"Stă scris pe filele din calendar" – 20037 rezultate
0.04 secundeMeilisearchMaria Constantin
M-am născut în 3 august 1967, în București. Scriu câte ceva din anul 1989. Sper că voi reuși să las posterității si ceva scris, ceva demn de luat în seamă, în afară de cei trei copii pe care bunul Dumnezeu mi i-a dăruit. Păpușa de cârpă Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că nu sunt decât o păpușă de cârpă și mi-ar oferi în dar o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, deși în definitiv aș putea să gândesc tot ce spun. Aș da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică. Aș dormi mai puțin și aș încerca să visez mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge în timp ce alții ar sta pe loc, aș rămâne treaz în timp ce toți ceilalți ar dormi. Aș asculta în timp ce alții ar vorbi și cum m-aș bucura de savoarea unei înghețate de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viață, m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu...
9 poezii, 0 proze
Ioana Nastase
M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...
7 poezii, 0 proze
George Talaz
George Talaz sau G. Talaz (n. 1890, Toporăști, jud. Vaslui, d. 1973) este pseudonimul lui George Antonescu, un poet, pictor și publicist care a colaborat la publicațiile Flacăra, Gândirea, Universul literar, Azi și mai ales la cenaclul profesorului M. Dragomirescu. A scris mai multe volume de poezii, dintre care Râsul apei (1923) și Sonete (1929) au fost premiate de Uniunea Scriitorilor Români, din care a făcut parte. În Istoria literaturii române contemporane, Eugen Lovinescu apreciază poezia ca având o solidaritate intimă cu natura, dar critică lipsa de originalitate a formei, impresia de atonie, vetusitate și de banalitate. Radu Boureanu spunea însă despre el: "Ca poet este un sincer, ca pictor stă sub semnul seninătății făcând o pictură pe care aș numi-o carnetul plastic al unui poet care se mărturisește fără ocoluri așa cum e: firesc, clar, reconstruit." Opere literare * Flori de lut, Casa Școalelor, București, 1920 * Râsul apei, Editura literară a "Casei școalelor", București,...
3 poezii, 0 proze
Preda Jeni
Cand am venit pe lume,Dumnezeu a avut un scop clar cu mine si anume acela de a iubi oamenii cu toata puterea fiintei mele,pana la epuizare,daruindu-le totul,pana la sacrificiu,chiar daca cele mai grele momente ale mele le-am,,savurat''singura. Iubirea de oamneni intr-una din manifestrile ei,este ceea ce sta la baza timidelor randuri pe care le scriu si care sunt de fapt o extensie pe hartie a ceea ce simt si gandesc. Desigur,unul cate unul,cei mai importanti oameni din viata mea, sunt actori pe scena gandurilor si trairilor mele cele mai profunde.Oamenii sunt inspiratia...si repiratia:)
7 poezii, 0 proze
Dobrescu Bianca
„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness
4 poezii, 0 proze
Marian Stan
Marian Stan este un poet român contemporan. Volumul său de versuri "Ne văd copiii" aparut la editura Curtea Veche în 2009 l-a determinat pe criticul Felix Nicolau sa afirme: "Marian Stan este un autor foarte subtil. El a câștigat pariul pe care l-a câștigat cîndva Creangă: e capabil să se adreseze și copiilor, dar și adulților. De fapt ceea ce face el este să se transpună în pielea copilului, să mimeze infantilul și să facă un proces părinților și adulților, în general. Marian îi vede pe adulți ca pe niște copii ratați și cred că toți, citind această carte, ne putem pune mari întrebări: unde ne aflăm noi acum, cît de anchilozați și de sclerozați suntem." Despre același volum de versuri, poetul Robert Șerban avea să spună: "'Ne văd copiii' este una dintre cărțile din care îi citesc cu bucurie fetiței mele care a 'sărit', nu cu mult, de doi ani. Iar ea stă, ascultă, zâmbește și repetă pe limba-i unele versuri. Ce dovezi mai clare că îi place? Asta pentru că Marian Stan reușește să scrie...
22 poezii, 0 proze
Matei Mircioane
M-am născut la Jamu Mare, în județul Timiș. Acolo am iubit, am aflat câte ceva despre capătul străzii, m-am plictisit, am fost înfricoșat-fascinat de tren, am căutat capătul lumii dincolo de izlazul comunal. Într-o după amiază de vară mi s-a părut că timpul stă pe loc. A fost cea mai lungă după amiază din viața mea. Aveam 4 ani când m-am mutat la Reșița. Am fost în Parcul Zoologic, pe Valea Țerovei, am fost sus pe Furnal, m-am căsătorit. Am doi copii. Pictez, scriu, observ că universul e negru și rece, cu puncte strălucitoare, fierbinți. Sunt membru al Cenaclului "Semenicul" din Reșița. Am publicat un roman în două volume: "Epopeea lui Ghimeș". Primul volum, cu titlul "Reșița", a apărut în anul 2000, la Editura "Menghina", Reșița, iar volumul II, cu titlul "Revoluția", a apărut în anul 2014, la Editura "Marineasa", Timișoara.
