"Starea urmei" – 20080 rezultate
0.02 secundeMeilisearchstarea-poeziei
Starea Poeziei
de Tudor Cristea
VVVasile Voiculescu
Vasile Voiculescu (n. 27 noiembrie 1884, Pârscov județul Buzău - d. 26 aprilie 1963, București ), a fost medic, poet, prozator și dramaturg român. Vasile Voiculescu se naște la 27 noiembrie 1884 in comuna Parscov Jud buzau ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Începe școala în satul Pleșcoi în anul 1890. Încheie cursul primar la Buzău. Urmeaza studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism citește pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Höfding, Pierre Janet și W. James, atras de psihopatologie și de psihofizică. Începe Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 - 1903), apoi trece la Facultatea de Medicină, în 1903, și își ia doctoratul în medicină în 1910. Se căsătorește cu Maria Mittescu, studentă și ea la Medicină, cunoscută în satul său natal, Pârscov. I-a...
3 poezii, 0 proze
ATAlexandru Mălin Tacu
Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...
65 poezii, 0 proze
Victor Titiu
Dacă vreodată treceți printr-un sat așezat la câțiva kilometri de Lechința lui Ion Vlasiu și la alți câțiva de Vaideiul lui Ion Horea, aproape de Ludușul lui Traian Furnea și nu foarte departe de Giulușul lui Eugeniu Nistor, sat tânăr cu mulți copii care tot la șapte pietre aruncate-n apă se scaldă și pescuiesc, care caută cu înfrigurare locul unde curcubeul iși pune piciorul pe pământ, care fac tăcerea sa cânte și își îngrădesc pădurea cu urmele pașilor, care învață sa citească în cartea cu vise, convinși că nicăieri nu e mai bine ca acasă, fiți siguri că sunteți în satul meu și vă poftesc la mine unde semințe de bostan sunt din belșug iar pâinea și sarea nu se termină niciodată. Fiți, deci, oaspeții mei dragi!
24 poezii, 0 proze
AMA. Pop Marțian
N. 8 iun. 1897, Șerbănești, Nenciulești, Vâlcea – 14 ian. 1969, București. Numele de stare civilă: Atanasie V. Popescu. Clasele primare le urmează în satul natal, Bălcești și în Drăgășani (1904-1908), cursul inferior la Liceul Carol I din Craiova (1908-1912), continuând la Școala Superioră de Comerț (1912-1916). În timpul satisfacerii serviciului militar urmează Școala de Ofițeri de Rezervă din Dorohoi. Din 1918, când este avansat sublocotenent, se angajează în armată, la Școala de Ofițeri din Craiova. În paralel, urmeazã Conservatorul Cornetti din Craiova, clasa lui Al. Dem-Dan. Demisionează din armată (1922) și este angajat actor la Teatrul Național din Craiova. A fost secretar literar la Teatrul Național din Craiova, profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (a fost și decan, o perioadă). A fost membru al Societății Scriitorilor Români. Debutează în revista Flamura din Craiova, iar primul său volum de versuri Serile cătunului, îi apare în 1929. A...
1 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
EDEliana Dima
Poezia mă aduce la starea completa de A FI, sa binecuvantez diminetile, asfintiturile si celelalte clipe dintre ele.
19 poezii, 0 proze
Plesca Raluca
"Inviere" este poezia care deschide volumul cu acelasi nume.Invierea din negru e starea de realitate pe care o traiesc si care mi-a redat luciditatea.
2 poezii, 0 proze
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
Munteanu Adina
Scrisul este o pasiune a mea prin care imi eliberez spiritul fie ca e trist vesel sau nepasator! Totul depinde de starea in care ma aflu. Contrar poeziilor mele sint o persoana foarte fericita si optimista, si sper ca versurile ce le-am scris sa va placa.
22 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
Starea urmei
de Victor Croitoru
Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi aparține, ce violentă rupere a zborului, ce bezmetică...
Starea urmei
de Victor Croitoru
Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi aparține, ce violentă rupere a zborului, ce bezmetică...
Starea urmei
de Victor Croitoru
Cu ce curaj să mai desprind Ideea din gândul meu răzleț și solitar, cine poate spune mai mult și mai bine decât inima, dragostea numai ei îi aparține, ce violentă rupere a zborului, ce bezmetică...
Victor Croitoru - Drumul în sus
de Valeriu Sofronie
Din toate care sunt și câte vor mai fi, un ceas adânc, un ceas de miazăzi mi-a pus sub subțiori pelin și busuioc din fiecare zi, fantastic joc, uitatul joc cu care spre-nserat în vorbă gândul mi l-am...
Singuratate (II)
de Adriana Camelia Silvia Popp
La urma urmei A inceput chiar sa-mi placa Starea aceasta de lucruri. Ca o moleseala ciudata ce te cuprinde, Dureroasa si ocrotitoare, totusi, Singuratatea...
Bucuria
de Frentiu Toma Adrian
“bucurati-va din plin;e singurul lucru bun,la urma urmei” Voltaire, BUCURIA Sfârșitul bucuriei este jalea In lumea asta n-ai tot bucurii Bucuria constituie calea Normală încă din pruncii De fiecare...
Epistolă către (ne) știuți
de Valeriu Perianu
Stol de piază rea anii presimțiri căzute în toată firea să fie sentimente de uz personal Uniforme de relief brăzdează cerul să crape timpul în bucăți de vietăți private ca nelegiuiri respectabile...
înainte de beția simțurilor a fost cidrul
de Calotescu Tudor Gheorghe
descoperit într-o zi de toamnă târzie de adam poate era o formă de a eluda cumva interdicția așa putea atinge seva cunoașteri fără să muște mărul dar asta îl cam amețea pe sărmanul bărbat și cum...
nu mai plânge Lenuș
de enea gela
te-am schimbat te-am hrănit acum gata cu plânsul așteaptă să crești mare oricum te vor înghesui în catacombe cu lichenii întunericului crescuți direct pe ziduri așa se va consuma starea ta de veghe...