"Soare, de tastă" – 20144 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
Rodica Stanila
M-am născut pe 18.04.1946 la Tg.Ocna, județul Bacău, într-o familie de intelectuali. Tatăl, Năduh Machedon, basarabean din Soroca, membru al Junimii Române din Cernăuți; mama, Anica, moldoveancă din Onești, ambii chimiști.... Am făcut liceul la actualul colegiu „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, facultatea de chimie a Universității București, am lucrat primii 4 ani la Liceul 2 din localitate, un an la Carabella iar restul de 30 de ani la Liceul „Vioevodul Mircea” din Târgoviște unde am lăsat urme durabile doar în sufletele celor ce mă cunosc! Am urmat numeroase cursuri de inițiere în cunoașterea, valorificarea și amplificarea uimitoarelor capacități umane și am experimentat mult în domeniu. Sunt astrolog autorizat. Am publicat numeroase lucrări de specialitate – chimie, pedagogie, psihologie aplicată - în Revista de fizică-chimie a Societătii de Științe Fizice și Chimice, în alte reviste ale CCD, am participat cu lucrări personale la câteva sesiuni naționale ale SSFC, etc. In...
48 poezii, 0 proze
Gonzalo Rojas
Gonzalo Rojas (1917) Poeta nacido en Lebu, Chile. Inicia su itinerario poético como miembro del grupo surrealista Mandrágora entre los años 1939 y 1941. En 1948 publica su primera colección de poemas, La miseria del hombre. Después siguieron Contra la muerte (1964), Oscuro (1977), Transtierro (1979), Del relámpago (1981), 50 poemas (1982), El alumbrado (1986), Materia de testamento (1988), Desocupado lector (1990), Río turbio (1996), y dos recopilaciones: Antología de aire (1991) y Poesía selecta (1997). Ha recibido el Premio de la Sociedad de Escritores de Chile, el Premio Reina Sofía de Poesía Iberoamericana (1992) y el Premio José Hernández (1997), además del Premio Octavio Paz de Poesía y Ensayo (1998) y el Premio Cervantes (2003). Pertenece a la dinastía de los más intensos poetas en lengua española y su obra parca y rigurosa discurre incesante desde 1938. Ha sido traducido al francés, inglés, alemán e italiano entre otras lenguas. © epdlp * Pero yo soy el viento que sopla sobre...
15 poezii, 0 proze
VAVasile Alecsandri
1818, 21 iulie - Viitorul bard national se naste la Bacau. Fiu de boiernasi: Vasile Alecsandri si Elena Cozoni, fata unui grec românizat. Ca în poveste, au fost sapte copii, dar au ramas doar trei: frumoasa Catinca, Iancu - viitorul colonel si Vasile, care va deveni regele poeziei. 1828 - Tatal, îmbogatit din negotul cu sare si cereale, cumpara mosia Mircesti, din Lunca Siretului, pe care pusese ochii mai demult, în drumurile sarii, umblând din tinutul Bacaului pâna la Iasi si dincolo de Prut. Copilul care purta numele tatalui, Vasile, învata în casele iesene ale familiei cu Gherman Vida, calugar maramuresan. Fiul de tigan Vasile Porojan îi devine prieten de joaca, la Mircesti 1828-1834 - Studiaza la pensionul lui V.Cuénim, fiind coleg cu Kogalniceanu. 1834 - Calatorie de studii la Paris, unde-si ia bacalaureatul în 1835. Încearca sa studieze chimia, medicina, dreptul, dar renunta repede, ocupându-se cu drag de literature 1838 - Primele încercari literare în franceza, pe care-o...
72 poezii, 0 proze
NGNicolas Guillen
Nicolas Cristobal Guillen Batista s-a născut la 10 iulie 1902 la Camguey, Cuba, ca fiu al jurnalistului Nicolas Guillen Urra și al Argelei Btista Arrieta. Tatăl este ucis, în 1917, în cursul reprimării unei revolte, eveniment tragic, care va aduce familia intr-o stare de cumplită mizerie. Mama va lupta din răsputeri pentru a asigura supraviețuirea familiei. Tânărul Guillen absolvă liceul în 1919, începe să publice versuri și să colaboreze cu articole la câteva publicații, printre care se numără și revista \"Camaguey Grafico e Orto\". Frecventează, din 1922, cursurile Facultății de drept ale Universității din Hvana, pe care le abandonează repede datorită atmosferei ostile din facultate. Întors la Camaguey, Guillen conduce o anumită perioadă revista \"Lys\" și este corector și redactor la jurnalul \"El Camagueyano\". În 1926 se întoarce la Havana, unde reușește, grație unui prieten, să lucreze la Secretariatul General al Guvernului. În această perioadă își consolidează interesul pentru...
1 poezii, 0 proze
CLConstantin Lamureanu
AUTOBIOGRAFIE INCOMODÃ S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prînzului. A urmat facultatea de fizică, Universitatea din București, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultății de filosofie, secția sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul \"Ienăchiță Văcărescu\"- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmației 1979, Marele premiu \"Nicolae Bălcescu\"- 1979. Datorează mult prietenilor și foarte mult dușmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un șef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuință care să îi aparțină, se simte acasă la Biblioteca Națională, Sala de științe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe. Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe...
