Poezie
Românul nu mai zâmbește
2 min lectură·
Mediu
Românul nu mai zâmbește,
Pe buze, doar durerea crește.
Ochii-i sunt adânci și plini,
De gânduri ce-l înghesuie ca niște spini.
Cândva râdea cu glas curat,
Acum e doar un chip apăsat,
Și-n inima-i frântă și rece,
Povara lumii nu mai trece.
Cum s-a schimbat, să știți, nu-i doar un vis,
E realitatea ce-l apasă, un compromis.
Problemele-i sunt munți de piatră grei,
Iar el se simte mic, pierdut între idei.
Dar poate, dacă-i arătăm o rază,
Că încă există o speranță, o frază,
Poate că va învăța să râdă din nou,
Să simtă viața ca un dor de-aproape, un ecou.
Să-l învățăm să privească spre cer,
Să-și adune curajul, pas cu pas, ușor,
Căci românul a fost mereu plin de viață,
O pasăre veselă, cu tril de primăvară, o speranță.
Hai să readucem omului nefericit din nou zâmbetul pe buze,
Să-i dăm din nou aripi, să zboare spre nori, spre ale sale muze.
Căci în adâncul său, românul conștientizează, știe,
Că bucuria e cheia spre mângâiere, spre iubire, spre armonie și simpatie.
Zâmbește române, zâmbește, zâmbește din nou,
Lasă grijile să plece și dorul, iubirea să se transforme într-un peisajistic tablou.
Căci în fiecare zâmbet se ascunde o lume nouă, divină, fericită.
Un viitor mai bun, un drum de lumină, o viață ce așteaptă a fi descoperită.
00794
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- RAPCEA ROMULUS
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 218
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
RAPCEA ROMULUS. “Românul nu mai zâmbește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rapcea-romulus-0029492/poezie/14186099/romanul-nu-mai-zambesteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.