"Realitatea-i doar un vis" – 20108 rezultate
0.02 secundeMeilisearchCostin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
Mirela Neagu
Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...
4 poezii, 0 proze
BBogdan
Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!
6 poezii, 0 proze
Vlad Maria
Am doar 15 ani... Varsta la care incepi sa vezi realitatea cu alti ochi. Varsta la care incepi sa deosebesti binele de rau,albul de negru. Nu multora le place sa vorbeasca despre ei insisi. Sunt de parere ca poti incadra un om intr-un anumit stereotip doar discutand cu el,vazandu-i modul de gandire, si nu catalogandu-l din prima sau judacandu-l dupa aspect.
4 poezii, 0 proze
Ccemeteryum
Cuvintele sunt de prisos aici, sunt doar o prelungire a eternei depresii a unui suflet pierdut in aceasta realitate moarta si fara mila. Sunt doar un tanar de 19 ani satul de tot si de toti, inconjurat de prosti si de inculti, fortat sa-i suport zi de zi pana la refuz si pana la o eventuala migrena care ma acompaniaza trista in intunericul noptii. Imi place sa-mi exteriorizez sentimentele prin poezie, careia incerc sa-i ofer o tenta cat mai intunecata, cat mai trista si cat mai neagra! Binenteles, imi place muzica rock, sunt fan In Flames si imi place sa scriu poezii ascultand Cradle of Filth si Dimmu Borgir dar nu numai.
1 poezii, 0 proze
AMAndrei Makine
Andrei Makine (n. 1957) este definit de o relație specifică cu realitatea și memoria, dar clasificarea sa este total diferită datorită statutului său de scriitor global și adoptării limbii franceze. El este clasificat cel mai bine ca scriitor Translingv care operează în cadrul Neoclasicismului Contemporan. Reprezintă un contra-curent la experimentele postmoderne, favorizând o întoarcere la stilul înalt, structura narativă clară și frumusețea lirică. Descompunerea clasificării: Clasificare principală: Literatură Translingvă / Francofonă Născut în Siberia, a emigrat în Franța la sfârșitul anilor '80 și scrie exclusiv în franceză. Exil și Adopție: Este grupat adesea cu alți mari scriitori care și-au abandonat limba maternă pentru o „limbă vitregă” aleasă, precum Vladimir Nabokov sau Milan Kundera. „Gardianul” limbii franceze: Scrie o franceză hiper-corectă, elegantă, aproape clasicizantă. Această devoțiune a dus la alegerea sa în Academia Franceză în 2016, solidificându-i statutul de...
2 poezii, 0 proze
SAStoica Alexandra
Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...
4 poezii, 0 proze
EEschil
Eschil (525 î.Hr.—456 î.Hr.; greacă: Αἰσχύλος) s-a născut la Elefsina în anul 525 î.e.n. Tatăl său se numea Ephorion și era descendent dintr-o familie nobilă și înstărită. A participat la Bătălia de la Marathon (490 î.Hr.) și Salamina (480 î.Hr.) împotriva perșilor, unde a dat dovadă de curaj și devotament. Este supranumit \"părintele tragediei universale\". Tragediile lui Eschil prezintă conflicte puternice, bazate pe subiecte simple și concentrate, realizate într-un ton grav, iar eroii se află în luptă cu destinul, manifestat prin intermediul zeilor. Eschil a considerat drama (tragedia) un instrument de propagandă națională, o modalitate capabilă să trezească spectatorilor sentimente de care el însuși era profund animat: dragostea de patrie, cultul virtuții, supunerea față de zei. Eschil a introdus al doilea actor și a restrâns partea lirică în favoarea celei dramatice. A scris peste 90 de piese din care s-au păstrat doar 7: trilogia...
1 poezii, 0 proze
ARAlexandru D. Ropalidis
Intre paradoxal si nefiresc se anunta vocea poetica, distincta, matura si profunda a lui Alexandru D. Ropalidis. Necunoscut pana acum, autorul are deja un discurs poetic autentic si individualizat. Amprenta lui stilistica oscileaza intre "nebunia inspirata" si greata sartriana proiectate pe un imens ecran al constiintei de sine. Versurile sale au intensitatea unei fotograme cinematografice si se propaga cu viteza rabdatoare a cuvantului tesut in mii de fire aidoma unei panze de paianjen. Realitatea este doar un pretext pentru punerea in scena a ceea ce, candva, Renee Magritte numea--dand umbrelor un contur sensibil si o semnificatie--"misterul si melancolia unei strazi". Alexandru D. Ropalidis produce prin versurile sale deopotriva misterul cat si secretul "alchimic" de ai da acestuia o forma sensibila. Traian T. Cosovei CONTEMPORANUL-Ideea europeana nr. 26,27,28,29(557-560),iulie 2001
30 poezii, 0 proze
Realitatea-i doar un vis
de Cucu Constantin
Realitatea-i doar un vis Ce îl trăim, insomniaci Înaintând, ca niște raci, Spre zarea care s-a închis. Prin timpul nostru perisabil Secundele ne poartă lent Tot mai departe de prezent Spre un destin...
Românul nu mai zâmbește
de RAPCEA ROMULUS
Românul nu mai zâmbește, Pe buze, doar durerea crește. Ochii-i sunt adânci și plini, De gânduri ce-l înghesuie ca niște spini. Cândva râdea cu glas curat, Acum e doar un chip apăsat, Și-n inima-i...
totul pentru o clipa fericita
de Alexandru Josan
O înger Ca nimeni mă privești La fel chiar și gândești, Nu încerci să mă iubești Și nici măcar sa mă zdrobești. Un înger pari a fi Dar realitatea-i dură Te rog nu mă orbi Cu privirea ta pură…. O nouă...
Vise...
de Anghelina Tiberiu
Vise I. Un vis de-al meu Într-o zi te-am visat trecând, mergând încet sau stând, Te-am văzut cum mă iubeai și te iubeam dar a trecut. Aș vrea să te cunosc, iubirea mea, șă te ating și să te vreau,...
Visez
de Silasi Daria Daniela
Merg pe un drum cu bălți dar însorit, Am fost sărac dar și-nstarit Mă gândesc: de-acum înainte viața mea Va fi un ritm de cha-cha-cha Dar deschid ochii și văd că nu-i așa. E doar un vis, Doar un vis...
Visul
de Daniel Grad
I. Visul Era o zi liniștită de vară. Păsările cântau, vântul cald adia ușor, o vară perfectă. Se plimba pe câmpul înflorit fără să știe unde merge și de ce. Îi plăcea să se desprindă complet de orice...
când visele devin realitate
de Macovei Costel
ținând cont că am intrat într-o nouă era și că timpul curge cu altă viteză de-a lungul axei am decis să vă spun adevărul adevărat: am ucis realitatea și din această cauză fiecare trăiește într-o...
Visual poetry 3
de sanda deme
Visual poetry - discutii Discutiile privind mecanismele transmiterii mesajului prin limbaj sunt vechi, ele dateaza de la Veda ( ea insasi inseamna Vorbire=Vac). Este cunoscut celebrul text de...
Visul
de Robert Tofan
Cuvintele lui inca ii mai rasunau in cap cand se ridica de pe canapea a doua zi diminezta. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa fuga in dormitor sa se linisteasca vazand-o pe Jessi in pat. Dar nu...
Visul
de Emma Greceanu
* Mașina celor doi străbate de câteva ore o autostradă pustie. Nina se foiește, privind când înainte, când spre Mihnea. - Ce s-a întâmplat, nu-ți place peisajul? Tu ai vrut să urmăm traseul ăsta, o...