"Stati si nu mai plangeti" – 20165 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
PSPanainte Sveatoslav
Sunt născut pe 28 Mai 1984 în orașul Hîncești Republica Moldova. În anul 2002 am absolvit Liceul Teoretic din satul Lăpușna în care mi-am petrecut copliăria. În August 2002 am susținut cu brio examenele de intrare la Universitatea de Stat din Moldova Facultatea Relații Internaționale Științe Politice și Administrative specialitaea Administrația Publică, obținînd un loc la buget. În Iunie 2006 am absolvit Facultatea susnumită obținînd titlul de licențiat în Administrația Publică tilul licenței fiind “Administrația Publică Locală fundament al puterii locale".In periaoda anilor de studenție am fost membru al partidului social liberal și în perioada Septembrie 2002- Martie 2005 am participat activ la viața politică din Republica Moldova activînd mai mult în capitala Chișinău. În 2005 cînd s-a produs actul de trădare al dlui Serebrian care ne-a promis ca nu va vota un președinte comunist, eu și alși membri de partid în număr aproximativ de 50-100 de oameni am părăsit partidul și nu am mai...
108 poezii, 0 proze
Ion Iovan
Va rugam sa nu mai inscrieti texte ale acestui autor. Motivul il gasiti mai jos: ----- Original Message ----- From: "Folium" To: Sent: 19 mai 2005 20:36 Subject: incalcare de copyright > Vă avertizez încă o dată să încetați publicarea de texte pentru care nu > aveți aprobarea autorului. > Ați permis din nou copierea prozei Comisia specială, IV,de Ion Iovan. Veți > șterge sper de urgență textul din sit și veți lua măsuri pentru încetarea > acestei stări de lucruri, fără a vă mai găsi scuze. > > Bogdan Iovan > >
0 poezii, 0 proze
SSSomesan Sergiu
Mereu am spus că pentru cititori este importantă opera unui scriitor și nu locul unde, mai mult sau mai puțin întâmplător, a venit pe lume. Dacă acest scriitor va ajunge celebru, se vor găsi destui biografi gata să-i descâlcească ițele biografice, iar dacă nu, cui îi va mai păsa de el? Dar ca să satisfac, totuși, niște minime curiozități am să spun că m-am născut la 8 decembrie 1954, în orașul Reghin, iar școala am făcut-o în prea multe localități pentru a le menționa pe toate. (Le amintesc pe cele unde am stat cel puțin un an, în ordine cronologică: Ocnița, Teaca, Lunca, Codlea, Petroșani, Brașov). De scris am început să scriu prin clasa a șasea, pe când învățam în Codlea și profesorul meu de română mi-a sesizat talentul de povestitor, îndemnându-mă să scriu. Iar pentru a scrie - mi-a spus el - trebuie să practic cât mai multe meserii pentru ca, atunci când voi ajunge scriitor - el era convins de asta - și voi scrie despre un personaj sau altul, să știu despre ce vorbesc. De aici...
130 poezii, 0 proze
DADragoi Ana-Maria
voila: nascuta in 84 in orasul pe care cred ca mi s-a permis sa il aleg, in mod curios, inainte de anxitatea primara; imi plac girafele si culoarea galbena (mai nou) nu-mi place cand mi se usuca buzele scriu versuri numai cand am inspiratie si cand nu pot sa imi exprim verbal sentimentele, in stari de oboseala accetuata sau de durere coplesitoare; cred ca iubirile platonice sunt cele mai puternice pentru ca nu au cusur dar si cele mai rele cu stima de sine in mod obisnuit am momentele mele de copilarie, prostie, carisma si culoare viata mea nu e o poezie iar poezia nu e viata mea sunt doar un om care isi indeplineste din cand in cand o nevoie: aceea de a a se exprima
23 poezii, 0 proze
Valeriu Matei
1959 Se naște la 31 martie, în comuna Cazangic, județul Lăpușna, Basarabia în familia lui Nicolae (1922 – 1981) și a Sevastiței (n. Cătană, 1924-2009), țărani cu școală românească. La vârsta de cinci ani mama îl învață să scrie și să citească atât cu alfabet cirilic, cât și cu alfabet latin. 1966 – 1974 Urmează școala medie incompletă din satul natal, astăzi gimnaziul Mihai Viteazul; redactează revista literară a școlii Luceafărul. În 1973 debutează în presa pentru copii, dar bucuria debutului nu ține prea multă vreme - P.Meniuc, redactor la revista unde trimite versuri îl îndemnă să „nu mai scrie versuri triste”, sfătuindu-l: „ar fi bine să te inspire viața luminoasă de azi”. 1974 – 1976. Urmează școala medie românească nr. 2 din or. Leova, pe care o absolvă cu medalie de aur; se remarcă în cadrul olimpiadelor din Republica Moldova la limba și literatură română și istorie. 1976 – 1979. Este student la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie; frecventează cenaclurile...
