"Trăirea avea-n măduvă cutezanță" – 5635 rezultate
0.03 secundeMeilisearchIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
zoridezi
Libertatea...e trairea in care esti tu insuti, singur, in care sufletul tau e la suprafata..si respira. E momentul in care poti face ce vrei..fiind doar tu, in mijlocul agitatiei.
2 poezii, 0 proze
Alfred de Vigny
Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor. Scrieri 1822: Poeme ("Poèmes"); 1824: Éloa ("Éloa"); 1826: Poeme antice și moderne ("Poèmes antiques et modernes"); 1826: 5 martie ("Cinq-Mars"); 1832: Stello ("Stello"); 1835: Chattertron ("Chattertron"); 1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului ("Le Mont des Oliviers. La Maison du berger"); 1864: Mânia lui Samson ("La colère de Samson"); 1864:...
1 poezii, 0 proze
Opait
-nascut -casatorit -liber -imbracat -dezbracat -voinic -optimism -nu -da -traire -echilibru -dezechilibru -ambitie -temperament -recalcitant -poezie
7 poezii, 0 proze
silviu ionescu
" Poezia" Ce este Poezia? Eu cred că poezia trebuie să reprezinte un sentiment, o trăire, o idee. Nu căuta forma sau linia melodică, încearcă să vezi dincolo de cuvinte si vei putea simți trăirile autorului!
1 poezii, 0 proze
Daniel Turcea
Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945. Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Pitești (1963). Licențiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din București (1968). Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani. Debut în revista „Amfiteatru“ (1968). Bibliografia: „Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970) „Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978) „Epifania“, colecția „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982) Daniel Turcea este un mare poet creștin, despre care s-a scris mult prea puțin. El reprezintă un model de convertire, dar și de trăire intensă a credinței și a spiritualității creștine la Mănăstirea Cernica, unde și-a petrecut utimii ani din viață. Curajul și demnitatea de care a dat dovadă în fața unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creștin care a înțeles în profunzime planul divin și rostul omului pe acest pământ. Creația poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră,...
33 poezii, 0 proze
Patrascu Vlad
Ce as putea sa spun, imi place mult sa compun versuri, fac acest lucru cu o directie, si anume aceea de a da un sens unui obiect din lemn pe nume "chitara", pentru a da viata unor sunete extraordinare, un limbaj, o esenta, o traire a notelor muzicale, impreunate totodata de versuri, care nu fac altceva decat sa dea un iz de culoare sunetelor abstracte peovenite dintr-un obiect din lemn, care nu are viata, dar care poate renaste la orice atingere de corzi...!
2 poezii, 0 proze
Iovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
Eva Anghelescu
Sunt un om obișnuit și am o viață aproape banală...Pentru că în meseria mea nu este loc de poezie și frumos, scrisul e ca o evadare... Nu am pretenția că am talent și nici nu vreau să fac paradă de studii pentru că nu scriu pentru critici ori pentru afirmare, ci pentru oamenii pentru care poezia înseamnă o întâlnire fericită între trăire, sentiment, idee, estetic și sublim. Chiar îi rog pe domnii critici să mă ignore. Cioran spunea că " e foarte greu să accepți să fii judecat de cineva care a suferit mai puțin decât tine...și cum fiecare se crede un Iov nerecunoscut...", în rest opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.
2 poezii, 0 proze
Karl Georg Büchner
Karl Georg Büchner (n. 17 octombrie 1813, Goddelau, Hessa — d. 19 februarie 1837, Zürich) a fost un scriitor romantic german. Fratele său a fost fizicianul Ludwig Büchner. Opere Moartea lui Danton (dramă, 1835) Leonce și Lena (comedie, 1836) Woyzeck (1837). Scriitor german cunoscut mai ales pentru dramele sale: Moartea lui DAnton și Woyzek. Este autorul comedie Leonce și Lena. Nuvela sa Lenz este caracterizată de Arnold Zweig ca începutul prozei europene moderne, Elias Canetti o caracterizeaza ca cea mai hotărîtoare trăire literară a vieții sale.
1 poezii, 0 proze
Trăirea avea-n măduvă cutezanță
de Silviu Somesanu
Era pe când nu știam ce-i teama și mă dureau dinții de lapte, mă inventam în jocuri și ele mă stăpâneau disciplinat în preocupări. Trăirea avea-n măduvă cutezanță pornită la drum fără oprire. Aproape...
Un roman întru totul seducător
de Florentina-Loredana Dalian
Un roman întru totul seducător Într-un Alt cuvânt de însoțire, la Scrisori netrimise (Editura Fundația Culturală Antares, Galați, 2011) criticul și romancierul Adrian Dinu Rachieru salută trecerea...
La planetarium
de miron stefan
Dacă ar trebui să exprimăm cît mai succint învăţătura antică stînd într-un picior, aşa cum Hillel făcuse odinioară cu cea evreiască, propoziţia nu poate suna decît astfel: „vor moşteni pămîntul doar...
Din mine umbra
de Ureche Dinu
Se aud clopotele. Încă un mort. Pământul își cere tributul. Os peste os, clădim piramide pentru stele. • Ce toamnă bogată! Mere de foc purificator. Îmi place să mușc cu sete, să văd...
Adam
de dan stancu
am simtit dintr-o data caldura si am deschis ochii si am cascat prelung, intinzandu-mi mainile odihnite de nefiinta. eram gol, dar nu-mi cunosteam goliciunea, caci nu stiam ce insemna inca dorinta....
Iustin Panța– viu și absent
de Alexandru Uiuiu
Iustin avea marea calitate și știință de a se bucura. O bucurie pe care o au numai deținătorii Spiritului îi lumina chipul de fiecare dată cînd o idee cobora din lumea ei și se arăta fertilă între...
Dragostea ta
de Bogdan Nicolae Groza
Nimeni n-a crezut în dragostea noastră Doar noi... Doar mai mult tu Doar mai puțin eu Hollywoodul ar fi invidios pe noi Pe toate exaltările noastre - Pe toate disperările noastre... Mosfilm ar face...
Necesitatea clipei
de Maria Ranga
Dacă m-ai întreba ce este clipa n-aș ști ce să-ți răspund, dar aș reclama cu insistență nevoia ei. Nevoia de a o avea? De a o trăi? Dar ea este! Este! „A fi” înseamnă „a exista”, deci, implicit, „a...
descântec născând
de Macovei Costel
în mine te ascund eternă frică și-n tainiți negre te voi fereca voi da uitării spaimele trecutele și tot ce am trăit la umbra ta învață ce-i tăcerea, învață ca să mori la fel cum piere noaptea...
Caderea lui Hido
de dan stancu
Sunau din trambiti ingeri de lumina si-n sunet de viori cantand iubirea, se bucura tot Universul, caci iata, se nastea \"trairea\". Nu se stiau lumini in noapte, caci insasi noaptea nu era, nici...
