gianina soare

Viata mi-a furat din suflet- Ce sa-I spun si cum s-o cert? Poate toamna e de vina- mi-a batut prea mult in piept. Cerul mi-a furat din clipe Cum sa-I spun ca le regret Cand in zori

O piatra s-a miscat in rasarit .Era piatra pe care ne-am iubit.Si pentru ca pe piatra era scrisa tradarea,s-a spart in fasii marea.Cand piatra a cazut si-n sufletul meu,s-a spart in fasii al lumii

Dimineti de toamna,cu copaci inalti, galbeni in cerul gurii, netamatori de moarte si nici de viata. Pescarusi rataciti printre varfurile lor, dragostea calda a pamantului care ne tine, in fiecare

Iubire,tu esti pasare, esti aripa de cuvant Colivie e inima mea si-atat. Tie iti place inaltul, te cobori pentru-o clipa Dar nu poposesti prea mult pe pamant. Iubire, tu esti pasare, aripa

Vreau toamna Ca sa am o scuza Sa plang cu lacrima de frunza Pe umarul copacului renegat de timp Vreau toamna Ca sa pot sa iert si sa ma mint Ca cerul nu-si va tine inchise

A batut un strain la poarta ta Si-ai sperat sa fie om bun asteptat Nu venise sa-ti dea ci sa-ti ceara ,,de ce bati?”ai intrebat.,,n-ai o tigara?,” ,,nu fumez.” ,,de ce?” ,,e pacat” ,,sa ma

A batut un strain la poarta ta Si-ai sperat sa fie om bun asteptat Nu venise sa-ti dea ci sa-ti ceara ,,de ce bati?”ai intrebat.,,n-ai o tigara?,” ,,nu fumez.” ,,de ce?” ,,e pacat” ,,sa ma

Ma scaldam intr-o mare de raze Dorurile multe imi erau camicaze Nu mai stiam sa-ti fiu Nici prea devreme, nici prea tarziu Si cand prea multa si cand mult prea putina Ma tavaleam in bolta de

Moarte clinica Iesise luna sa-mi spuna ,,Buna-seara”, Frunzele inghetate isi pierdusera fosnetul ruginit, Gandind la vulnerabilitatea spatiala mi-am dat seama ca nu se poate vorbi de