"Remarca banala" – 12037 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
NCNicolae Crevedia
Nicolae Crevedia este pseudonimul lui Nicolae Cârstea. S-a născut la 24 noiembrie 1902 la Crevedia Mare, fostul județ Vlașca (actualmente județul Giurgiu), de unde și-a luat și pseudonimul de Crevedia și a decedat la 5 noiembrie 1978, la București. A fost un prozator și poet român, care a valorificat limbajul dialectal. S-a remarcat de-asemenea ca epigramist de valoare. În poezie e de substanță oarecum argheziană-eseniană, în timp ce proza e influențată de stilul lui Minulescu. A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu. Opera: Epigrame, București, 1930; • Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; • Bulgări și stele, București, 1933; • Dragoste cu termen redus, București, 1934; • Buruieni de dragoste, București, 1936; • Maria, București, 1938; • Dă-mi înapoi grădinile, București, 1939; • Versuri, București, 1968; • Vinul sălbatic, București, 1977. Antologii • Antologia epigramei românești, introducerea editorului, București, 1933 (în colaborare cu A.C. Calotescu-Neicu); • Epigramiști...
10 poezii, 0 proze
OPOctavian Paler
Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov — d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român. După absolvirea școlii primare în satul natal, în anul 1937 este admis bursier la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o saptămână înaintea încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, are o altercație cu George Șerban, directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și este obligat să părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat, mai ales la obiectele Filosofie, Latină, Elină. În anul 1945, la terminarea ultimei clase de liceu, o clasă cu 44 elevi, a fost declarat Promovat cu laudă[1]. În același an, a susținut examenul de bacalaureat la Sibiu. În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale...
102 poezii, 0 proze
MVMitropolitul Varlaam
MITROPOLITUL VARLAAM In activitatea sa culturara Vasile Lupu fu secondat de catre mitropolitul Varlaam, un carturar distins din acea epoca. Ca scriitor , mitropolitul Varlaam se remarca prin claritatea si plasticitatea limbii pe care el si-o formeaza in regiunea Neamtului. Mitropolitul Varlaam, ca toti carturarii epocii, cunostea bine si limba slava bisericeasca si, probabil, si limba rusa. Prin activitatea sa carturareasca, mitropolitul Varlaam deschide sirul traducerilor in limba romana a unui numar mare de carti religioase, care umplu sec al XVII-lea si, al XVIII-lea. Desigur, aceste carti astazi au un interes pur stiintific. Ele insa contribuie la dezvoltatrea limbii literare romanesti. Limba romana in aceste traduceri capata putere de expresivitate pe care noi n-o gasim in sec. al XVI-lea. Ea gaseste o larga raspindire printre carturari. Cea dintii traducere a mitropolitului Varlaam este Leastvita (Scara) lui Ioan Scarariul traducere ce n-a vazut lumina tiparului. Opera lui...
0 poezii, 0 proze
Ioana Olarasu
Pasiunea pentru poezie cred ca am mostenit-o de la bunicul meu, poet si dramaturg barladean. Imi amintesc cu drag de o remarca facuta de el despre mine: "Tu la 3 ani ai inceput sa vorbesti in versuri,pur si simplu...Ai spus o zi intreaga numai cuvinte cu aceeasi terminatie,desi nu stiai ce inseamna toate".
5 poezii, 0 proze
GPGiuseppe Parini
Giuseppe Parini (n. 23 mai 1729, Bosisio, d. 15 august 1799, Milano) „...După cum remarcă Sapegno, importanța istorică a figurii lui Parini constă tocmai în acest amestec al unei educații clasice și al unui temperament lierar puternic cu conținutul unei culturi și al unei morale noi din care rezultă funcția esențială a scriitorului Parini. Ea este mai degrabă aceea de literat decât de poet, de inovator al limbii și al tematicei poetice, de precursor al viitoarei poezii. Precedată sau însoțită de o bogată activitate literară, concretizată în poezii de factură arcadică, în scrieri critice și polemice în care Parini își expune principiile în legătură cu arta, insistând asupra funcției ei educative și asupra necesității unei literaturi vii, legată de realitatea și cerințele societății contemporane, principii afirmate cu ardoare și în Odele sale, opera de căpetenie a lui Parini este lungul poem neterminat și intitulat Ziua. (...) Scrisă într-o deliberată izolare de lumea înconjurătoare,...
