"Surorile de caritate" – 3832 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
JGJohn Galsworthy
Motivația Juriului Nobel: "pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte" John Galsworthy (n. 14 august 1867 - d. 31 ianuarie 1933), prozator englez este laurat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932. John Galsworthy s-a născut la 14 august 1867 la Kingston Hill(comitatul Surrey), într-o familie de juriști a căror bunăstare a prosperat sub domnia reginei Victoria. Împreună cu frații și surorile lui, el a crescut în casele din ce în ce mai splendide, pe care tatăl său, mare proprietar funciar, le construiește în apropierea Londrei. După studii întreprinse la Harrow și apoi la Oxford, el intră în barou, dar curând va părăsi această profesie. O idilă nefericită îl deprimă atât de mult, încât tatăl lui îl trimite într-o călătorie pe mările sudului, în cursul căreia este obligat să se familiriazeze cu dreptul maritim. În drum spre Australia pe pachebotul Torrens, John Galsworthy se împrietenește cu un ofițer...
2 poezii, 0 proze
MMMihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...
2 poezii, 0 proze
ABAnne Bronte
Anne Bronte s-a nascut la 17 ianuarie 1820 la Thornton, Yorkshire, Anglia. Era cel mai mic dintre cei sase copii ai reverendului Patrick si a sotiei sale Maria Bronte. Alaturi de celelalte doua surori ale sale, Charlotte si Emily si de fratele Branwell, ea a supravietuit mamei, care moare in 1821, si altor doua surori, Maria si Elizabeth, care au decedat in acelasi an – 1825. Cea mai mica dintre surorile Bronte, Anne a ramas in istoria literaturii britanice ca romancier si poet. Initial ea a folosit ca si surorile sale un pseudonim masculin, Acton Bell, pentru a publica in prima lor carte – de fapt una dintre primele carti publicate exclusiv de catre autori-femei. In volumul lor de debut POEMS BY CURRER, ELLIS AND ACTON BELL (Poeme de Currer, Ellis si Acton Bell, 1846, vandut in doar doua exemplare) Anne isi exprima dorinta de libertate “Poor restless dove, I pity thee; / And when I hear thy plaintive moan, / I mourn for thy captivity, / And in thy woes forget mine own.” – Biata...
16 poezii, 0 proze
EBEmily Brontë
Naștere – 30 iulie 1818 Thornton, West Yorkshire, Anglia Deces – 19 decembrie 1848 (la 30 de ani) Haworth, West Yorkshire Emily Jane Brontë (n. 30 iulie 1818 - d. 19 decembrie 1848) a fost scriitoare engleză, cunoscută mai ales pentru unicul ei roman La răscruce de vânturi. A fost al cincilea din cei șase copii ai lui Patrick and Maria Branwell Brontë. Tatăl era profesor, ca ulterior să devină ministru. În afară de câțiva ani nefericiți petrecuți într-o școală religioasă, descriși mai târziu în romanul ei, cea mai mare parte a studiilor le-a efectuat alături de tatăl ei. Ca și surorile ei, a trăit o viață izolată. A murit la 30 de ani de tuberculoză. Opere În 1847 publică singurul ei roman "La răscruce de vânturi", tradus în limba română de Henriette Yvonne Stahl. În colaborare cu surorile ei, Anne și Charlotte, a scris versuri, care au fost publicate în 1845 sub titlul Poems.
10 poezii, 0 proze
UUrmuz
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeș. Visa o carieră de compozitor, citea literatură științifico-fantastică, descrieri de călătorii. Face studii de drept și, după luarea licenței, funcționează ca judecător în județele Argeș, Tulcea și la Târgoviște. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casație. Începe să scrie, aparent fără conștiința că produce literatură, numai pentru a-și distra frații și surorile, parodiind cu niște false automatisme academismul prozei curente. Textele lui îi atrag atenția lui Tudor Arghezi, care îi găsește pseudonimul și îi publică, în 1922, în două numere consecutive din Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate, "antiproză" intitulată ironic "roman în patru părți", în care face o serie calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor: oamenii coboară nu pe scări, ci din maimuță; o masă fără picioare bazată pe calcule și...
4 poezii, 0 proze
LRLiviu Rebreanu
Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885, comuna Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 1 septembrie 1944, Valea Mare, județul Argeș) a fost un romancier, dramaturg și academician român. Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca - azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). Din păcate, nu toți frații sau surorile sale au supraviețuit până la majorat. În tinerețe, mama sa (1865/1945) era pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila, etc. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului. Potrivit afirmației scriitorului: În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu. În scrierile sale de...
6 poezii, 0 proze
VAVasile Avram
Născut la 17 iunie 1940, în satul Lemniu, jud. Sălaj. 1962-1967 Facultatea de Filologie (2 ani la Timișoara, apoi 3 la Cluj unde frecventează și sursurile de filosofie ale lui D. D. Roșca) - 1967-1968 profesor de limba și literatura română și franceză la Școala Generală Holbav, Brașov. - 1968-1976 Redactor, șef de secție și secretar de redacție la yiarul județean "Informația Harghitei" din Miercurea-Ciuc - 1970 predă la Editura Eminescu romanul "Flama" (nepublicat) - 1976 se stabilește la Sibiu, fiind angajat la conducerea Centrului Județean al Creației Populare, îndrumă cercetări etnologice, valorifică datini și obiceiuri folclorice, colaborează la "Transilvania" și "Tribuna Sibiului" cu rubrici permanente. - 1976 publică împreună cu Petru Dumbrăveanu volumul "Tentația naturii. Peisajul și portretul în creația artiștilor plastici amatori". - 1980 scrie prima variantă a poemului transcendental "Elegiile Orhideei" - 1983 predă la Editura "Cartea Românească" romanul "Legat la ochi",...
