"Stramba" – 12567 rezultate
0.01 secundeMeilisearchoprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
LILermontov Mihail Iurievici
Mihail Iurievici Lermontov (rusă: Михаил Юрьевич Лермонтов, n. 15 octombrie – 3 octombrie stil vechi – 1814 d. 27 iulie – 15 iulie stil vechi – 1841) a fost un scriitor romantic rus. În scurta lui viață a fost un dușman declarat al țarismului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor lângă tron pitiți, a celor de lege ocrotiți. Biciuind cu versul lui de fier și pară viciile societății contemporane și strâmba ei întocmire, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor huliți de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov ia drumul surghiunului, fiind trimis in Caucaz,din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în...
76 poezii, 0 proze
NRNicolae Anca Rodica
Sunt o picătură ce străbate universul alături de tot albastrul pământului...
13 poezii, 0 proze
kolozsvari monica
Deschide ochii si realizeaza Ca poti sa iubesti acum si aici Ca viata-ti ofera o cale hoinara, Si pleci ratacind spre mii de alte ganduri, Priveste cum zbori si mergi mai departe Si drumul vietii domol il strabate....
1 poezii, 0 proze
Florica Rus
|Florica Rus 13 clasa a7-a AS VREA... As vrea... Sa pot zbura Pe cerul intunecat Sa patrund intr-un loc de neuitat. Sa patrund intr-un vis de aur Strabatut de izvorul fericirii Tesut de pliul nemuririi. Deasupra lui sa reflecteze Mirajuri feerice sa nu-nceteze. O lumina rupta din stele Sa se scalde in izvorul fericirii mele. Sclipiri de soare In flori ilustre, Sa-mi umple inima de fericire Si-un luceafar intre stele Sa se scalde in izvorul fericiri
38 poezii, 0 proze
MSMihaela-Iuliana STANCU
DESPRE VOLUMUL "RE-VERS" Mihaela-Iuliana Stancu este o pascaliana trestie ganditoare ce-si inalta subtiratica ei coloana de simtire sub o bolta a varstei ,cand tulburata de vartejuri si patimi solare,cand strabatuta de adierile aromiroare si misterioase ale noptii. Vrajita de indepartate chemari bacoviene sau blagiene,Mihaela ramane un teritoriu poetic insemnat cu pecete razesasca de stapanire.In versurile ei suple, topite in valurile ritmice si simetric distribuite ale unei respiratii lirice proprii,ea canta si descanta,cheama si blesteama,doreste si dojeneste,se daruie si se naruie cu gratia si resemnarea unei fatalitati feminine asumate.Poezia ei adolescenta este un scaldat continuu intr-un lac vrajit,incarcat cu nuferi de trairi si intelepciune nascuti in dulcele namol al iubirii si tasniti apoi floral si candid spre cer. Autenticitatea scriiturii poetice a Mihaelei Stancu sta in simplitate ,fluiditate,lipsa aproape totala de artificii moderne si vulgaritati postmoderne.Este un...
18 poezii, 0 proze
LSLuis Sepulveda
Probabil cel mai faimos scriitor chilian contemporan, Luis Sepulveda, născut la Ovalle în 1949, a străbătut încă de foarte tânăr teritoriile posibile ale geografiei și utopiei, din selva amazoniană în deșertul Saharei, din Patagonia până la Hamburg, din celulele dictatorului Pinochet pe navele organizației ecologiste Greenpeace. Din 1997 trăiește la Gijon, în Spania. Din această viață extrem de agitată a dat la iveală povestiri și romane care l-au impus imediat drept unul dintre cei mai înzestrați romancieri și nuveliști sud-americani și nu numai. A debutat cu un volum de versuri, pe când avea doar șaptesprezece ani. Trei ani mai târziu îi apărea prima carte de povestiri, intitulată Cronicile lui Pedro Nimeni. I-au urmat romanele Bătrânul care citea romane de dragoste (1989, recompensat cu Premiul Tigre Juan), Lumea de la capătul lumii (1989), Nume de toreador (1994), Povestea unui pescăruș și a motanului care l-a învățat să zboare (1996), Jurnalul unui killer sentimental. Yacare...
