"Pribegia" – 1261 rezultate
0.01 secundeMeilisearchArhip Cibotariu
Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cuminte?
0 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
CGConstantin Virgil Gheorghiu
Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 9 septembrie 1916, Războieni, în Moldova, România - d. 22 iunie 1992) a fost un diplomat român interbelic și un jurnalist, romancier și poet român din exil postbelic. Ca poet a publicat și sub numele Virgil Gheorghiu. Bunicul și tatăl său au fost preoți în localitatea Războieni. Între anii 1928 și 1936 a studiat la Liceul Militar "Regele Ferdinand I" din Chișinău. După ce a terminat liceul, a renunțat la cariera militară și a venit în București unde a absolvit facultatea de litere și filosofie a Universității din București. În 1943 a fost numit atașat de presă al ambasadei românești din Croația. Atunci a început lungul drum al pribegiei sale, trecând prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română “Sfinții Arhangheli” din Paris, apoi episcop în...
2 poezii, 0 proze
VCVirgil Carianopol
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984) a fost un poet român. Versuri avangardiste (Un ocean, o frunte in exil), lirica neoclasica, traditionalista (Flori de spini, Elegii si elegii) si care exalta sentimentul national ( Stergar Romanesc); memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri). Oltean de fel, strănepot, după mamă, al lui Iancu Jianu, născut la Caracal, în 29 Martie 1908, învață carte la "Liceul Ionită Assan" din urbea-i natală, până ce absolvă clasa III-a, când lasă baltă si învătătură și tot, și pleacă în lume, cu toate ca deabia împlinise patrusprezece ani. După ce trece timp de doi ani printr'o sumedenie de peripeții, este prins, când voia să treacă granita ceho-slovacă, întorcându-se acasă, pe scurtă vreme și ajungând după câțiva ani de pribegie, elev al Școalei de artificieri dela Arsenalul Armatei. Dragostea de libertate si de cultură îl subjugă, începându-si activitatea de scriitor cu deplin succes, dela întâii pasi, ieșind la iveală...
26 poezii, 0 proze
Pribegia
de Floarea Cărbune
Iubesc Câmpia C-o dragoste ciudată… Mi-i dragă pacea ei Statornic așezată Cu datinile-i sfinte Din timpuri ce-au apus În dorurile inimii Cu toate mi s-au strâns. Iubesc Nopțile-i cu lună plină Când...
Cautare
de Alexandra Stoenescu
Respiră-mi ochii obosiți și plânge-mi pribegia. Mi-am luat toiag din ultimul tău os Și am plecat, târându-mi șoaptele prin mărăcini Să-mi zdrobesc întrebarile de cadrane de ceas Cu mâna întinsă și...
desparte-mă
de Macovei Costel
exodul e o dulce alinare și pribegia către sine e un chin mă lepăd, mă lepăd de mine m-alung și mă caut continuu m-arunc în uitare ca-n suliți sunt eu, pasărea spin te știu și mă știi speranța nu...
Laudațio
de Ion Rășinaru
Ferice de tine necititorule al meu care nu ai cunoscut pribegia copacului rămas fără umbră în căutarea cântecului din frunză și nu te chinuiesc întrebările ce te calcă în picioare ca un roib...
concomitent
de adi dadi
te rog ai grija de melci alintat-o sa nu le strivesti amortirea pe-aleea privirilor tale sa nu le destepti pribegia ce pantec,ce oase coxale ce dulce-i acum amagirea, ai grija de mine,in palama-ti ma...
Negru
de Adela Setti
sub luna primenindu-și fața drumul fără capăt vizibil ne-arată cu degetul umbrei stâlpii de sare de aici începe pribegia avem fețe mânjite cu noapte și buze sărate de setea pământului de sus parcă am...
porumbarul drogului
de liviu gradinariu
porumbarul drogului nu?...nu mi-e greu sa inventez un nou drog infascat de uman care-mi harazeste pribegia si care buruienos imi namoleste sangele?!!! ochii caldaramului inchisi in fluide noi ne...
Elegie
de Nicolae N.Negulescu
ELEGIE ASTRULUI MARIN SORESCU Ci iar pătrund în altă înserare copacii se-naltă în zbor vegetal, din lacrimi vă las un templu de sare urmând pribegia pe-o copită de cal. Mi-ajunge , mă arde , jăratica...
E jocul din urmă
de Elena Munteanu
Lui Liviu S.Bordas, cu mulțumiri și recunoștință pentru cizelarea acestor stihuri Din neguri de vremi cu intarsii de os, Vin umbre, efigii subțiri, nechemate, Pornesc pribegia spre ochiul întors...
Trăirea morții sau tentația neantului în poetica eminesciană
de Emil Iliescu
Trăirea morții sau tentația neantului în poetica eminesciană Sunt clipe când legăturile cu propria-ți determinare se rup. Dureroasa scenă a omului față-n față cu neantul din el este o pildă că...
Porumbarul drogului
de liviu gradinariu
Porumbarul drogului Nu? Nu? Mi-e greu sa inventez un nou drog infascat de uman care-mi harazeste pribegia si care buruienos imi namoleste sangele? ochii caldaramului inchisi in fluide noi ne amagea...
Ce va fi mâine...
de Valeria Lioara Roman
Nu mai știu de-i vreme sau târziu Mă plimb și rătăcesc cuvântul viu Și te pândesc în timp ca pe-un vânat Iartă-mi gândurile cu gust de păcat. Mă plimb în ploaie și am rătăcit Vântul suflă, copacu-i...
O nălucire din visul dionyssiac
de Bogdan Cristian Blascioc
Pe măsură ce Zarathustra, transformat în personaj de narațiune filosofică, își continuă pribegia, asemeni unui apostol al adevărului, oricât de dur ar fi acesta, Nietzsche ne propune noi teme de...
Vulnerabil
de Silviu Somesanu
Sunt mai vulnerabil decât sufletul pe care-l păstrez curat, departe de răutățile de care mă despart, mă așteaptă pribegia în durere. Știu că voi smulge cu dinții din ea ca un lup hămesit de foame...
omul hipermnezic
de angela furtuna
omul hipermnezic - variantă I și nu a mai vrut să se aștearnă pe vînt cum șaua pe o spinare de cal și nu a mai vrut să-și zgîrie cuvintele pe cer cu penița veche a sinelui și a refuzat să fie mărul...
Copil al ratacirii
de Popescu Emilia-Cristina
Ai pribegit poate destul, copil al rătăcirii, drumuri multe-ai străbătut, dar ți-ai amintit de mine, motivul bucuriei. Și te-ai întors crezând că al meu suflet te va mai putea ierta vreodată și-ai să...