"Sunt atât de" – 21761 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
Mirela Lemons
Chiar daca sunt atat de departe de tot ce-mi este drag inca nu mi-am uitat graiul si dragostea de a scrie.
1 poezii, 0 proze
Petcu Nina
Sunt eu..si atat!..Asta as putea spune despre mine, in masura in care nici macar eu nu ma cunosc..Cunosc doar fragmente din mine si din ceea ce eu reprezint...sunt o straina intr-o lume straina..si cu toate astea sunt nepretuita, nu sunt atat de mica intr-o lume atat de marunta din mana divinitatii..sunt usor nebuna si usor introvertita..sunt om si barfesc fara sa vreau, sunt om si gresesc fara a avea neaparata cunostinta de asta, sunt om si mint cand cred ca spun de fapt adevarul si fur (chiar daca numai meserie!)..si plang..si rad...si ma intristez atunci cand ar trebui sa rad de fapt..din pacater sau din fericire,iubesc animalele mai mult decat pe oameni..asta-s eu..iar detaliile nu ar mai conta!
1 poezii, 0 proze
anefi noris saihan
In a fi eu asa cum credeam ca sunt am gasit mai mult decat o simpla persoana , am inteles si am vazut prin mine mai mult decat ceea ce am crezut ca sunt, am vazut mai multi de eu fiecare mai diferit axat pe ceva mai special am inteles am aflat am studiat si am apreciat ca nu doar durerea razbate in inima mea distrusa de ganduri.Ravasit complet , insa , intr-o lume intunecata de nepasta poluorii si a distrugerii , prea oarba pentru a simtii si a intelege ca se mai poate daruii iubire m-am izolat intr-un colt umbrit ferit de lumina pentru ca oamenii sa nu il poata vedea.Cuvintele sunt multe dar prea putine insa pentru a povestii viata unui om cu toate ca sunt atat de putine un autor se straduieste .Un somn lung pare cam am trait intr-o lume necunoscuta parca candva din care acum in sfarsit trezit de sunetul disperarii si agoniei umane , in sfarsit trezit de tot ce era odata de tot ce visam intrepatruns printre randuri de pagini in care aratam totul , am ajuns sa inteleg ca a simtii...
3 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
Adrian
Animalele nu sunt chiar atat de proaste cum par... Ele n-au nici doctori si nici avocati!
1 poezii, 0 proze
Chirica Andreea
Sunt doar un cosmar a unei copile prost inspirate , ce m-a uitat in acest canal infernal al lumii si incerc sa supravietuiesc cum pot . Am incercat ( si inca incerc) sa duc o viata normala , si am copiat toate gesturile si aclimatizarile celor din jur ; asa ca m-am casatorit si am facut un copil . Mi-am dat seama ca nu este atat de urat pe cat pare , ci doar plictisitor uneori . Dar....atata timp cat un nebun ca mine isi duce veacul intr-o astfel de lume , mereu va gasi ceva atractiv , sau ceva de care sa se lege pentru a-si infrumuseta viata . Unul dintre acele lucruri este copilul meu LUKE ..... un vis devenit realitate :X .... o utopie a unei vesnicii abstracte .
1 poezii, 0 proze
LMLeonardo Meriseanu
Sunt un liber simt de vorba, n-am biografie-n norma...restul... sunt cam educat cu cei ce stiu si au de dat! Copilaria mi-am petrecut-o intr-o mirifica oaza de frumos - vacantele la bunici, in oraselul Moinesti de pe meleagurile moldave`, iar anii adolescentei si restul copilariei in fascinanta Craiova, acolo unde viata e intr-atat de vie la 18 ani incat simti ca zbori spre nori`, ceea ce m-a incurajat pe aceasta latura poetica a mea. Ar mai fi de spus ca provin dintr-o familie de artisti...tatal arhitect` , ceea ce m-a inclinat spre scris si pictura , printre alte hobby-uri de-ale mele. Pot spune ca am pasiuni destule, fiind un nonconformist si in acelasi timp un polivalent ca obiecte de ocupatie. Biografie: Liceul Traian Vuia Craiova ; Scoala Tehnica Masuratori si Devize Constructii Craiova ; Facultatea - Sectia Agroturism si Montanologie Craiova ; Apoi cativa ani de Medicina Veterinara in Timisoara : latura cunoasterii aparitiei si diversificarii vietii m-a impins spre cunoasterea...
40 poezii, 0 proze
SSsimion sofia
Sunt din Mangalia, dar locuiesc in Bucuresti pentru ca sunt anul I la Academia de Studii Economice la sectia Economie Agroalimentara si a Mediului. Am 19 ani cam atat despre mine...;)
5 poezii, 0 proze
TAtudorache gabriela andrada
sunt nascuta in zodia varsatorului.am inceput cu asta,pentru ca eu consider ca aspectele generale ale zodiilor spun mult despre caracterul unei persoane.imi place sa cred ca sunt o persoana buna,pentru ca sufletul este cel care te reprezinta.nu pun accent pe material,deoarece in ziua de astazi materialul deterioreaza interiorul.cam atat despre mine.. nu prea imi place sa ma descriu.
2 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
sunt atât de...
de Bogdan Nicolae Groza
sunt atât de slab încât pot intra prin urechile acului să-mi cos deschizăturile ridurilor din inimă sunt atât de mic încât mă pot strecura pe sub umbră să-mi desfrunzesc contururile sufletului...
Sunt atât de
de Cioban Stela
sunt atât de îndrăgostită iubirea este un obiect tăios înfipt în inimă doare atât de mult dar nu pot să-l scot fără să-mi smulg inima s-o fac să sângereze până la moarte te iubesc dureros de mult cu...
Sunt atât de orb în privirile voastre
de Daniel Dăian
încât îmi vine să vomit un cutremur care să vă trezească pe toți!
Sunt atât de naiv...
de viorel gongu
Sunt atât de naiv sau inconștient uneori îmi doresc încă o revoluție una adevărată cu morți și răniți pentru idealuri. Nu mai vreau victime planificate... Îmi dau seama că pare o utopie totul pare...
Sunt atât de urât...
de Eugen Galateanu
Femeile nasc când mă văd Automat Și pruncii mai urlă puțin Pe-nserat Sunt atât de urât- ca un fund de bovină Sunt atât de urât-văr cu pesta porcină Sunt atât de urât ca un pârț de mașină Și poate cel...
Sunt atât de sigură!
de Ileana Popescu Bâldea
Aerul bâzâie. Aud respirația cuvântului într-un sâmbure. Seara sângele țipă, alunecând pe tulpină. Mă dor literele și ochii lor! Vedenii?..Aievea?.. Parcă văd printre rădăcini cum se sfărâmă lumina,...
sunt atât de săracă niarne
de Rodica Lupu
sunt atât de săracă niarne n-am nici o bogăție decât trecătorul acesta de trup și nu pot să-i zidesc nici o margine sau să-i înlocuiesc o ulucă putrezită de intemperii dinlăuntru-mi mai mereu se...
sunt atât de simplă
de ioana negoescu
eu sunt atât de simplă țin în brațe toți copiii lumii îi alăptez până mor am doar o clipă să te întâlnesc o singură clipă după care stăpânii zilelor mă vor striga ca pe o sclavă sunt atât de simplă...
sunt atât de mult în tine încât nu mai știu din care parte este joi
de Daniel Dăian
la sfârșit mi-au acoperit pleoapele cu două monede galbene îmi spuneau că doar așa se adoarme în locul acesta chiar dacă eu le-am spus de multe ori că nu îmi aduc aminte somnul și este prea astăzi să...