3 poezii, 0 proze
ATAlex Tocilescu
Apar pe lume prin `77, în București. În `89, plec în Germania, unde stau și acum, studiind istoria, muzica și fotbalul. Debutez în România Literară prin 2004, scriu o prefață la Castelul Surorilor Grimm de Theodor Denis Dinulescu în acelasi an, îmi apar niște poezii în ziarul Ziua în 2005, primesc premiul fundației Orient-Occident pentru "Debut în poezie la cenaclul USR", și la sfârșitul lui 2005 îmi apare un volum de proză scurtă, "Eu et al" la editura Polirom. Dupa care niste pauza, curmata de aparitia romanului relativ pornografic "Carne cruda" la editura Brumar, in Mai 2007. That's all folks!
59 poezii, 0 proze
LSLiviu Ioan Stoiciu
de completat Fișa biobibliografică Liviu Ioan Stoiciu s-a născut la 19 februarie 1950, în comuna Dumbrava Roșie (Canton CFR) -– Piatra Neamț. Prenumele tatălui: Ioan. Copilărie la Cantonul 248 – Halta CFR Adjudu Vechi (la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și la 4 kilometri de orașul Adjud), mutat cu părinții aici din 1951 (în acest an, pe 21 iunie, îi va muri mama, Ioana Sandu; după recăsătoria tatălui, va fi crescut de mama adoptivă, Elena Berescu și va avea un frate și trei surori). Școala primară și elementară (până în clasa a VI-a), în comuna Adjudu Vechi. Adolescență (începând cu clasa a VII-a) la Adjud, regiunea Bacău / județul Vrancea. Absolvent Liceu teoretic (diplomă bacalaureat umanistică) Adjud, promoția 1967 (în anul 2000 i-a fost acordată diploma de “Cetățean de Onoare al orașului Adjud”). Studii superioare – filologie și filozofie (anual întrerupte ; 1967/1968 – Baia Mare și între anii 1971 și 1975, cu absențe – București, și cu un an de studiu pierdut – Cluj, inclusiv...
5 poezii, 0 proze
PMPandele Maricica
Absolventă a Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării. Oricum, nu contează. În prezent, programator. Viața aduce multe surprize. Contact: maricica.pandele@gmail.com
39 poezii, 0 proze
Surorile de caritate
de Arthur Rimbaud
Un tînăr cu privirea sclipind, cu pielea brună, Frumos în goliciunea-i la douăzeci de ani, Cu fruntea-n cerc de-aramă, slăvită-n clar de lună, L-ar fi iubit și-un Geniu, pe-ăst tînăr, la persani,...
Surorile de caritate
de Arthur Rimbaud
Un tînăr cu privirea sclipind, cu pielea brună, Frumos în goliciunea-i la douăzeci de ani, Cu fruntea-n cerc de-aramă, slăvită-n clar de lună, L-ar fi iubit și-un Geniu, pe-ăst tînăr, la persani,...
Ganduri proprietate privata
de Sorina Nelis
Ganduri „proprietate privata”…. ……….Ce inseamna la urma urmei proprietate?..Dar privata ce inseamna?.Cu ani in urma cand eram,evident,mai tanar ma intrebam toate astea.Acum insa ma indoiesc si de...
Coșmar
de Ion Caraion
Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră. Șrapnelele ne-njura; curg apele dense cu oloi extras din greabănul cu vinețeală caldă. Ne...
Grammii-Pe marginea prapastiei
de Armand Sperlea
Erik privea spre femeia care stătea liniștită pe pat. --Chiar nu îți aduci aminte cum ai ajuns aici? Femeia mai privi o dată la pereții de metal, ca și cum i-ar fi văzut pentru prima oară. --Nu. Eu...
Timpuri și destine
de valeriu danalachi
După plecarea mezinului, gospodăria rămase fără talpă băiețească. Tata făcea zâmbre. Cine-i mai urca lui popușoi în pod, cine-i mai tăia lemne?.. La început i-a venit greu, mai ales la o treabă...
Academia condamnaților pe viață
de Cosmin Dragomir
Dacă „Dilema veche” găzduiește rubrica „mergi pe mîna mea” , eu, cititorul fidel al săptamînalului am dat ușor pe lîngă și am mers pe mîna „22”-ului, mai precis, al topului literar din \"Bucureștiul...
tricotaj de amintiri - 4 -
de Mateuț Stela
Scuturată de frigul amintirilor, Luminița își puse lucrul la o parte. „Toate astea or să-mi vină odată de hac. ” își zise căutând cu înfrigurare un extraveral. Își simțea inima bătând cu furie motiv...
Miloš Crnjanski, mai mult decât un nume de stradă
de Dușan Baiski
O uliță-n Mehala De regulă, multora prea puțin le pasă de cine sau ce se ascunde dincolo de numele străzii pe care locuiesc. Iar dacă i-a interesat cu adevărat cândva, a fost după Revoluția din...
Amintiri, de la Fundeni
de Mahok Valeria
III După toate cele povestite, am revenit acasă, unde lucrurile au luat o întorsătură cu totul amețitoare. Așa cum am mai spus, mama avea întotdeauna soluțiile problemelor la purtător, prima dată în...