"Refugiații" – 680 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ZLZorica Lațcu
Zorica Lațcu s-a născut pe 17 martie 1917 într-o familie de ardeleni refugiați în Ungaria, în timpul Primului Război Mondial. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut la Brașov. Între anii 1936-1940 a făcut facultatea la Cluj, studiind filologie clasică - limba greacă și latină - și, pe lângă aceasta, a urmat cursurile Facultății de litere, limba și literatura franceză. După terminarea studiilor, a lucrat ca preparator principal la Institutul Român de Lingvistică din Cluj. Aici a colaborat la Dicționarul Limbii române al Academiei Române, coordonat de Sextil Pușcariu. Zorica a început să scrie încă din perioada adolescenței, iar din 1941 ajunge să publice la revista Gândirea, întâi poezii inspirate din mitologia greacă și, mai târziu, cu tematică creștină, pline de vibrație mistică. Primul său volum, intitulat Insula Albă, a apărut în 1944, la Editura Dacia Traiană din Sibiu. Patru ani mai târziu apare Osana Luminii, Editura Episcopiei din Cluj și, în 1949, Poemele Iubirii, la Editura...
39 poezii, 0 proze
GSGeorge Simion
nota biografica... 1949 - nascut la Bucuresti din parinti refugiati din Moldova ; tata moldovean din Iasi, mama basarabeanca din zona Chisinaului ; 1950 - infiat de o familie cu suflet mare din Bucuresti, direct de la casa de copii , se schimba numele de Petrovici in Simion ; 1956 - incepe cursul primar la scoala generala nr.80 ; 1963 - termina 7 clase in primii 5 si intra la liceul nr.39 in primii 10 ; 1964 - de comun acord cu colegul, prietenul si vecinul Mihai Georgescu, se transfera la liceul Al. I. Cuza ; 1967 - in clasa a 11-a, ultima de liceu, inceputul trimestrului 3, fapt de neinteles , a parasit scoala si Bucurestiul pentru a lucra la Costinesti si in alte locatii ca chelner ; 1968 - Trei ani de figuratie la Teatrul National, Teatrul Ion Creanga, precum si la Studioul Cinematografic Buftea ; 1971 - Alti trei ani de rataciri prin tara, diferite locuri de munca, dovedeste instabilitate ; 1974 - Se inscrie la liceul nr.39 pentru finalizarea liceului, sectia seral, lucreaza la...
1 poezii, 0 proze
dumitru cioaca-genuneanu
Nascut in sat Genuneni Judetul Vilcea ,Liceul A.Lahovar din Vilcea promotia 1961 ,Facul- tatea de Electronia Bucuresti promotia 66 Inginer electronist la IPRS Baneasa 1966-1970 Specializare si Docto- ratul in electronica in Germania Federala 1970-1978 ,Inginer Sef la intreprinderea Microelectronica din Bucuresti (Baneasa) 1980-1982,Lagarul de refugiati din Treis- kirchen/Austria 1982- 1983 ,rezident al Sta- telor Unite din 1983, cetatean american din 1990 .Casatorit si autorul a doi flacai ambii ingineri electr- nisti si cetateni americani Autorul a mai multor articole de specialitate si paten- te aparute in Germania si Statele Unite .In prezent Design Manager la o grupa de Memorii Nevolatile din cadrul companiei americane Micron Technology
1911 poezii, 0 proze
GGGeorge Gregorian
George Gregorian (pseudonim al lui George Ionescu Bruciu; 23 martie 1886, Sinaia, județul Prahova - 24 noiembrie 1962, București) este un poet. Fiu al lui Grigore Negrea Bruciu, profesor, Gregorian face parțial studiile liceale la Brăila și își va da foarte târziu bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de Litere a Universității bucureștene, dar nu a absolvit-o. În 1910 a debutat cu versuri la „Convorbiri critice". A colaborat tot cu versuri și, sporadic, cu articole diverse la „Flacăra", „Rampa", „Contimporanul", „Mișcarea literară", „Calendarul", „Porunca vremii", „Universul" etc. O vreme a fost director la „Gazeta refugiaților" (1940-1942) și la „Rampa teatrală și cinematografică" (1941-1944). A mai folosit pseudonimele George Anonimu, Ionescu-Brăila, Ionescu-Filaret. Debutul editorial și-l face în 1921 cu volumul Poezii, urmat de Țării mele (1925), La poarta din urmă (1934), Săracă țară bogată (1936), Lumini de seară (1936), Două fete dintr-un neam (1941). A obținut câteva premii...
