"Purtat de-o frunză" – 14048 rezultate
0.02 secundeMeilisearchLigotchi Ovidiu
Am aparut din iubire si am fost intampinat in primele zile de viata cu un covor multicolor de frunze uscate, intr-o frumoasa zi de septembrie, langa aleile Copoului lui Eminescu. Adolescenta mi-am petrecut-o iubind tot ce era frumos in jurul meu:prieteni,parinti,scoala,natura. Pasii sortii m-au purtat pe multe meleaguri, care de care mai frumoase si mai primitoare, dar freamatul reantoarcerii la locurile in care ai inceput sa iubesti nu l-am simtit decat in Iasul plin de istorie si poezie, oras in care e foarte greu sa nu scrii o poezie si sa nu admiri toamnele aburinde de deasupra Colinelor Cotnarului si primaverile exuberante ale livezilor de meri ce inconjoara orasul. Facultatea si tot ce a insemnat studii tehnice le-am desavarsit in Iasi, lucru de care sunt mandru. Poezia a ramas in sufletul meu ca reflexia iubirii pe albul colii de hartie.
8 poezii, 0 proze
Cristian Tanasescu
Sunt un roman canadian si locuiesc la Montreal, un oras multietnic cu ierni lungi si enervante, un megalopolis in plina vibratie inconjurat de minunate parcuri, totul dominat de un munte numit Mount Royal, de la care-si si trage numele de Montreal. M-am nascut intr-un sfarsit de octombrie in anul 1966 atunci cand toamna plangea cu frunze galbene peste parcurile din orasul Ploiesti, oras unde am trait pana la varsta de 34 de ani cand am parasit definitiv Romania. Ca roman cred ca Eminescu este cel mai mare poet al lumii iar Bacovia imi este cel mai drag prieten. Pana in decembrie 2004 nu am scris niciodata un rand macar, am inceput s-o fac insa pentru ca scriindu-mi gandurile in limba romana ma pot apropia mai mult de Romania, tara pe care o iubesc foarte mult si pe care o voi purta mereu in inima mea.
21 poezii, 0 proze
TATudor Arghezi
Tudor Arghezi (pe numele său real **Ion N. Theodorescu**) este probabil cea mai complexă, incomodă și proteică figură a literaturii române din secolul XX. Poet, pamfletar de o agresivitate magistrală, călugăr renegat, deținut politic sub două regimuri diferite, bijutier al cuvântului și tată duios la Mărțișor, Arghezi a reinventat limba română la fel cum Baudelaire a reinventat franceza. Dacă Eminescu a reprezentat melancolia absolută a secolului al XIX-lea, Arghezi a adus în secolul XX **„estetica urâtului”**, demonstrând că din mucegai, bube și noroi se pot sculpta psalmi de o frumusețe cosmică. --- ## 1. Originea și misterul numelui (1880–1899) Născut la București pe **21 mai 1880**, copilul Ion N. Theodorescu a purtat de timpuriu amprenta unei origini învăluite în discreție (părinții săi, Nae Theodorescu și Maria Theodorescu, având o relație tensionată). Pseudonimul literar **Tudor Arghezi**, adoptat la maturitate, derivă — conform explicației proprii — din *Argesis*, vechiul nume...
176 poezii, 0 proze
mihaela alexandra gherman
un porumbel purtat de ape care candva a cunoscut atingeri de ingeri si demoni...si care s-a pierdut acum in lacrima lasata in urma de marea durere din suflet..de marea iubire ce o poarta pretutindeni...cu aripi inegrite de furtuna...
1 poezii, 0 proze
GFGustave Flaubert
Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez.Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary (1857). BIOGRAFIE: Tinerețea Gustave Flaubert se naște pe 12 decembrie 1821 la Rouen, la spitalul unde tatăl lui era chirurg. Achille-Cléophas Flaubert, fiu de veterinar din Nongent-sur-Seine, a făcut studii strălucite de medicină la Paris și a fost numit mai întâi asistent-chirurg, apoi chirurg-șef la spitalul mai sus amintit, unde își avea, de altfel, și domiciliul. Energic, perseverent, cu un ascuțit simț al datoriei, celebru ca practician, el a format o școală de tineri chirurgi, care i-au purtat venerație și recunoștință. În 1824 a fost învinuit de ateism, dar achitat, recunoscându-i-se mai înainte de toate valoarea excepțională de om și medic. Trăsături ale tatălui lui Flaubert se recunosc în portretul doctorului Larivière din \"Doamna Bovary\". Mama scriitorului,...
3 poezii, 0 proze
Magdalena Baciu
Magdalena Baciu s-a bucurat de binecuvantarea luminii in Comanesti in 1976 pe 21 iunie. A copilarit si si-a petrecut adolescenta la Moinesti, Judetul Bacau. In timpul liceului a trecut prin perioade tulburi in care greutatea existentei i-a apasat pe suflet si in acest timp poezia a fost singurul prieten credincios. A urmat studiile Facultati de Fizica, Sectia Biofizica la Universitatea Al. I. Cuza in Iasi. Apoi pasii au purtat-o pe alte meleaguri, a completat studiile doctorale in Biofizica-Chimie si Farmacologie in Marea Britanie si apoi a continuat cariera stiintifica in Marea Britanie, Suedia, Germania.