4 poezii, 0 proze
MJMaria Jorj
"Accentul sfâșietor (patetic), de spovedanie absolută, este numitorul comun al etapelor parcurse de lirismul Mariei Jorj, de la cartea de debut, intitulată Exerciții de normalitate (Ed. Dacia 1992), până la volumul de față. Adresată sieși, lui Dumnezeu sau nimănui, mai degrabă decât semenilor, confesiunea neîntreruptă (delimitată, grafic, doar de asteriscuri, ca de stele negre), ce străbate aceste poeme, circumscrie un spațiu psihic al separării, al exilului voluntar, al dezerțiunii." Dan Damaschin Prefață la volumul Iată, mă-ncumet – 2009
2 poezii, 0 proze
IMIon Mureșan
Ion Mureșan (n. 9 ianuarie 1955, Vultureni, județul Cluj) este un poet și publicist român contemporan. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. După absolvire devine membru al cenaclului „Saeculum” din Beclean. Între anii 1981 și 1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu. Din 1988 devine redactor la revista „Tribuna” din Cluj. În prezent este publicist comentator la un ziar clujean și redactor-șef al revistei „Verso” din Cluj. A debutat cu poezie în revista „Cutezătorii” (1968). În 2005 a fost invitat în Franța în cadrul programului „Les Belles Étrangères”. Poeme Cartea de iarnă, București, Ed. Cartea Românească, 1981 Poemul care nu poate fi înțeles, Târgu Mureș, Ed. Arhipelag, 1993 Le mouvement sans coeur de l'image, traducere în franceză de Dumitru Țepeneag, Belin, 2001 Paharul / Glass / Au fond de verre, cu desene de Ion Marchiș, traduceri de Virgil Stanciu și Dumitru...
21 poezii, 0 proze
CPCristian Tudor Popescu
CRISTIAN TUDOR POPESCU (nãscut în 1956, București), absolvent al Facultãții de Automatizãri și Calculatoare, București, promoția 1981, este redactor-șef al ziarului —Adevârul. În 1987 publicã, la Editura Albatros, volumul de nuvele SF Planetarium, pentru care primește premiul Congresului European de SF de la Montpellier. În 1991, apare romanul Vremea Mânzului Sec, la Editura Cartea Româneascã, iar în 1993, antologia SF Imperiul oglinzilor strâmbe, la Editura Societãții —Adevãrull,. În 1995, traduce Edificiul nebuniei absolute, de Stanislaw Lem, publicatã la Editura Univers. Cristian Tudor Popescu este redactor-sef la cotidianul “Adevarul” si unul dintre cei mai prestigiosi gazetari din Romania de dupa 1989. Este absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din Bucuresti. A debutat ca prozator SF. Carti publicate: „Planetarium” (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); „Vremea minzului sec” (Cartea Romaneasca,...
2 poezii, 0 proze
Stramba
de Parfenie Iliieas
La marginea iazului din sat Creștea o Răchită Și creștea Mândră Răchita Toți sătenii o admirau Și mulți se odihneau La umbra ei bogată... Și stăpânul cu casa Pe malul iazului Avea grijă de ea......
Strâmbă-Lemne
de Ion Diviza
Pădure fără-o uscătură N-a fost și nu va fi, e clar, Dar ce te faci, literatură, Când uscătura-i pădurar?!
Iubire stramba
de Cris
Stiu unde te-ai dus demult Desi nu-mi pasa de-acel loc Dar am uitat un amanunt: Ti-am dat curaj si ti-am urat \"noroc\". Chiar crezi ca-mi poti feri iubirea De tot ce-i jeg, mirositor si ud? Crezi tu...
Reverie stramba
de Dani Bartolini
Aș lua ispita-n palme S-o simt, să o apuc, Să cern visul ce doarme, Să-ți fiu.Când tu visezi...uituc. Aș pune visu-n seară, Aromă-n dimineață, Aș înalța pe scară, Tăcerea-ntemnițată... Þi-aș rupe...
îmbinare strâmbă
de silviu dachin
fum lipit cu indiferență pe culoarea albastră crescută sensibil înlăuntrul fiecăruia din noi pe scară au mai coborât liniștea purtând o rochie rece cu franjuri câteva cuvinte imposibil de articulat...
Casa strâmbă
de Morar Nucu
ne-am construit casa pe o fundație de fum din vorbe șubrede ieșite din limbi viclene suntem români, creștini, bărbați, oameni toate închisorile lumii ferecându-ne cocorii înlănțuiți în mituri de...
Recviem pentru o lume strâmbă
de Sorin Stoica
E secetă și mă întreb de ce nu plânge Nici cerul când ne vede așa de răi și seci, Poate că natura la piept nu ne mai strânge, Sătulă să-și răsfețe copiii prea zevzeci. Nu se mai fac cireșe, merele nu...
Clișeu15: Jumătatea strâmbă
de Ottilia Ardeleanu
Ce oribil să ai trupul sfâșiat de durere și de mânie, în același timp! Sunetul acela al ascuțitului pe un polizor cenușiu cu mult mai rotund decât brâul soarelui, un du-te - vino abraziv ucigător în...
De ce e lumea strâmbă...
de Dumitru Sava
Pentru că de regulă cei norocoși prosperă cei frumoși doar speră târfele aspiră mișeii complotează hoții fură popii mint geniile visează savanții doar experimentează bolnavii conduc cei curajoși...
Atunci tăcerea se strâmbă și ea
de ștefan ciobanu
(scrisă în A.T.I. cu perfuzie de sânge și mască de oxigen) Totul se desparte în două când te naști și totul pare o minune de fapt e propriul centru ce-l îmbraci cu gânduri emoții și fluturi din...