1 poezii, 0 proze
Alexandru Pascovicci
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (sucursala Bucuresti) face parte din diaspora literara de limba romana si engleza (la fel ca Andrei Codrescu etc) din Statele Unite ale Americii. Refugiat politic recunoscut dinainte de momentul \'1989\' scrie inspirat de solitudinea in care s-a izolat si publica sporadic sub diverse edituri din Romania. Poet optzecist, matur si viril in lirica sa izvorita din prea plinul sufletului, traieste astazi nestiut de nimeni undeva pe tarmurile americane.
0 poezii, 0 proze
RSRadu Stanca
Radu Stanca (n. 5 martie 1920 la Sebeș — d. 26 decembrie 1962 la Cluj-Napoca) a fost un poet și dramaturg român. Este nepotul lui Dominic Stanca. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand din Cluj în anul 1942. În timpul războiului, Facultatea de Litere a Universității din Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu. Dupa modelul lui Eugen Lovinescu care la cenaclul Sburătorul a pus bazele Modernismului interbelic, Cercul a incercat sa salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. [necesită citare] Membrii lui au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari membrii generației pierdute. A fost, pe rând, asistent al lui Lucian Blaga la catedra de filosofie a culturii, profesor de estetică a teatrului, la Sibiu, redactor, actor, regizor. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, alături de Ștefan Augustin Doinaș, Dan Constantinescu, Deliu Petroiu,...
23 poezii, 0 proze
RARafael Alberti
Rafael Alberti (n. 16 decembrie 1902, El Puerto de Santa María - d. 27 octombrie 1999, El Puerto de Santa María) a fost poet și dramaturg spaniol, reprezentant al Generației de la '27. Opera 1925: Marinar pe uscat ("Marinero en tierra") 1926: Iubita ("La Amante") 1927: Zorii micsandrei ("El alba del alhelí") 1927: Calcar și cântec ("Cal y canto") 1928: Despre îngeri ("Sobre los ángeles") 1937: Dintr-o clipă în alta ("De un momento a otro") 1938: Capitala gloriei ("Capital de la gloria") 1940: Viața bilingvă a unui refugiat spaniol în Franța ("Vida bilingüe de un refugiado español en Francia") 1940: Între garoafă și spadă ("Entre el clavel y la spada") 1942: Cărarera pierdută ("La arboleda perdida") 1944: Maree ("Pleamar") 1944: Caraghiosul ("El adefesio") 1954: Balade și cântece din Paraná ("Baladas y canciones del Paraná") 1956: Noapte de război în Muzeul Prado ("Noche de guerra en el Museo del Prado") Împreună cu Federico García Lorca și José Bergamín, întemeiază revista El...
108 poezii, 0 proze
Nicolae Novac
Scriitor, poet, gazetar. Debut la revista \"Generatia de Maine\" a liceului din Oravita, unde si-a facut o parte din studii. In tara a colaborat la revistele: \"Tineretea\", \"Universul literar\", \"Fruncea\", \"Romania literara\", etc. Refugiat in Exil, fondeaza revista de cultura \"VERS\" (aparuta sub egida asociatiei \"Nicolae Balcescu\"), la care isi aduc contributia multi intelectuali de seama: Vasile Posteuca, N. S. Govora, Faust Bradescu, I. G. Dimitriu, Aron Cotrus, Ion Tolescu, Claudiu Isopescu, Toader Ioras s. a. Colaborator constant la revistele si ziarele anticomuniste aparute de-a lungul timpului in Exil (\"Carpatii\", \"Caminul\", \"Drum\", \"Revista Scriitorilor Romani\", \"Cuvantul Romanesc\", \"Libertatea\" (N.Y.), \"America\", \"Solia\", \"Calendarul America\", \"Cetatea Luminii\" s.a.), Nicolae Novac si-a adus un aport deosebit in lupta de eliberare a Neamului din ghearele comuniste, demascand metodic opiniei publice faradelegile savarsite de guvernantii comunisti...