1 poezii, 0 proze
JRJoseph Roth
Joseph Roth, *02.09.1894, Brody (Galiţia de Est) - †25.05.1939, Paris A scris romane de moravuri în spiritul realismului psihologic, împletind remarca ironică cu melancolia evocării, inspirate din epoca de declin a monarhiei dunărene (Radetzkymarsch, 1932 - „Marșul Radetzky”; Die Kapuzinergruft, 1938 - „Cripta Capucinilor”) sau din existența dramatică a personajelor obscure (Die Flucht ohne Ende, 1927 - „Evadare fără sfârșit”; Zipper und sein Vatter, 1928 - „Zipper si tatal sau”); foiletoane antifasciste. Un loc aparte în tematica ficțională a operei lui Joseph Roth îl ocupă problema evreilor, cea a individului în modernitate și cea a monarhiei Habsburgice în Europa Centrala. Perspectiva lui Roth este una în același timp istorico-politică și alegoric-morală, împletind realismul cu ficțiunea suprarealistă.
12 poezii, 0 proze
MMMurilo Mendez
Murilor Mendez este un poet brazilian născut în 1901. Orfan de mamă de la o vârstă foarte fraged, Murilo are o adolescentă tumultoasă și instabilă. Antifascist convins, prieten al oponenților regimului Salazar din Portugalia și al republicanilor spanioli. A fost notar și inspector școlar. Poezie golită de orice logică. În poezie sa, se remarcă confuzia timpurilor, a planurilor și a formelor, originalitatea, interacțiunea dintre imaginile abstracte și concrete, o atmosferă halucinantă cu tonuri confesionale. A încetat din viață în 1975. *** Murilo Mendes (born May 13, 1901 in Juiz de Fora, Minas Gerais, - died in Lisbon on August 13, 1975) was an exponent of Modernist poetry in Brazil. He lived in Europe twice and died in Lisbon. His greatest connection in Europe though was to Rome. He converted to Catholicism in 1934 and much of his works deal with tensions arising from his faith. Partial bibliography Poemas (1930) Restauração da poesia em Cristo (1934) A poesia em pânico (1937)...
8 poezii, 0 proze
DGDan Giosu
REPERE, Nr.116 29 ianuarie - 5 februarie 2002 Vine o vreme în viața unui individ (fie el masculin, feminin sau, la alegere, androgin) când doar cărțile mai sunt în stare să calmeze și să liniștească tot ce au tulburat ceilalți. Și când spunem cărți, spunem \"Scândura lui Afansol\" a lui Dan GIOSU. Unul dintre prozatorii care ar putea cu ușurință să fie încadrat la optzeciști de către o istorie riguroasă a literaturii. Un simplu cititor, însă, străin de periodizări sau clasificări savante - ar remarca, fără îndoială, că proza scurtă la care s-a înhămat Dan Giosu, se bucură de puternice accente de umor și absurd, ceea ce pentru noi înseamnă deja mult, dacă nu cumva totul. Ioana BRADEA Un prozator neobișnuit Proza poeților sare de obicei peste cal. Și fie că acest cal este un cal de lemn, cal de bătaie, cal beat sau treaz, ea poate fi bună, proastă, realistă, fantastică, suprarealistă, avangardistă, expresionistă, metaforică, sarcastică, absurdă, toate la un loc; poate fi oricum, poate...
0 poezii, 0 proze
Jean-Georges Lossier
S-a născut la 1 septembrie 1911, la Geneva. După terminarea învățămâmtului primar și secundar, studiază științele sociale la universitatea din Munchen.În 1935, după ce își ia diploma de doctor în sociologie, îmbrățișează profesiunea de redactor și scriitor. Este membru al Societății scriitorilor elvețieni, al Societății scriitorilor genevezi, al Academiei de litere rhodaniene, al PEN-clubului internațional, al Societății romande de filosofie.În anul 1943 a fost distins cu Premiul Schiller, în 1946, la Paris, cu Premiul Edgar Poe, în 1959 cu Premiul Broquette-Gonin al Academiei Franceze, în 1966 cu Premiul scriitorilor genevezi. Se remarcă prin câteva culegeri care îl situează printre fruntașii liricii elvețiene de expresie franceză:,,Anotimpurile speranței\"-1939, ,,Orașul de sus\"-1943, ,,Cântece de sărăcie\"-1952, ,,De mai departe\"-1966.
