînd la un destin al lumii? Cel care se apropie cu sufletul deschis, mizînd pe candoarea înțelegerii, fără să...
Uimire și pîndă
de Corneliu Traian Atanasiu
(pentru o înțelegere mai ușoară vă rog să citiți și \'Grîu păzit de maci\' care este pretextul acestei încercări) Știm că poezia este imagine care surprinde survenirea sacrului – fulger de aur frînt...
Atunci mi-au fulgerat privirile întîiele stele
de Corneliu Traian Atanasiu
Puține sînt amintirile care mă cheamă cu atîta fervoare și gingășie, spre care mă aplec cu atîta sfială și însuflețire ca spre temeiul norocului meu pămîntean. Între ele aflu miracolul a două nopți...
Pan Tadeusz
de Adam Mickiewicz
Fragmente II Cînd, slab, elanu-i simte copitele prea grele, Cînd iepurele simte că sîngele-i se-nchiagă, Cînd șoimul nu mai vede, cînd cerbul n-are vlagă, Cînd vulturului ciocul, ca arcul coroiat,...
Întoarcerea armelor
de Viktor Latunski
(cărămida F) S-a întîmplat astăzi pe la amiază, ori poate un ceas după. Nu prea ținem noi cont de trecerea timpului atunci cînd sîntem în serviciu de pază la Cortina de Fier. Bîrfim ca muierile,...
Moarte constantă dincolo de dragoste
de Gabriel García Márquez
CUPRINS Un domn foarte bătrân cu niște aripi uriașe Marea timpului pierdut Înecatul cel mai frumos de pe lume Moarte constantă dincolo de dragoste Ultima călătorie a vasului fantomă Blancáman cel...
Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme
de Gabriel García Márquez
După trei zile de ploi continui omorîseră atât de mulți crabi în casă, încât Pelayo a trebuit sa muncească din greu pentru a ieși din curte și a-i arunca în mare, căci copilul abia născut avusese...
Un domn foarte batrin cu niste aripi enorme
de Gabriel García Márquez
Dupa trei zile de ploi continui omorisera atit de multi crabi in casa, incit Pelayo a trebuit sa munceasca din greu pentru a iesi din curte si a-i arunca in mare, caci copilul abia nascut avusese...
Un domn foarte batran cu niste aripi enorme
de Gabriel García Márquez
După trei zile de ploi continui omorîseră atît de multi crabi în casă, încît Pelayo a trebuit să muncească din greu pentru a iesi din curte si a-i arunca în mare, căci copilul abia născut avusese...
Sipetul din Călinești - Apariție editorială
de Pavel Raluca
“Cred că nu este niciun poet al literaturii noastre care să nu fi dorit să se nască în Þara de Sus a Moldovei, unde Eminescu a văzut lumina zilei și a copilărit. Sau, cel puțin să fi visat aceasta,...
Rasismul pe bază de portofel
de Mircea Dinescu
Șase mafioți periculoși de la Liceul de muzică „ George Enescu ” au fost împiedicați săptămîna asta să pătrundă în Italia, grație ministerului de externe al sorei noastre de gintă latină. Arsenalul...
Invenția lui Morel
de Adolfo Bioy Casares
Pe coridor e scara principală din stuc, acoperită de covoare. Peste tot scaune de pai, pereți tapetați cu cărți. Sufrageria are vreo șaisprezece metri pe doisprezece. Deasupra unor coloane triple de...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Tenul ei alb și totodată mat era acela despre care vorbește atît de bine Tanizaki. Fubuki întruchipa la perfecție frumusețea niponă, cu excepția stupefiantă a taliei sale. Chipul său o înrudea cu...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Domnul Haneda era șeful domnului Omochi, care era șeful domnului Saito, care era șeful domnișoarei Mori, care era șefa mea. lar eu nu eram șefa nimănui. Am putea spune lucrurile și altfel. Eram la...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
Domnul Omochi rămase o clipă cu gura căscată înainte de a se apropia de mine și de a-mi urla drept în față: — îndrăzniți să vă apărați! — Nu, dimpotrivă, mă acuz, iau toată vina asupra mea. Pe mine...
Uimire și cutremur
de Amélie Nothomb
de hîrtii acoperite cu greșeli de calcul. Le-am aruncat una cîte una. Văzînd-o pe Fubuki cum lucrează la calculatorul ei, mă țineam cu greu să nu rîd. Mă revedeam în ajun, goală, așezată pe...