"Tot ce am pierdut" – 20499 rezultate
0.02 secundeMeilisearchionascu mirela
traiesc intens prezentul,visez spre viitor,insa trecutul cu pasajele sale cidate dau uneori tarcoale prin mintea mea,prin inima si sufletul meu care mocneste...undeva...pitulat la umbra unui vis rebel,al copilariei mele,vise,lacrimi si trairi intense care si acum imi dau fiori,si imi aduc aminte cu drag,caci doar amintirea ma mai leaga de trecut si de tot ce nu mai am...cel mai greu este dorul,off,dorul nebun de tot ce am pierdut...e greu,trec noptii,trec zile,imi par veacuri cosmarurile...insa incerc sa ma gandesc...ce m-as face fara tine...
1 poezii, 0 proze
GAGondos Ana
- in exil, am creat si creez, in afara unui sistem de invatamant defect si profund denaturat Am studiat la un liceu din București, in care la orele de romana ma balbaiam, si profesoara de romana nu mi-a dat voie sa merg la olimpiade la romana, pentru ca "eram incoerenta". Liceul era de matematica-informatica, iar atitudinea generala era de profund dispret fata de tot ceea ce nu era matematica sau informatica. Am pierdut 3 ani la Politehnica, din cauza meditatiilor intense la fizica si matematica, insa am sfarsit terminand ASE-ul. Nu sunt vreo voce de generatie, dar cred cu toata taria ca in licee nu se pune suficient accentul pe orientarea vocationala a tinerilor. Si, din nou, cunosc foarte multe cazuri de tineri care nu au avut sansa de a se cunoaste cu adevarat din cauza sistemului de invatamant care in loc sa ii ajute sa isi descopere adevarata cariera, i-a condamnat pe veci la dependenta de droguri si alienare. Nu pot trai fara sa scriu. Desi pana acum 4-5 ani, oficial, aveam "cap...
31 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
ABAida Boldeanu
Născută într-o banală, caldă zi de 23 iulie, când bătrânul pământ avea miliarde de ani, iar noul calendar număra 1985, când se mai adăuga incă o zi la existența tuturor, eu o începeam pe a mea! Am primit rolul principal în toate cele 22 de reprezentații ale vieții. Am avut toate momentele ce alcătuiesc garanția veșniciei fericite, diluată la infinit, nezdruncinată de acțiuni sau simțiri omenești. Iubesc tot ce e frumos, orice artă în care se pune suflet, îmi place să scriu. Nu o să renunț niciodată la asta! Prin scris, mă pot considera un om cu puteri supranaturale. Pot transforma sentimentele în ceva real, palpabil, vizibil. E minunat… Urăsc răutatea și nedreptatea. Aș vrea să aud tăcerea muților, muzica surzilor, aș vrea să pot șterge lacrimile din suflete de copil abandonate, pătrunde chemarea înțelepților. Voi rămâne spirit rătăcitor, gură mută, privire uitată în colțul unor ochi triști, pierduți printre imagini groaznice cu mine vie și clară; braț de gheață, urmă de pas, de un...
12 poezii, 0 proze
IBIonut Balan
10 ianuarie 1988 - primul tipat in Maternitatea Spitalului Municipal-Caracal; decembrie 1989 - participant activ al Revolutiei (probabil ca plangeam si-mi rodeam unghiile); 1995 - plecarea la scoala (eu nu voiam, da' ai mei voiau sa aiba copilu' scoala...); 1997 - incepe sa se contureze spiritul de revolutionar (sparg primul meu geam; de fapt, al directorului...); 1998 - clasa a patra... primul meu sarut... Doamne, cat m-am mai speriat!!! ; 1999 - ma mut, impreuna cu familia, in metropola Craiovei, din motive care nu va privesc; 2000 - urmeaza o perioada de nerecunoastere a propriei persoane, de renegare a lui Dumnezeu, de revenire la El, de lacrimi, de zambete fortate... pierdusem tot ceea ce construisem pana atunci... 2002 - prima poezie buna scrisa de subsemnatul... urmeaza o perioada de glorie - recunoasterea profesorilor de limba si literatura romana, publicarea creatiilor in revista scolii, nopti lungi de betie si de scris, redescoperirea muzicii extraordinare a lui Tudor...