5 poezii, 0 proze
Anton Naum
Anton Naum (n. 17 ianuarie 1829, Iași – d. 28 august 1917, Mărășești) a fost un poet junimist, profesor universitar al universității ieșene, membru titular al Academiei Române. Era de origine macedoneană, mama și tatăl său se numeau Teodor și Zamfira Naum. Se pare că primele contacte cu învățătura se petrec în casa părintească. Este cunoscut faptul că se obișnuia încă, la începutul secolului al XIX-lea, ca familiile cu stare să aducă profesori particulari în casă pentru educarea fiilor. După aceea Anton Naum frecventează Academia Mihăileană din Iași. Deși îi dispar părinții din fragedă tinerețe, educația sa avea să continue la Paris, conform datelor rămase despre el. După ce s-a întors de la studii din Paris, a fost numit provizor al liceului din Iași, apoi profesor la Școala militară superioară și, în final, profesor în Școala normală superioară din Iași. A debutat la Junimea, în anul 1872, cu două traduceri din opera poetului A. Chénier. Își făcuse o bună faimă cu traducerile sale...
2 poezii, 0 proze
raza_de_soare
exist intre limitele ochilor tai
1 poezii, 0 proze
Soare Roxana
Ziarista, nascuta la data de 16 aprilie 1978 la Buzau, absolventa a unei facultati de jurnalistica din Constanta.
1 poezii, 0 proze
Dinu Soare
Asociat la un moment dat cu grupul de la revista Kalende, Dinu Soare a fost un poet român. Unicul său volum de versuri, intitulat Tristeți și publicat în 1936, cu o copertă neagră și aproape 200 de pagini, n-arată un poet prea interesant: Dinu Soare nu vine în poeziile sale cu multe inovații față de poezia simbolistă, la modă cu câteva decenii în urmă... Opere * Tristeți, [1936] (versuri) * Ce-ai făcut cu inima mea, doctor Crips?!... : Istorioară cinematografică, Litera, București, 1973
1 poezii, 0 proze
Soare, de tastă
de Alin Farcas
Hai... mai țâpă două lemne pe focu` ăla... Și scurge-te-n buza cortului... Ți-oi istorisi câte ceva despre... focu` ălălalt... I-ascultă... A fost odată... și-ncă mai este... Căci mit nu-i... `au...
poem de dus la muncă
de ștefan ciobanu
sunt în hol mă leg la șireturi și realizez că toată dimineața nu am auzit frâne de mașină venind din stradă deci este posibil ca toți oamenii planetei să fie în viață pun haina pe mine cheile din...
Shortcut (1)
de Gabriel Enache
Care-i shortcut-ul pentru \"â \" ? Afurisita asta de tastatură, e suedeză. îmi trebuie shortcut-uri pentru a scrie românește! Am zis că voi cumpăra alta sau măcar un soft. doișpe\' dolari, ce...
Iarba întunericului
de Lucian Pop
din neatenție sau nu... textul are fff multe greșeli gramaticale și de tastare și diacritice lipsă. câteva exemple (mai sunt și altele): pe ce sumă la-ți semnat o complectează cine v-a râde De-aceia...
Autopseudosemianti...eseu
de Andrei Horia Gheorghiu
Eu, dacă vreau să spun ceva, nu preget. Pentru că nu sunt un tip pregetativ. Îmi bag degetu’ în ea de tastă și dau din el. Până mă liniștesc. De m-aș liniști o dată definitiv, că numa’ prostii spun....
Ce sa mai scotoc?
de Eugen VanDePilde
Sa demar sau sa scotoc un biznes aparte Cu rima prea simpla d\'eminovici s-ar zice Cu manuri adinci ca barosu\' de grele Sa spurc singur, vesel argintul ce altii iubeste. Rugat sunt s-acord atentie...
IRC 2.=>Iluzii ^ Realitate=Consecinte
de Ramona Mitroi
Lumea IRC-ului-o lume a iluziilor...o lume a umbrelor ce le putem deosebi dupa nick-name,o alta lume in care multi dintre noi ne retragem incepand cu ora 22(ora la care Romtelecomul permite...
Cea mai frumoasa zi
de Adrian Cadar
Cum am ajuns sa scriu aceasta povestire, va marturisesc ca nici eu nu stiu sigur. Cert este ca stau cu fata la un monitor nu de ultima generatie, sa nu mai vorbim de calculator, si incet incet,...
Fotografii nonexplicite
de George Asztalos
totul a devenit brusc o fotografie distantă fără close-up fără minuni un fel de convalescență de carton lucios dar uite aici sunt cu ea pe o bancă năpădită de iarbă ai spune că ne ținea verdele în...
Concupiscență
de Nincu Mircea
În acea extraordinară zi a zile de azi La răsăritul soarelui încă dormeam. Apoi, la apus, ca din cele deșerte, Din mine pe mine mie mă înfiripam. Eram viu, deși trăiam pentru a muri. Viața era pana...