0 poezii, 0 proze
Kamo no Chomei
Kamo no Chomei- poet, critic și eseist de origine japoneză- a trăit în perioada de tranziție de le epoca Heian la peioada Kamakura. S-a născut într-o familie de preoți șintoiști, în Kyoto. Și-a început cariera de poet la curtea imperială. A fost numit de împăratul Go-Toba membru al Inaltului Birou de Poezie (Wakadoro), unde a excelat ca estetician și critic literar. In anul 1204 a devenit preot budist și s-a retras în muntele Ohara, iar în 1208 s-a mutat în muntele Hino (lângă Uji, la sud de Kyoto). Chomei și-a definit idealul de pustnic în lucrarea sa “Hojoki” (Insemnări din coliba mea, 1212), un “zuihitsu” (însemnări la întâmplare) care a devenit lucrare de referință în literatura japoneză. Opere: se remarcă în antologia Shin Kokinshu și în alte antologii imperiale Culegerea de versuri Kamo no Chomei Shu (1181) Mumyosho (Insemnări fără căpătâi, 1211) Hojoki (Insemnări din coliba mea, 1212)
1 poezii, 0 proze
Remarca banala
de Mariana Ene
Prima noapte de veghe a unei case începe odată cu prima noapte de dragoste: atunci licuricii trag cu ochiul la ferești și ghivecele transpiră, mirosind nebun a floare. Numai atunci nu ești singur....
Strigătul disperării
de Miruna Tarcau
Într-o duminică, în sălile muzeului de artă din Montréal, un bărbat înalt, cam la treizeci de ani, modest după înfățișare, se plimba fără grabă, bucurându-se de unul dintre puținele luxuri pe care și...
MANAGERul fericirii
de Andrei Badea
Pe ușa camuflată cu vopsea gri dormita o tabliță pe care scria cu litere mari de tipar MANAGER . Cineva a trecut pe acolo și cu un marker negru a completat: “MANAGERul fericirii”. Femeia de serviciu...
Speculația unui sequencer
de Ghejan Andrei
Există o grămadă de variabile aleatorii în viața omului. Deși sunt unii care susțin că nimic nu este întâmplător, eliminânând, sau reducând la maxim ideea de hazard, punând astfel majoritar o anumită...
Un Orfic cu Armonică Roșie: Marian Drăghici și morțile sale succesive
de florin caragiu
În volumele „Harrum, cartea ratării” (ed. Vinea, 2001) și „Negresa” (ed. Vinea, 2005) ne aflăm în fața unei arte poetice și voci constituite, cu valoare de unicat. Marian Drăghici scrie fără...
J. - scurtă vizită pe tărîmul durerii
de Gabriel Bardac
Ciudat tărîm, guvernat de reguli ciudate, locuit de indivizi ciudați, tîrîndu-și cu ei ciudățenia de colo pînă colo, își spune J. mormăit, trăgîndu-se încetul cu-ncetul de-o parte, perseverent în...
Un debut de roman cuceritor: "În mâna Destinului”, scris de Olguța Luncașu Trifan
de Cristian Petru Balan
Este romanul de debut al tinerei scriitoare Olguța Luncașu Trifan, apărut la Iași în editura ROTIPO, iar dacă nu mulți cititori au auzit de el, cauza este generalizată în România unde, anual, apar...
Speranța... dinozaurilor!
de Cornelia Georgescu
capitolul 6 *** „Hope” trecu de la Pluto şi Charon, a noua planetă a sistemului solar, la Neptun cu suita sa de sateliţi naturali: Triton, Nereida, plus ceilalţi, încă identificaţi cu denumirile lor...
Proxima - Partea a doua: „Planeta Proxima”
de Cornelia Georgescu
*99. Altă părere... Intrând în cameră, constată că Ly nu era acolo; probabil că nu se despărţise încă de Mihai, mai hoinărea cu el pe undeva, prin oraş, aşa că Lia se întinse visătoare în pat. Încât...
”În Valea Regilor„
de Corneliu Traian Atanasiu
Chiar din titlu, În Valea Regilor , o piesă redutabilă a lui Blaga, ne îndeamnă să zăbovim asupra ecourilor simbolice ale celor două cuvinte asociate nu doar din întîmplare sau, oricum, dintr-una...