23 poezii, 0 proze
ENESCU ALINA MARIA
.....tot ce am fost, tot ce sunt, tot ce voi fi.... vor ramane...in praful universului ce se hraneste cu povestile sufletelor noastre
1 poezii, 0 proze
Ruse Florian
Am reuşit să şterg aproape tot ce am postat pe aici. Nu ştiu de ce nu pot face să dispară şi ultimele 4 titluri rămase, adică : Zădărnicie, Povestea unui vânător, Nesfârșita toamnă, Lacrimi pe asfalt. Nu sunt decât un neînsemnat laic..., totuşi, dacă există vreun Dumnezeu pe meleagurile acestea, l-aş ruga să elimine şi aceste ultime 4 firimituri. Vă mulţumesc pentru găzduire!
2 poezii, 0 proze
Harhata Gelu
Nu am folosit alte surse de inspiratie decat iubita mea care m-a ajutat in tot ce am facut .
5 poezii, 0 proze
ARAmelia Radoi
Am o biografie deloc impresionanta pentru lumea poeziei. Tot ce am scris în adolescenta și putin după aceea este de mult cenușa. "Amintiri de versuri arse". Iar ceea ce împărtășesc aici este doar "biografia" trăirilor mele.
24 poezii, 0 proze
CVClimenco Victoria
Dacă am renunța să ne plângem de milă și ne-am gândi doar la ce a fost frumos?Dacă am zâmbi mereu când vedem o floare?De ce să nu rămânem copii ?Putem,lumea este a noastră:iubim,gândim,visăm. Nimic si nimeni nu ne poate împiedica să găsim fericirea.Să încercăm să privim viața așa cum este:o călătorie.Eu nu am regrete...și nici nu voi regreta,fiindcă tot ce am făcut sau voi face in aceasta viata,merită...stiu asta, O SIMT
5 poezii, 0 proze
Tot ce am pierdut
de Ciu Radu
Am pierdut versul cel iubeam Varful de ram Ce l-am indragit Intr-un asfintit Am fierdut si pana Ce-mi facu coroana Am pierdut versul Gandul, universul
Eu numar tot ce am pierdut
de Tiurin Ira
Eu numar tot ce am pierdut Si ma surprind de fiecare data Cum iar eu dau o suma mare Cam pentru tot ce am platit odata
cand m-am pierdut de tine...
de A V
Ce-am fost și ce-am ajuns? Nici nu mai știu cum eram. Nu știu cum fugeam de viață sau în vise cum mă avântam. Am pierdut orice contact cu sinele și-acum Parcă toată speranța s-a prefacut în scrum....
pariu pierdut
de Vlad Alexandru Ionut
n-am pariat pe dragoste si oricum am pierdut ce am avut adevarul a ramas nespus dar a aparut pana la urma caci am facut mai mult rau decat bine dar am incercat doar atat am incercat sa ma...
Pierdut si regasit
de Nicolae - Claudiu Marinescu
Din ceturile mintii amintiri am adus Despre un alt timp, alta lume, ce acum au apus Vad o umbra-n trecut, o oglinda crapata Sau se poate sa fie doar o fata-ngropata E un el... ce priveste... si...
am ceva pentru tine
de Valentin Eni
Sunt un om ce n-are parte De nimic pe-acest pământ. N-am nimic de dus în spate, Tot ce am eu port în gând. Sunt un om ce n-are nume. N-am nici chip, nici măcar haină: Le-am pierdut cândva în lume Și...
am incercat
de rusoiu raluca
Sunt atat de plictisita viata as trage-o prin sita Sa vad ce e bine si ce rau ,de ce am fost ursita Sa duc o viata grea,una nefericita,una indiferenta Nevoie de o gura de aer am da` am una...
Vremuri ce-au trecut
de Erdei Sergiu
Vremuri ce-au trecut Îmi aduci aminte de acele vremuri, ce-au trecut În care eu te urmăream, fără să mă vezi. Cu atâta lume-n jur, și totuși eram atât de singur, Căci îmi lipseai, doar tu mă...
când m-am născut nu m-astepta nimeni
de Dorina Șișu
─ Dar viața ta? Nu ai copii? Nu ai soț? Nu ai surori, neamuri... ─ Am venit pe lume fără să mă aștepte nimeni, acum plec fără aplauze. Viața mea a fost întâmplătoare. Copil? Da. Soț? Da....
Omul care a mâncat tot timpul
de Macovei Costel
E suficient să crezi pentru ca totul să se întâmple. Așa îmi spuneau toți de când m-am născut. Și eu știam că cred dar nu înțelegeam de ce nu se întâmplă nimic. Şi am crescut fără prea multă bătaie...