3 poezii, 0 proze
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
ECEugen Constantinescu
Nimic nu vine din nimic, sau nimic nu e intamplator... Ma plimb uneori de mana cu Muza mea pe alei cu trandafiri roșii și uneori, auzind-o ce-mi spune, scriu sau compun un cantec (mai bine zis invers!), ma las purtat pe aripile visului meu cel mare care negresit va trebui sa se implineasca! Undeva, cândva...pe Calea Victoriei au trecut doua doamne frumoase la pas cu tineretea mea inca nenascuta. 6 aprilie 1920, intr-o miercuri
132 poezii, 0 proze
IIlinca
Sa vorbesc despre mine. Sa stiu cine sunt. Sa ma scriu. M-am scris de atatea ori. Mereu cu alt chip. Am fost oricine, si am purtat chipul meu. Cu petalele ofilite legate in jurul gatului, si ochii deschisi. Sa vad. Sa stiu ca nu sunt oarba. Sa stiu ca n-am uitat.. Ratacita, ceilalti m-au vazut. M-au inchis intr-o lume, cu geamurile catre strada. Credeau ca prea multa miscare ma va ameti. Credeau ca o sa incep sa-i vad. Sa uit ca ei tin in mana oglinda. Sa uit ca ma vad. Sa uit ca vreau sa le scriu. Sa le spun ca inca ma vad. Sa le spun cat de tristi sunt. Morti. Ei nu-si vad chipul in oglinda lor. Acum sunt doar o ultima fraza, la capatul propriului meu nume. Aceasta este, atat de lung. Sa ma pot ascude toata dincolo de el.
24 poezii, 0 proze
TVTudor Vianu
Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu - d. 21 mai 1964, București) a fost un estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român. Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor. Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog. În anul 1915 devine student la Facultatea de Filosofie și Drept din București. Obține titlul de doctor în filosofie al Universității din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondență susținută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1924, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din...
6 poezii, 0 proze
Purtat de-o frunză
de Eugen Fulea
Cobor încet, purtat de-o frunză, Într-o duioasă amintire, Spre locul unde…ca o muză, M-ai fermecat cu o privire. P.S. Privirea ta, dulce-albastră, Ca floarea de…”nu mă uita” Se ofilește într-o...
Noaptea de ianuarie
de Alexandru Macedonski
I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu...
Fluturi
de AAA
A fost odată ca niciodată… Nu. Nu este un început bun. Ceea ce s-a întâmplat nu are nevoie de introducere. Eu am fost doar un alt spectator din gradina. Pe o frunza verde, lată, de lalea, s-au...
Rod
de Daniel Aurelian Rădulescu
Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri, Mai copt pe zi ce trece, aștept să cad Bun de consum, pe o potecă, în plin vad... Îmbujorat de atâta pârg să-nroșesc flamuri. Mă însămânțez tot neam de același...
Puterea sângerie a vremii
de Ana Roxana Ciupuliga
Puterea sângerie a vremii Privesc la clepsidra noastră: Se scurge ca săruturile dulci Pe mătasea pielii. În nopțile pierdute Trec zilele himeric. Ca sângele în vaduri, Învolburat în inimi, Pulsezi în...
Pe foaia verde
de Valerian Ciobanu
Autoarea nu-i din spațiul firesc al românilor, și ea se numește Maria Șelestova. O rudă a dumneaiei m-a rugat să traduc în limba română câteva rânduri. Și iată ce am reușit eu, un om născut într-un...
Impresie de toamnă
de Murza Narcis Ioel
O undă rece de aer tomnatic Și-un strop de ploaie tristă Au conturat pe o frunză Uscată,purtată de vânt O inimă arzând în culorile toamnei Focul ei fiind întreținut De lacrimile mele Și de zâmbetul...
va urma de-ar fi să poți
de Stanica Ilie Viorel
de-ar fi să poți te-ai întorce către unde ai fi vrut să ajungi atunci când ai pornit drumul l-ai citi pe harta cicatricelor pe care le porți uneori viața te-a strâns ca o sârmă ghimpată sărutul ei...
Þie
de Andrei Pavel
De aș fi vânt, prin părul tau m-aș plimba nestingherit. De-aș fi o frunză, de sufletul tău nu m-aș desprinde și dacă aș face-o, ar fi pentru bucuria regasirii. De-aș fi un zâmbet, pe buzele tale m-aș...
Sunt eternul, sunt mai mult
de Adrian Andrei
Sunt visul tinereții eterne Și gândurilor mele pripite vreau să dau glas. Nu mă tem de ideea de-a greși, Din contră mă iau în piept cu orice născoceală născută spre-a-mi zdrobi aripa. Nu mă las...