"Treceau condorii" – 6638 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Cristian
Am inceput sa scriu undeva prin 92-93. Prima poezie a fost inspirata de versurile piesei "Hey you" (Pink Floyd). Ce-mi placea pe atunci, era ca de multe ori inspiratia venea chiar inaintea somnului. Saream din pat, si puneam repede mana pe ceva de scris, altfel uitam versurile care-mi treceau prin minte... pot spune ca era precum o picatura de roua cazuta in apele unui lac foarte linistit. Citesc putin, in ideea de a nu fi influentat.
7 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
ȘDȘtefan Augustin Doinaș
26 aprilie 1922 – 25 mai 2002 Născut în comuna Caporal Alexa din județul Arad, Ștefan Augustin Doinaș a fost unul dintre poeții cărturari, o figură de maestru olimpian, amintindu-ne de scriitorii altor vremuri. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre componenții de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viața" în 1942. A debutat în 1939, cu o poezie, în "Jurnalul literar", câștigând apoi, cu volumul "Alfabet poetic", în 1947, premiul Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul "Cartea mareelor", în care trecea de la baladă la o poezie cerebrală. Din cărțile sale ulterioare de versuri, care i-au consolidat un renume de autor fundamental al poeziei românești, menționam...
61 poezii, 0 proze
HSHenryk Sienkiewicz
Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey) romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanis³aw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Œwiêtojañska, din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, întîi la facultatea de...
11 poezii, 0 proze
Treceau condorii
de Andrei Pavel
Pe-aici treceau condorii, răpindu-mi sufletul din oase, dragostea, la fiecare puls. Amanți ai morții ce m-au luat prin surprindere, ciugulind încetul cu încetul. Acum, mor puțin câte puțin în fiecare...
nu te-am cunoscut personal
de Daniela Luminita Teleoaca
mi s-a vorbit despre tine eram mică mult prea mică poate și m-am speriat într-un fel sau poate am fost fascinată știam că mă așteaptă un drum un fel de pelerinaj că aici nimic nu sfârșește doar...
Eram copil
de Traian Dorz
Eram copil, trecea zăpada, Eu cu tristețe-o petreceam, Mi se părea că iarna trece, Mi se părea, dar eu treceam. Eram crescut, treceau cocorii, Priveam la ei pînă-i pierdeam, Mi se părea că vara...
autumn symphony
de dan mihuț
cum treceam prin caracal, s-a pus o ploaie cu frișcă, venea din cer potopul și se zdrobea de asfaltul cald, șoferul autocarului a întins mâinile și țipa ca un apucat, duduile țipau la șofer noi țipam...
Spirite ale trecutului
de Maria-Magdalena Jindiceanu
În anul 2100 zilele treceau la fel de repede atât în orașul Vechi cât și în orașul Nou. Viața părea contrastant diferită, însă totul se rezuma la aparențe. Odată cu zorii, prin parcurile bătrânului...
Cine nu ia taurul de coarne
de ion untaru
M-am internat la spitalul județean și nu prea am condiții să-mi continui însemnările. Doctorița de la dispensar a spus că nu mai este timp de așteptat și a chemat salvarea. De-abia am mai avut timp...
cântecul întâmplărilor
de Ioan-Mircea Popovici
toamna-și trimite solii spre capăt de vară plopii ning frunze arse de trecutul pârjol vântul toamnei adună cocorii insule în albastrul cerului... norii în ochiul de apă portativul așteptării se umple...
meandre 70
de viorel gongu
În Valea Jiului, supranumită Jalea Viului, zilele treceau ca vagoanele unui tren de marfă, la deal. Toate zilele semănau între ele iar Mihai se străduia să nu cadă în „mrejele„ acestei mocirle în...
Pacatul
de Doru Alexandru
Parcul Herastrau, inca nu isi pierduse toata imbracamintea tomnatica. Ultimile frunze isi gaseau cu o usurinta inimaginabila drumul spre sol, printre oamenii ce treceau pe alei, bucurandu-se de...
Moartea lupului
de Alfred de Vigny
Sus, peste luna-n flăcări, nori grei își grăbeau drumul Așa cum din incendii aleargă-n slavă fumul, Și codrii erau negri, și-adânci în depărtări. Mergeam tăcuți prin iarba jilavelor cărări, Prin...
*** (Am baut inainte de somn)
de Iurie Bojonca
* * * Am băut înainte de somn cinci lacrimi ca să pot să dorm și așa cinci seri la rând beam câte cinci lacrimi înainte de somn ca să pot să dorm apoi alte cinci seri beam câte zece lacrimi înainte...
O nouă zi
de mark kraft
Dimineața intra, fără să ceară voie, prin jaluzelele jerpelite din ferestre. Era treaz de mult. De cîteva minute stătea, ca de altfel în fiecare dimineață, pe marginea patului cu picioarele goale pe...
Sufletul ... comertului
de Mihai-Athanasie Petrescu
Sufletul ... comertului Fluturașii lipiți pe stâlpi erau citiți cu greutate, din cauza literelor prea mici, de trecătorii curioși și sceptici, dar mesajul îi interesa pe toți: “NOU!!! Magazinul...
Cain și Abel
de Emil Iliescu
În cimitirul satului primele lumini și șoapte ale dimineții de Paștele blajinilor se ridicau drept printre mormintele pitice, amestecându-se cu aburii calzi ai bucatelor pe care bătrânele satului le...
Mâna care scrie cartea
de Somesan Sergiu
Mâna care scrie cartea Când s-au împlinit trei ani de la publicarea ultimului meu roman, un roman horror cu un titlu pe măsură, „Grota însângerată“, am hotărât că trebuie să fac ceva. M-am interesat...