"Trenul insomniei" – 5970 rezultate
0.02 secundeMeilisearchLinda Martin
O biografie se scrie in timp, trecand prin trenul vietii, acumuland salata de experiente necesara. Ea se va scrie pe parcursul anilor.
1 poezii, 0 proze
ACAdam Claudia
Ce să vă spun eu despre mine? Sunt ca trenul de pe șine- Peroanele mi le iubesc Chiar de trebui să opresc.
44 poezii, 0 proze
DMDumitru Matcovschi
1939 : 20 octombrie - în comuna Vadu-Rașcov, județul Soroca, se naște Dumitru Matcovschi din părinții Leonte și Eudochia, plugari români 1956-1961 : Student la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie. Volens-nolens, absolvește Universitatea; or, în 1960 Institutul Pedagogic fuzionează cu Universitatea. 1960 : Student în anul cinci, este invitat în calitate de colaborator literar la cotidianul "Moldova Socialistă", unde va rămâne și după absolvirea Universității 1962 : 21 octombrie - se căsătorește cu Alexandrina (născută Șoldan), studentă în anul patru la Litere. Prezintă manuscrisul primului volum de versuri, care e discutat la Uniunea Scriitorilor și recomandat spre publicare. Devine membru al Uniunii Jurnaliștilor din U.R.S.S. 1 decembrie - este "chemat" sub arme; trenul îl duce în orașul lui Kant (Konigsberg, azi Kaliningrad) 1963 : Apare prima plachetă de versuri, Maci în rouă, Editura Cartea moldovenească, Chișinău. 1964 : noiembrie -...
17 poezii, 0 proze
Ciobotaru Monica Silvia
Valoarea timpului...Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca. Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag. Pretuieste fiecare moment pe care il ai...
4 poezii, 0 proze
INIoan Nenițescu
S-a născut la 11 Aprilie 1854, în orașul Galați. Fiu de manufacturier, și-a început școala comercială la Galați, dar a terminat liceul la Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de litere. După Războiul de independență a plecat la Berlin, unde a urmat Filosofia. Și-a dat doctoratul tot în Germania la Leipzig (1887). Moare la 23 Februarie 1901 în timpul unei călători la Buzău cu trenul și a fost inmormântat la București. Poezii Flori de primăvara (Berlin, 1880; Editia a II-a, București, 1889) Șoimii de la Războieni (poem în 9 cânturi, București, 1882) Pui de lei (București, 1891) Pui de lei Țara mea Moartea lui Decebal Voința neamului Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor (Buc., 1894) De la românii din Turcia europeană (studiu etnic și statistic asupra aromânilor, București, 1895) Poezii (București, 1911) Teatru Radu de la Afumați (dramă istorică în 5 acte, București, 1897) O singură iubire Două femei Vlad Țepeș Mihai Viteazul
1 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
MRMitra Raluca
Copil bălai născut în miez de iarnă sub zodia care a dat cele mai mule genii. Și cei mai mulți nebuni. 1986. Către ce converg eu? Către viață și dincolo de ea când va fi vremea (poate am sa vă vizitez). Suflet dual, am trecut pe la cifre ca în prezent să mai am un an juma' de litere. Pe unde o să ajung? "La mine" - spune-mi tu. Cred în Doamne-Doamne și-n minuni nu-de-om-făcute. Și-n copii, în flori, în fluturi. Tu crezi? sunt doar curioasă. Scriu cu stiloul, mai puțin la examene: acolo am pixuri norocoase pe care e inscripționat 1 nume. Ei da! am corupt și eu minori. Se fue de-acum... Vreau un E.T. ca mine și să văd lumea. Așa... o bucățică, cât să-mi înec dorul de aripi, să domolesc vântul de larguri din mine (și nu, n-o plagiez pe Olguța). Cum face trenul? Uuu... te duc... te duc... te duc... Mai vrei să vin?
