"Să nu, noi" – 23027 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
NAnicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
AAAnca Anitei
Faceti-va timp sa cititi aceste minunate randuri... Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua!! Am invatat ca...
16 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
dar George?
Incep si ma termin in aceasi clipa, in aceasi esenta diluata a starilor. Incerc sa inteleg clipa innoirii si inevitabila clipa a deznadejdi. Si totul nu depinde decat de noi. Devenim ce vrem, e raspunderea noastra, indiferent de jocurile subtile ale detinului. Timp este destul, asta conteaza cel mai mult. Am o stare care incepe sa semene cu viata, am niste ganduri care incep sa semene a idei. Cred ca inima incepe sa bata incet, incet sa nu produca proabusiri.
1 poezii, 0 proze
stoian aurel
sunt nascut la tara... o binecuvantare consider.. pentru ca radacinile mele se alimenteaza de acolo.. din locuri care niciodata nu au tins sa isi piarda originalitatea in dorinta de a imita noile standarde.. simplitatea imi sta la radacina.. si poate a reusit chiar sa ma urmareasca pana acum.. chiar si fara sa o observ ceva timp... apoi s-o ignor... iar apoi sa nu mai stiu s-o implor... mai vedem.
1 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
ASAurelian Stroe
Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.
14 poezii, 0 proze
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
MAMonahia Parascheva Avădanei
Monahie la Mănăstirea Diaconești Suflet de copil este o farâma de frumos din cartea deschisa a copilariei. Într-o vreme în care necuviinta, necredinta, violenta devin din ce în ce mai mult îndreptar de viata pentru cei mici, cartea de fata îsi propune sa scoata la iveala samânta de bine si frumos sadita din prunccie în sufletul fiecaruia dintre noi. Este o carte în care cei de azi se întâlnesc cu cei de ieri, mostenind comori de-nvataminte pe care numai scoala vietii ti le poate agonisi. Suflet de crin" este cantecul duios al copilariei nevinovate. Povestirile adunate in acest volum sunt scene neobisnuite, daca nu chiar bizare pentru lumea secularizata de astazi, in care nevinovatia, simplitatea si cuviinta sunt inlaturate brutal de pervertire si indrazneala. Fericiti copiii care, in aceste vremuri de apostazie, vor mai fi crescuti in dragoste de Biserica si Neam, la umbra Sfintilor si Martirilor nostri... Sta in puterea voastra, parinti, sa nu devina cantecul copilariei nevinovate un...
9 poezii, 0 proze
DNDiaconeasa Nicoleta
N-am talent.Adolescenta e perioada cand omul are grija de sufletul lui , il descopera, il modeleaza , il formeaza.Ne intereseaza mai mult valorile, sentimentele si gandurile noastre.Spre maturitate ... adio.Nu stiu unde dispar toate acestea , sper sa nu descopar prea tarziu.Si de aceea unii dintre noi se apuca sa scrie,sa compuna versuri, scenarii ...sau oricum , sa scrie:) A scrie despre sentimentele,trairile,gandurile tale e cel mai bun exercitiu pentru a te descoperi. P.S -cei care simt nevoia sa comenteze referitor la vreun text,dar nu au cont pe acest site o pot face pe profilul meu de hi5,accesand mai sus "pagina personala web"-sunteti invitatii mei:D
9 poezii, 0 proze
Să nu uităm de cei mai triști ca noi
de Stelian STANCU
E cumpăna între ani Unii visează la mulți bani Alții își fac planuri magistrale Dar sunt și cei ce se gândesc doar la sarmale. În acest amalgam colorat Sunt și gânduri ce au dat Loc la suferințe mari...
Oare-am ajuns sa nu ne mai fie nici de noi mila?!
de Daniela Dina
Am fost astazi pe strada...prin lume....ce urata mi s-a parut...Cand am plecat dimineata de acasa eram tare increzatoare...M-am trezit rapid...am sorbit in graba cateva guri din cafeaua care fiersese...
Arde scrisoarea asta să nu vadă nimeni în noi
de iarina copuzaru
Numai în colțul ochiului e februarie cearșafurile sunt păsări bolnave poate ar fi bine să-i crezi îți vor spune că-mi place doar dulceața de trandafiri și pînza de păianjen o strîng fără să-mi fie...
Nu știm cum să fim noi
de Cuth Hajnalka
ne pasă de sufletele noastre spunem minciuni doar pe jumătate, în lumea în care onestitatea e un viciu, faima o virtute. ne îmbracăm în haine albe să ne ascundem slăbiciunile, vorbim mult crezând că...
Noica ne avertiza să nu rămânem istorie
de emilia ivancu
Noica ne avertiza să nu rămânem istorie. Istoria e capătul ființei, e ultimul ei scâncet... Și atunci, să ieșim din istorie prin idei... Ideea de a nu mai fi istorie este, prin urmare, istorie sau...
pa papagalule, să nu mai vii pe la noi
de Mara Calinescu
vorbea habar n-am ce nu mă puteam desprinde de un rid cu formă dubioasă undeva pe la marginea gurii și m-a cuprins o duioșie și-mi venea s-o mângâi pe păr deși era cam nespălat dar încolo cu astea să...
între noi, să nu ne simțim singuri
de Florentin Cristian
Dragostea dintre noi, să simțim pe cineva aproape Ne mai surprindem totuși cu săruturi pe furate Vreau chiar dacă mă minți să fie frumos Și-ți promit că nu mă las mai prejos Câteodată chiar simt că...
poveste de noiembrie. anotimpul în care nu vreau să exist sau seiful de argint
de Ioan Barb
făcuserăm focul în soba veche de pământ, să încălzim streașina casei. venise frigul, încă din ziua aceea, în care am anunțat că ne vom muta în oraș. casa torcea ca o pisică, uneori o auzeam în somn,...
Să nu te indoiești de nimic
de Silviu Somesanu
Aș dori să nu uiti tot ce există între noi, să nu te îndoiești de nimic, suntem împreună în același trup unde locuim în înimă și sângele nostru devine albastru prin care respirăm întregul spațiu cu...
Să nu visezi
de Florentina-Loredana Dalian
Ce vipere aceste vise care mușcă din noi până la sânge! Eu am o ladă de zestre în care îmi găzduiesc visele din când în când mai trag cu ochiul prin gaura cheii mai zăresc câte unul undeva stătea...