11 poezii, 0 proze
Helia Rimoga
Am debutat editorial in anul 2004 cu romanul "Destinatia finala" publicat de Editura Geea din Botosani. Am mai scris doua romane "Sah la regina" si "De ce n-a fost jelita Carmen Zgarbur". Viitorul meu literar sta sub o zodie incerta atat vreme cat nu stiu cum sa gasesc poarta de acces la edituri de anvergura nationala, nici nu fac parte din vreo comunitate literara cu deschidere catre marea critica de specialitate. Sper ca lucrurile sa se schimbe in bine intr-un fel sau altul.
152 poezii, 0 proze
Cernamorcenco Rebeca
..... Cand esti suparat scrie si nimic nu va putea sta in calea fericirii... Sunt mica, am 12 ani si de aceea poate nu am o biografie, sau realizari in viata. Insa as vrea sa devin cunoscuta in acest domeniu.Cu ajutorul vostru as putea macar sa imi imbunatatesc tehnica scrierii. Stiu, poate ziceti ca este doar un vis al unui copil, insa sunt mai matura, deoarece poeziile mele exprima mai mult tradarea, iubirea si viata. Accept orice critici, sfarturi si comentarii!
11 poezii, 0 proze
Ioana Stanciu
poezia mea este lumea ce-mi sta la picioare; nu tin cont de reguli atunci cand gandesc, simt, tremur, respir si scriu. sunt copil, iubesc, la distanta, imbratisez soarele dimineata, ma joc cu cearcanele celui de langa mine, colorez iarba cu talpile goale, ma-mbrac in camasi barbatesti, ma reincarnez vara in scoici, iar visele-mi penduleaza intre munte, mare, unde, nori, raze, ochi mari, gene lungi, zambete sincere.
5 poezii, 0 proze
Stă scris pe filele din calendar
de gheorghe Sarbu
fotosinteza socială nu bon ton-ul o face ci obrăznicia văd viața ca pe cel mai prost ecarisaj dintre cele mai proaste ecarisaje ... o clică de tineri și mai puțin tineri de la blocul vecin goi pușcă...
Străluciri diamantine în Israel (11)
de Doru Ciucescu
Am văzut multe moaște ale diverșilor sfinți, fragmente mai mari sau mai mici de oase încărnate ori descărnate, fixate sau nu în monturi de diferite forme, dar un trup întreg (de la firele de păr din...
La Oradea o sărbătoare de suflet: Gheorghe Grigurcu s-a reîntors acasă, la "Familia"
de Teodor Dume
Da, iată-l pe Gheorghe Grigurcu,(foto) după mai bine de 30 de ani, la 26 mai 2016, se reîntoarce la Oradea, în "urbea" de pe Criș, cum îi plăcea să spună, pentru a i-se recunoaște și confirma...
Ion Beldeanu: Inițiere în marea liniște bolnavă
de Valeria Manta Taicutu
Ion Beldeanu: Inițiere în marea liniște bolnavă Poetică, de un calm olimpian, trecerea despre care vorbește volumul lui Ion Beldeanu, „Indiferența textului” (Ed. Augusta, Timișoara, 2005), nu mai...
Telefonul roșu de la morgă
de Vasile Baghiu
Erau niște trepte pe care nu le-am mai urcat Și nu le-am mai coborît, o hrubă, dar și un salon de primire Unde tusea e un atu al distincției, un cîntec Permanent, insidios, profund, eretic, Unde...
Victor, clovnul din mine (fragment 5)
de Bejliu Anne-Marie
Ca o victorie asupra negurilor, inventăm/ reinventăm jocuri cu blajinii noștri. Reușim uneori să-i păstrăm cu gândul și mai ales cu acea privire interioară de care uităm adesea, la pieptul nostru, cu...
epifania
de Cătălin Al DOAMNEI
ce importanță are dacă eu nu am mai putut domina lumea așa cum stă scris în vechi tratate medievale din moment ce toată învățătura lumii nu înseamnă nimic în fața morții de multe ori ți-am arătat...
Cartea viselor
de rechesan gheorghe
El nu vorbește cuprins de rătăcire, El nu este decît un cuvînt revelat”( Imam al Ghazali ) CUVÎNT ÎNAINTE CÃTRE CITITORI Autorul încredințează pe toți cei care vor parcurge această carte, că nu-și...
Cugetările lui Nicolae Iorga
de Cristian Petru Balan
Referindu-ne la volumul de „Cugetări” al prodigiosului și multilateralului geniu N. Iorga, reeditat la București de Editura tineretului în anul 1967, după 67 de ani, se poate oricând spune cu...
„Theodoros” de Mircea Cărtărescu sau risipei se dedase cronicarul să bucure tot chițibușarul
de Bogdan Geana
„ Miriade de ochi, de vii și de morți, de fiare și îngeri, erau ațintiți spre degetul ce dădea filele, spre zâmbetul gurii și spre-ncruntarea sprâncenelor marelui Cetitor, căci știam acum cu toții că...