0 poezii, 0 proze
RARose Ausländer
Rose Ausländer (numele la naștere Rosalie Beatrice Ruth Scherzer ) (n. 11 mai 1901, Cernăuți - d. 3 ianuarie 1988, Düsseldorf) a fost o scriitoare de limba germană și limba engleză originară din Bucovina. Provine dintr-o familie de evrei ortodocși, tatăl se numea Sigmund iar mama Etie Rifke Binder. După moartea tatălui, la sfatul mamei ei, a emigrat spre Statele Unite și acolo s-a căsătorit cu Ignazi Ausländer și după trei ani au divorțat. În această perioadă a început să scrie poezie în liumba germană. După ce mama ei s-a înbolnăvit grav Rose a revenit la Cernăuți ca să aibă grijă de ea și a continuat să scrie. În timpul războiului mondial se ascundea împreună cu Paul Celan în pivnița unei fabrici și acolo comparau poeziile. După război s-a refugiat în Statele Unite, unde a primit cetățenie. Experiența războiului i-a produs un desgust de germani și de germană, așa că a început să scrie versuri în engleză. Numai după 1956, când s-a reîntâlnit cu Celan și cu încurajarea lui s-a întors...
10 poezii, 0 proze
INIon Negoițescu
Ion Negoițescu (* 10 august 1921, Cluj - † 6 februarie 1993,München) a fost un critic și istoric literar român. Este fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiică a unui preot ortodox memorandist). A urmat cursurile liceelor ,,Gheorghe Bariț" și „Constantin Angelescu” din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, în disjuncție cu individualismul și estetismul pe care le va profesa toată viața, de mișcarea legionară. În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate într-un ziar local, „Națiunea română”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1941-1946), s-a refugiat, odată cu această instituție, la Sibiu, după pronunțarea Dictatului de la Viena. Poetul s-a arătat foarte critic la adresa conducerii de atunci a României, care acceptase pasiv dezmembrarea țării. El scria peste ani în ,,Straja dragonilor": ,,A nu fi luptat nici în Răsărit, nici în...
4 poezii, 0 proze
Refugiații
de Simion Cozmescu
Cu pași măsurați, Traian intră în magazinul sătesc, ,,bolta” cum i se spunea. Era o alimentară în care găseai și plăsticăraie, și dero, și baterii, etc. Un magazin universal dublat strategic de un...
Refugiații
de viorel gongu
La acest moment, după câte știu, în Turcia sunt circa 2 milioane de emigranți, în Grecia sunt peste 200.000 , asta ca să nu pomenim Italia. Parlamentul european, rupt total de realitate, face...
O minoritate legendară: refugiații din 1940 – 1944
de Marian Pavelescu
La 26 iunie 1940, beneficiind de Pactul de neagresiune (Ribbentrop – Molotov) cu Germania, ultimatumul Uniunii Sovietice paralizează diplomația românească și surprinde chiar pe germani prin cuantumul...
Cartierul din fotografie
de Ion Caraion
În 1939 - ce toamnă! Refugiații polonezi umpleau șoselele. Ne-am întâlnit pe-o stradă pe care războiul la urmă-a ucis-o și-am colindat toată ziua orașul. Casele au dansat fantastic și trenurile cu...
fobie
de Miclăuș Silvestru
nu mai e sfârșitul lumii curând instrumentele de calcul ale prezicătorilor și calculele lor nu au validitate universală în număr mare sunt refugiații acum când în UE începuseră să dispară hotarele...
Căci vor fi uitați
de Șiclovan Cătălin
deșertăciune pe tărâmul morților umbre se strecoară printre morminte macabru destin lăsat pe birou... într-un proiect nesătul de vise propus de cuceritorii inimii îngânfații, progenituri ai naturii...
Guernica, undeva în Þara Bascilor...
de Eugen Galateanu
Era zi de târg în Guernica... Cum te poți simți atunci când totul arde lângă tine ? Atunci când biserica a fost lovită și arde, când tutungeria de unde luai cărți poștale, arde și ea ? Ce poți să...
&…&…&…
de Ioana Geacăr
chestii cu care ne-am obișnuit: la stiri despre victima de pe strada noastră medicul zice rar plescăind semințe că a trimis-o la bucurești că nu știe ce are-năuntru ce că vede doar gaura pe unde a...
2015
de Ioan Postolache-Doljești
ți-au aruncat peste tot cu petarde și artificii în ochi te-au amețit cu șampanie și care mai de care ți-au urat mincinos "la mulți ani 2015" taman în clipa în care ai fost atins de aripa morții de...
fragmente de întuneric
de Ștefan Petrea
ca într-o liniște havuzul rostirii clamează cuvinte în lupta cărnurilor eram siamezi lipiți de topirea pielii intram unul într-altul cu prețul stingerii rațiunii ne mâncam șoaptele incendiate,...