"Sa-mi adun lacrimile.." – 23027 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
TTTeodor Tudor Topan
Mi-era rau dor de tine, soare ranit de timp, Cand cu ochii plini de lacrimi Te visam si te-nviam. Viata ti-o impodobeai cu rogvaiv de duzi. Cu mana dezvaleai planetele ce-apun Si cu sufletul, prin infinituri, cautata-i a ta mama. Cu vocea-ti bantuiesti o clasa fara alb de sfant, Iar mersu-ti zgomoteste printr-o casa de sticla. Patru pereti, patru ceasuri iti erau, Numarandu-ti vesnicia clipei Care iti inchide sicriul cu un juramant: NU AI SA MORI UITAT!
15 poezii, 0 proze
nicoleta amarandei
Am fost invatatoare timp de 10 ani si am crezut ca asta e menirea mea pe viata,ca apoi sa demisionez si sa-mi desfasor activitatea in productia de mobilier, unde am incercat sa invat totul de la A la Z.M-am regasit atat de bine in aceasta lume a tehnicii si a detaliilor de executie, incat am si uitat ca am fost cadru didactic. In septembrie 2008 am avut un accident de masina care mi-a schimbat viata...invat sa traiesc intr-un scaun cu rotile, incerc sa ma regasesc, ma caut pretutindeni si incet,incet imi adun faramele...
4 poezii, 0 proze
GSgianina soare
M.am nascut intr.o zodie buna...si n.am incetat sa privesc lumea cu mirare si bucurie!Adun avida in mine tot ce gasesc bun si frumos in ceilalti,mi.am facut aripi din iubire si de atunci totul se scurge in nestire spre bine!
11 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
IAIosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
RGRoxana G
Sunt nascuta pe 30 decembrie 1990(motiv pentru care iubesc extrem de tare ,,luna cadourilor"),la Timisoara. In prezent sunt eleva la C.N.I.C.Bratianu din Pitesti,la Filologie,pentru ca iubesc extrem de tare tot ceea ce ține de literatura,istorie,limbi straine,adica materiile mai ,,visatoare"(la fel cum sunt si eu). Nu prea am ce sa zic despre mine pentru ca nu prea am realizat nimic important pana acum(in afara de ceva olimpiade și cateva scrieri).Unul dintre visurile mele este sa ajung scriitoare,dar pentru asta trebuie sa ma descopar mai bine,sa ma desavarșesc si stiu ca mai este foarte mult de munca pana atunci...Inca de mica m-a fascinat lumea magica a carților,iar ceea ce m-a indrumat inspre scris a fost o vorba inteleapta de a lui Nicolae Iorga :,,Scrie,ca sa nu pierzi florile gandului tau,pe care altfel le ia vantul." Iubind foarte mult florile,nu mi-am dorit ca acestea sa fie risipite de vant si astfel am inceput sa le adun,una cate una,si sa le asez frumos pe o foaie de...
1 poezii, 0 proze
MRMuntean Roxana
" Nașterea mea n-a adus nici cel mai mic câștig Universului.Moartea mea nu-i va micșora nici imensitatea,nici splendoarea.Nimeni n-a putut să-mi explice de ce-am venit, de ce voi pleca" Omar Khayyam
4 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
GAGeorge Allan
Bruma respir bruma si mi-e frig nu foarte rau... am geaca asta cu gluga iarba netunsa de doua saptamani e acum alba; ieri era verde asa e la astia … mai incolo e un mos intr-un baston, incearca 2 usi la 2 case... n-am treaba cu el. imi vad de drum mai in viteza,ca mi-e frig. (nu prea face fatza gluga) pe drum dau de unu James care ma recunoaste si ma saluta: "hy man" are bagajele dupa el se duce acasa in Jamaica. doar io cu el mai suntem la ora asta inghetata, noi si cativa gunoieri. James e negru in fine... respir bruma si-mi aduc aminte de mama asa...putin ca i-am spus ca-am dat pe geaca 3 mil si ea a fost cam 5 si-acum doar p-asta o am, ca James ala se duce acasa si io nu... si mai merg un pic,mai vad odata mosu, fara baston,pierdut de tot de data asta… mai respir 3 pasi de bruma pana sa ajung acasa.
2 poezii, 0 proze
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
Sa-mi adun lacrimile..
de Dumitru Florin Saygo
Sa-mi adun lacrimile.. Am sa-mi adun lacrimile toate, Care au fost si fi-vor picurate, In palme am sa mi le–adun, Cu ele sufletul sa-mi spal, ..d-un dor nebun. Ramai frumoasa-n amintire, Cu zile,...
Energie pozitivă
de Ramona Irimie
Am pus fluiere de vânt pe gene și o fântână arteziană să-mi adun lacrimile. Am ales o floare de lotus pentru fereastra viitorului și o statuie grea de versuri. Fiind foc m-am lăsat nestinsă și peste...
Visul ce-ti aduce iubirea
de Pacurar Lucian
Inchide ochii si simte Cum buzele iti mangai: La fel cum vantul mangaie o floare... Sarutul,ce tandru Pe gene ti-l pun, Din dragoste-l adun... Din dragoste-l adun... Lasa-te \\\'ncet in bratele mele...
propriu-mi carusel (XVIII)
de Vali Nițu
Din nou sâmbătă. Soare și nori, gânduri care aleargă către iubiri, spre femei prezente, alături de amintiri ce nu pot rămâne decât aici în adâncul sufletului și trupului meu. Aș vrea să pot să-i...
CINE INTELEGE?
de Drugas Cosmin Adrian
Ma plimb pe un coridor lung si-ntunecat Respiratia mi s-a blocat Ochii s-au incrucisat Lacrimile s-au secat Privesc neputincios in jurul meu Incerc sa inteleg ce fac si unde sunt eu Ma uit in oglinda...
O tristețe în fericire...
de Nelia Viuleț
De ce lumea trebuie să plângă? De ce trebuie să suferim atât din dragoste? Eu nu pot înțelege de ce atâtea lacrimi. Nu poate fi fericirea împlinită fără ele? Și stau și plâng în continuare, de mila...
Jurămînc călcat
de Diana Enachii
Un fior mi-apare dintr-o veșnicie Ca un vis frumos care a fost cîndva. Chipul tău de înger e fantomă vie, Fața ta de ceară - albă ca o stea. Visez la nesfîrșit clipele frumoase Și-mi amintesc ades...
Dragoste din liceu
de Cristea Elizabet Alexandra
Soarele nu mai era de câteva ore pe cer dar luna mândră strălucea peste bolta plină de stelele care parcă erau luminițe din lumile paralele ce stau ascunse dincolo de norii ce înconjoară pământul....
Speranta
de Alina Grozea
Ne-am certat. Mai mult ca sigur ne vom despărți, chiar dacă acum nu vreau să accept asta, deși știu foarte bine că, după ce mă voi umili și mă voi face preș, îmi va fi mie imposibil să o mai iau de...
Nisip I
de Bogdan Patrulesei
Îmi înșir pașii încet, monoton, pe malul mării care mă privește pe furiș, cu ochii vineți de frig, și cu fiecare pas îmi vin în minte scene din călătoria mea spre dureroasele adevăruri pe care le-am...