0 poezii, 0 proze
MMMihaela Micu
In locul biografiei unei persoane, as vrea sa arat caracterul animalului meu de companie. Ghemotoc Să mă prezint... Ghemotoc, îmi pare bine de cunoștiință. Presupun că vă sună cunoscut numele de „Real” ? Deci trec peste orice descriere. Ceea ce nu știți voi este că, până nu demult, acolo a fost casa mea, o mare înghesuială unde am trăit cu frații și surorile mele, sau cel puțin asta îmi place să cred. În fine... lume multă, mâncare puțină, libertate redusă, iar despre dreptul la exprimarea propriei opinii nici nu mai încape vorbă. Toate astea până când i s-a năzărit unei fete să facă o vizită la căminul numărul 10, destinația Craiova, cartier Lăpuș, și văzând niște tizi de- ai mei, i-a venit straucita idee, ei și bunei sale colege de cameră, și prietenă...(spiritul_liber), să mă adopte pe mine. Nu vă spun cum, lăsându-vă pe voi să ghiciți. Așa am devenit „ șoricelul de bibliotecă ” , știu, nici eu nu cred asta, dar voi... Agitat la început, speriat de necunoscut, dar cu o...
2 poezii, 0 proze
Costin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
Mahmud Darwish
1941: Mahmud Darwish s-a născut într-o familie de proprietari de pământ, în satul Birwa lângă Akko, Palestina. 1948: Familia lui Darwish se vede nevoită să părăsească forțat satul, după ce acesta a fost declarat ca aparținând noului stat – Israel. 1949: Familia lui Darwish se întoarce pe teritoriile care acum sunt ale Israelului și se stabilește în satul Dayru-l-Assad. 1970: După numai un an de universitate la Moscova, Darwish se decide să nu se mai întoarcă în Israel și rămâne la Cairo, Egipt. 1972: Darwish se mută la Beirut, Liban, unde începe să colaboreze cu OEP ca editor al lunarului Šu\'un Filistiniyya, Afaceri Palestiniene. 1975: Este numit director al Centrului de Cercetări OEP. 1982: Odată OEP expulzat din Beirut, după invazia israeliană, Darwish se mută în Cipru. Primește Premiul Ibn Sina. 1983: Primește Premiul Lenin. 1987: Darwish este ales în Comitetul Executiv al OEP. 1993: În semn de opoziție față de Tratatul de la Oslo, renunță la această funcție. 1996: Darwish se mută...
19 poezii, 0 proze
Stati si nu mai plangeti
de Grosu Ady Valentin
Stați și nu mai plângeți decât ale voastre păcate Cu toții aveți cunoștințe care au avut sau care au copii bolnavi și care plâng de suparare, care îl supără pe Dumnezeu neîncrezându-se în El...
Adoris si Kromia(38)
de Viorel Darie
Adoris si Kromia(38) Presimțind sfârșitul apropiat al cetății, perșii nu-și mai riscau fără rost viața pe sub ziduri ci așteptau, cu răbdarea lor orientală, ca în interior lipsa de hrană și de alte...
Saracii de pe planeta Cozira
de elena gheorghiu
Pe planeta Cozira erau cele mai sărace viețuitoare din Univers. Erau neamuri de broaște țestoase, viermi inelați, șerpi veninoși și crabi anemici. Astăzi 7 ianuarie 3500, s-au adunat ca să se...
Scena 1
de ioana negoescu
Personaje: M - Moartea - o femeie între două vârste îmbrăcată sobru, sacou negru cam bărbătesc, fustă neagră. Părul negru strâns într-un coc la spate BM - bărbatul mort- în costum gri, cravată sobră,...
Muzeu
de Duma Adrian
În spatele acestui zid Se ascunde muzeul sufletelor de ceara. Ne putem regasi cu totii aici Mai zambitori și imobili Aidoma vietii noastre banale. Sintem cu totii egal rastigniti Incepand cu Adam cel...
Cartea vietii
de Adriana Mocanu
Când o viață dispare Rămâne doar durere. Când o făptură moare Se-așterne doar tăcere. Cu fețe-ntunecate Și ochi înlăcrimați, Cu strigăte deșarte, Nu vreți să îi lăsați! Lăsați-i să se ducă! E timpul...
CLIPA RAZBUNARII
de Drugas Cosmin Adrian
Intunericul de afara mi se potriveste: Singuratatea mea din nou loveste Amintiri crunte, si lacrimi disperate Tinerete apusa, prietenii uitate Nimic nu isi mai are acel farmec din trecut Lacrimile...
Există un Dumnezeu al pisicilor?
de Somesan Sergiu
Există un Dumnezeu al pisicilor? Eu, una, cred că există un Dumnezeu al pisicilor chiar dacă multora li se poate părea că acest lucru ar fi o blasfemie. Credința asta a mea vine din vremea când eram...
Noi nu mai suntem de mult tineri
de ion untaru
Poezia aceasta a fost inspirată de plecarea în vest a unei doamne, prietenă, avea editură, tipografie, am tipărit și eu o carte la dânsa, (soțul, intelectual decedat) la copii. Problemă de viață....
Diaspora și tinerii au vărsat acvariul în ocean!
de Nicolae VASILE
Între generații au fost divergențe de când lumea! Nu ar trebui să facem caz, în mod suplimentar, pe această temă. Și totuși, înclin să cred că prezentul actual reprezintă o situație deosebită față de...