9 poezii, 0 proze
Rasul Gamzatov
Rasul Gamzatov s-a născut pe 8 septembrie 1923, în satul Avar de Tsada în nord-estul Caucazului. Tatãl sãu, Gamzat Tsadasa, a fost un bard, moștenitor al tradiției antice a menestrelilor care încã prospera în munți. Așadar tatăl a fost primul său profesor în arta de poeziei. Tinărul Rasul asculta ore întregi, fără întrerupere, povestirile din Avar, legende și fabulele narate de tatăl sãu . Copil fiind, Rasul, pentru o povestire pe măsură, păstea calul vecinului timp de trei zile! Altădată a urcat o jumătate de zi pe munte pentru a asculta, de la ciobani, o singură poezie! În clasa a doua de școalã a mers doisprezece mile pentru a vedea un bãtrân, prieten al tatălui său, care știa multe cântece, poezii și legende. Bãtrânul i-a cântat și i-a recitat patru zile de la dimineațã pânã seara! La unsprezece ani a scris prima lui poezie. În 1945 cu câteva cărți sub braț și cu o sumă mică de bani în buzunar, el a ajuns în Moscova pentru a urma...
1 poezii, 0 proze
Trenul insomniei
de Alexandru Corneliu ENEA
Patul meu – o haltă noaptea pentru trenul insomniilor care oprește, scârțâind frânele, lângă perna mea. Am mereu un compartiment rezervat și călătoresc fără destinație certă. Pe fereastră văd minute...
prieten la insomnie vers alb
de Petraru Ionut
te-am pierdut în duminica take it easy într-un răstimp de amor pe patru borduri ai luat trenul spre un viciu mai bine răstignit mi-a fost pe măsura dragostea de bulevard o mie de nopți îmbrățișată...
peisaj urban
de Lilia Burlacu
peisaj urban umbre grele se-ntind în desfacerea aripilor peste orașul gol cadavrele străzilor lumânări și felinare insomniile bat în fereastra brumuită împart încremenite frunze îngânându-le ceața...
O zi lunga
de irinel
Jumatate din răspunsul unei întrebări îl reprezintă motivul pentru care este formulată întrebarea… M-am trezit năuc. Poate că din cauza insomniilor mele, poate că din momentul în care am reușit să...
sindrom
de Ioan Barb
noaptea nu este întotdeauna un sfetnic bun când ai renunțat la femei tutun și alcool doar cafeaua mă mai ține în viață și trec din insomnie în insomnie cum aluneca nașul din vagon în vagon în...
scurtă călătorie cu stații
de ioana negoescu
azi am fost atât de fericită încât am tăcut. încă e duminică. prietenul meu pictează cu ceața din sufletul meu. ai timp? m-a întrebat dintr-o insomnie adevărată. nu am, dar ce contează, i-am răspuns....
luni
de Adina Batîr
suprafața mea inutilă era în siguranță deși o pedeapsă creierului meu neîmblânzit îți spuneam amorurile noastre sunt jalnice un mod de a ne minți că existăm cu adevărat apoi după ce m-am convins de...
Am să îți las atingerea
de Vanț Antonio Mihai
Viața e timp, iar timpul nu există. E unul dintre acele mituri spuse de părinți copiilor, inconștienți, de greșeală, de neadevărul născocit din dorință, sau mai mult neștiință, arzătoare ca un pojar....
cum alegi să primești o despărțire
de enea gela
cine nu și-ar dori să nu se termine dragostea să poți răsturna o situație ca pe nisipul din clepsidră s-o iei de la capăt frica de singurătate crește asemenea unui puf peste piele și nu te apără de...
matrioșca șampanie și caviar
de lucaci sorin
creierul meu obosit a ales bancuța vopsită-n albastru din parcul eminescu sunt în chișinău și trupul meu obosit fură câteva ore de somn apoi fură câte puțin din visele trecătorilor fură puțin și din...
modul în care îmi spui cele două cuvinte
de Mariana Pancu
în distanța dintre noi, tăcerile tale desenează mereu aceeași hartă cu lacuri glaciare, piscuri înzăpezite, cu mări fără valuri, râuri care-și doresc zadarnic să curgă înapoi, spre izvoarele unde au...
Casa celor fără casă
de Daniel Lăcătuș
Pereții sunt murdari și plini de desene grafice, scaunele de plastic sunt reci, iar becul nu se mai aprinde de mult. Cu toate acestea, în acest loc, unde totul pare o grotă cenușie, pentru alții...